Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Europai-Ido, nr. 5 – martie 2008
Nu mai există maghiari adevărați decât peste hotare…?/Un maghiar din occident intentează proces din cauza umilirii maghiarimii…

Kenessey Csaba, secretarul general al secției elvețiene a UMU, a denunțat publicația Neue Zurcher Zeitung pe motivul umilirii maghiarimii. Publicația învinovățește întreg poporul maghiar pentru deportarea evreilor în timpul celui de-al II-lea război mondial. Este vremea să fie schimbată direcția comunicării. Trebuie realizat faptul că dacă în timpul războiului, guvernele de pe vremea lui Horthy Miklos ar fi acționat altfel decât au făcut-o, ocupația germană s-ar fi înfăptuit mai repede iar deportarea evreilor ar fi fost totală.

Până la ocupația germană, Ungaria a fost refugiul evreilor. În lipsa ocupației, nici deportarea nu ar mai fi avut loc. Horthy a putut salva evreii budapestani în ciuda imperiului german ocupant. Ieșirea târzie din război - condamnată din acest motiv la eșec - a servit și la apărarea evreilor. Ieșirea târzie s-a datorat și tergiversării puterilor occidentale. Se poate spune, așadar, că Ungaria a adus o jertfă pentru evrei. Am devenit învinși în război poate și pentru ca un număr cât mai mare de evrei să se poată refugia.

Kenessey Csaba:

De decenii întregi, Neue Zurcher Zeitung publică știri și articole de factură antimaghiară, majoritatea provenind din penelul lui dr. Ulrich Schmid din Praga. Împotriva activității acestuia pot o luptă permanentă care până acum nu a avut nici un rezultat sau doar câteva succese de tranziție.

În ediția de vineri, în cadrul rubricii pe teme turistice, un corespondent pe nume Christoph Braendle semnează un articol amplu, ilustrat, despre sinagogile din Ungaria, în special din Budapesta. În acest context amintește, bineînțeles, și de holocaust, publicându-și datele statistice într-un mod inedit: înaintea războiului, pe teritoriul Ungariei trăiau 800.000 evrei; azi, comunitatea evreiască numără 200.000 persoane, ergo 600.000 au pierit….

Nu doresc să intru într-o dispută cu cifrele, este inutil, pentru că mulți au emigrat, etc. Articolul are un fragment față de care am luat poziție: „în scurta perioadă - câteva luni - de dominație a naziștilor (fasciștilor unguri), o masă atât de mare de oameni nu putea fi deportată și executată fără sprijinul și colaborarea eficiente ale întregului popor maghiar…”

Este revoltător iar eu, în calitate de secretar general al Secției Elvețiene a UMU, am făcut un denunț la procuratură împotriva acestei afirmații mincinoase, jignitoare la adresa întregului popor maghiar, deoarece legile elvețiene pedepsesc afirmațiile de acest gen, care atacă etnii sau alte comunități.

Procuratura a primit scrisoarea mea în data de 21 ianuarie și cred că va demara în curând o procedură împotriva NZZ.

I-am scris o scrisoare și redactorului-șef al NZZ, Markus Spillmann, prin care l-am rugat să-mi răspundă în scris care este motivul permanentei atitudini antimaghiare a ziarului. L-am atenționat că voi publica în Ungaria atât scrisoarea mea cât și răspunsul său.

Europai-Ido, nr. 5 – martie 2008
După 96 de ani, Kosovo s-a rupt și în mod oficial de Serbia / Legislativul de la Pristina a adoptat cu urale declarația de independență

Din 1912, Kosovo a fost sub autoritatea vecinului său nordic. Din 1981 încoace, albanezii ajunși în ultimele decenii majoritari în regiune, au luptat mai întâi pentru transformarea patriei lor într-o republică autonomă în cadrul Iugoslaviei, iar după anii 1990, pentru independența Kosovo.

Kosovo, cu o suprafață de 10.877 kmp, se învecinează la nord și est cu Serbia și Muntenegru, la sud cu Macedonia iar la sud-vest cu Albania. Cei aproximativ 2 milioane de locuitori sunt în procent de 92% albanezi, de 4% sârbi și 4% de alte naționalități. 90% sunt adepți ai religiei islamice sunite. În regiune sunt vorbite limbile albaneză, sârbă și turcă. Pristina este capitala.

Este una din cele mai sărace economii din Europa, a fost considerată întotdeauna cel mai sărac teritoriu al fostei Iugoslavii, cel puțin jumătate din locuitori trăind în sărăcie. Kosovo este bogată în ape minerale însă investitorii o ocolesc de departe. Majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură. Rata șomajului este mare, salariile sunt mici, cel care poate își caută de lucru în străinătate.

96 de ani: Kosovo în Serbia

În 1912, după primul război balcanic, Kosovoul considerat leagănul statalității sârbe, i-a revenit Serbiei, iar ulterior, după primul război mondial, a devenit parte a Iugoslaviei (până în 1929 Regatul Sârbo-Croato-Sloven). Sârbii care au jucat un rol dominant în noua formațiune statală au vrut să redobândească regiunea și din punct de vedere etnic, asimilându-i sau obligându-i să se mute forțat pe albanezii care atunci se aflau deja în majoritate. În perioada 1945-46, Kosovo a devenit teritoriu autonom, iar în 1963 - teritoriu autonom în interiorul Republicii Socialiste Sârbe. Constituția iugoslavă din 1974 i-a asigurat regiunii o autonomie considerabilă. Deși regiunea aparținea scriptic de Serbia, aceasta abia dacă exercita vreun control asupra ei.

În 1981, majoritatea albaneză kosovară a inițiat o mișcare pentru ridicarea regiunii la rang de republică, însă această mișcare a fost calificată la Belgrad drept contrarevoluție, a fost înfrântă cu ajutorul forțelor de ordine publică iar sute de albanezi au fost aruncați în închisoare. În 28 martie 1989, parlamentul sârb a adoptat o modificare a constituției, care a redus considerabil autonomia Kosovo iar în 28 iunie 1989, președintele sârb Slobodan Milosevici a rostit în fața a milioane de oameni un discurs cu o vădită tentă naționalistă. Drept răspuns, reprezentanții albanezi din parlamentul regional au proclamat, la 2 iulie 1990, Republica Kosovo (pe atunci încă în interiorul granițelor Iugoslaviei). Belgradul a dizolvat legislativul. În 1992, albanezii au ales - tot în mod semilegal - un „parlament” și un „președinte al republicii”, în persoana lui Ibrahim Rugova.

Război de gherilă, bombardament NATO, înfrângere sârbă

La începutul anului 1998, organizația armată a albanezilor, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a declanșat un război împotriva sârbilor pentru „eliberarea” regiunii, însă forțele sârbe de ordine au înăbușit brutal lupta de gherilă. Proiectul de pace elaborat, prin angrenarea marilor puteri, în vederea soluționării crizei, a fost respins de președintele iugoslav Slobodan Milosevici iar armata iugoslavă a demarat înființarea Kosovoului pur sârbesc din punct de vedere etnic. După eșecul negocierilor, în 24 martie 1999, NATO a început să bombardeze Iugoslavia. La 10 iunie, Belgradul a acceptat condițiile. În regiunea din care sârbii se refugiau din calea represiunilor albaneze au intrat forțele internaționale de menținere a păcii, dirijate de NATO, KFOR iar administrația a fost preluată de misiunea ONU. Rezoluția 1244 adoptată la 10 iunie 1999 de Consiliul de Securitate al ONU recunoștea suveranitatea Iugoslaviei asupra Kosovo și în același timp prevedea înființarea unei autonomii însemnate pentru regiune.

La finele anului 2005, finlandezul Martti Ahtisaari, însărcinat special al ONU, a început o misiune în scopul stabilirii statutului definitiv al Kosovo. La începutul anului 2006, între sârbi și albanezii kosovari au început tratative care au eșuat.

Partea sârbă nu a acceptat proiectul lui Ahtissaari, proiect care, în opinia Belgradului, privează Serbia de 15% din suprafața teritorială și îi modifică arbitrar hotarele recunoscute în plan internațional. În 8 noiembrie 2006, în Serbia este anunțată o nouă constituție, care califică Kosovo drept parte inalienabilă a țării.

Premierul kosovar Hasim Thaci a jucat un rol definitoriu în pregătirile pentru transformarea regiunii într-una independentă și în proclamarea independenței ei.

Se știu prea puține despre bărbatul transformat din lider de gherilă în politician cu zâmbet larg, mereu elegant .

Ce este cert: Hasim Thaci s-a născut la 24 aprilie 1968 într-un mic sat, Brocna, situat în zona de centru a Kosovo, Drenica. Pe când studia filozofia și istoria la Universitatea din Pristina, a devenit activist împotriva sârbilor iar în 1991 a fost ales lider al asociației studenților albanezi.

Aflat la începutul carierei sale de tânăr intelectual, în 1995 a plecat în Elveția - acolo trăiește una din cele mai numeroase comunități albaneze vest-europene -, continuându-și studiile de istorie și politologie la Universitatea din Zurich. A părăsit apoi orașul elvețian pentru ca în 1997 să devină Șarpele, unul din cei mai cunoscuți lideri ai UCK-ului condus de Ibrahim Rugova, părintele ideii independenței Kosovo.

El a fost cel care a reprezentat UCK la tratativele de pace purtate în 1999 la Rambouillet, în apropiere de Paris, iar atitudinea sa a fost una dură: nu a fost dispus să semneze acordul de soluționare a situației din Kosovo deoarece acesta nu prevedea organizarea unui referendum privind soarta regiunii din sudul Serbiei. La vremea respectivă, în Kosovo trăiau de trei ori mai mulți sârbi decât azi însă albanezii erau și pe atunci în majoritate.

S-a petrecut totuși ceva. După câteva discuții prelungi cu Madeleine Albright, pe atunci ministru american de externe, Thaci s-a reîntors în Kosovo, a discutat câteva zile cu tovarășii săi luptători, după care a zburat înapoi la Paris și a semnat acordul. Acesta tot nu a putut însă intra în vigoare deoarece președintele iugoslav Slobodan Molosevici nu retrăsese din Kosovo forțele polițienești și militare sârbe.

A urmat apoi bombardarea, timp de 78 de zile, de către NATO, a Serbiei, care a dus la predarea Belgradului, după care Thaci a apărut ca un adevărat politician (este adevărat că încă în uniformă de camuflaj).

Cu timpul, Thaci a schimbat hainele. În costum, la cravată, a înființat Partidul Democrat din Kosovo (PDK).

Efectul de domino

Parlamentul de la Pristina a anunțat sâmbătă ruperea Kosovo de Serbia. Cele mai mari puteri occidentale sprijină transformarea regiunii locuite în majoritate covârșitoare de albanezi într-una independentă, ele subliniind în același timp că acest caz nu poate servi drept model pentru alte teritorii care aspiră la separare.

Albania a fost prima care a salutat independența Kosovo.

Premierul albanez Sali Bersiha a declarat: de acum înainte va privi la ziua de 17 februarie ca la ziua „renașterii” patriei sale Kosovo.

Proclamarea independenței este un „eveniment important” pentru Kosovo - astfel a apreciat ministerul britanic de externe pasul parlamentului de la Pristina. După cum a arătat purtătorul de cuvânt al Foreign Office, este așteptată o declarație oficială luni, după consfătuirea de la Bruxelles a miniștrilor de externe din cadrul UE.

Președintele ceh a atras atenția asupra pericolului „efectului de domino” provocat de independența Kosovo. Într-o declarație făcută unei stații TV pragheze, Vaclav Klaus a arătat: în Europa de după cel de-al II-lea război mondial, proclamarea unilaterală a separării, „un astfel de pas, este fără precedent”. În urma acestuia, exemplul kosovar ar putea fi urmat și în alte țări ale lumii - a arătat el. După cum a adăugat Klaus, Republica Cehă se va alătura poziției majoritare adoptate în cadrul UE în problema privind recunoașterea Kosovoului independent.

Europai-Ido, nr. 5 – martie 2008
Kosovo, sau cinica prefăcătorie istorică
Stoffan Gyorgy

Toți maghiarii susțin ideea ca Ungaria să recunoască independența Kosovo. Nimeni nu discută, nu întreabă și nu cercetează însă dacă aceasta este legitimă sau nu.

A fost odată o țară frumoasă, mare, în care trăiau mai multe popoare iar unul dintre ele era cel care o întreținea, era legiuitorul ei. Menținea ordinea, îndrăgea și apăra meleagul, una din cele mai frumoase părți de țară. Până într-o zi când a început să se strecoare un alt popor, care în schimbul unor bani puțini și a câtorva pahare de pălincă muncea foarte mult. Și-a construit biserică și i-a cerut un preot țării în care locuise până atunci și de unde s-a strecurat aici. Conducerea țării nu a observat că încetul cu încetul, cei care s-au strecurat aici ajunseseră să fie mai mulți decât locuitorii indigeni. Ei nu mai cereau, în schimb revendicau din patria celuilalt popor. Și nu puțin. Au incitat la revoltă și o a treia etnie, care li s-a alăturat, pentru că, zice-se, locuitorii indigeni le-au luat drepturile. A venit apoi o zi tristă de iarnă, în care cele două popoare s-au adunat împreună și au hotărât să ia de la proprietarul de drept pământurile care li se cuvin… Și le-au luat.

Este greu de stabilit azi despre ce popoare și ce pământuri am vorbit, pentru că în decurs de 100 de ani este pentru a doua oară că se întâmplă așa ceva în Europa. Este adevărat că în ultimul caz nu marile puteri ci un popor mic a decis în legătură cu apartenența pământurilor străvechi ale unei alte națiuni…

Dacă aș fi malițios, aș spune: așa le trebuie, cel puțin află și ei ce este Dumnezeul albanezilor… Pentru că și din pământul nostru au destul. Dar nu sunt malițios… Pentru că mă doare ceea ce am pierdut la fel cum îl doare și pe sârb ceea ce a pierdut… Singura diferență este că sârbul își va redobândi ceea ce a pierdut, pentru că își iubește patria iar dacă vine vorba de națiunea sa, nu se scindează!… Dacă înțelegeți despre ce vorbesc…

Europai-Ido, nr. 5 – martie 2008
Ce soartă îi rezervă Dumnezeu națiunii mele? / Cazul maghiarilor naționali-de dreapta-conservatori-naționaliști cu albanezii și cu independența Kosovo
Rozsa Flores Eduardo

De 48 de ore încoace, din mijloacele media de dreapta, conservatoare, naționaliste, naționale se revarsă precum apa menajeră sentimentele de simpatie față de sârbi, ba chiar de solidaritate împotriva albanezilor.

Sub nici o formă nu putem caracteriza ca fiind ceva normal atitudinea acelor unguri (și nu la cetățeni mă gândesc) care se întreabă de ce nu ne situăm de partea bieților sârbi care au primit acum din partea destinului o lovitură asemănătoare celei pe care o primise națiunea noastră la Trianon.

Pentru că noi nu am meritat Trianonul. Iar sârbii nu merită Kosovoul.

Pentru că sârbii au făcut tot posibilul ca albanezii să se scârbească de ei și de asupririle care au durat cel puțin un deceniu. Pentru că i-au asuprit pe albanezi din cauza limbii lor, a faptului că țineau la cultura lor, din cauza solidarității lor naționale exemplare. Pentru că i-au ucis și i-au făcut să dispară pe cei care au îndrăznit să-și ridice glasul ceva mai tare pentru drepturile comunității lor naționale. În Iugoslavia de tristă amintire iar ulterior în Serbia, albanezii au avut parte de închisori, de lagăre de concentrare - în vremea comunismului -, de torturi și în final de expulzare, numai pentru faptul că țineau la identitatea lor națională și își apărau străvechile valori comunitare.

Au sosit anii ‘80-’90. Albanezii se săturaseră de asupriri, de opresiuni, însă știind că nu se pot aștepta la ajutor dezinteresat din partea factorilor internaționali definitorii, nu s-au pripit în privința independenței la care ținteau încă de pe atunci. Au dat dovadă de o reținere exemplară și de o capacitate de gândire strategică. Și-au organizat, la propriu, statul paralel. Justiția, școlile și chiar și serviciile medicale se derulau în semilegalitate. Femeile albaneze nu mai nășteau în spitale „sârbe”, copiii albanezi nu mai frecventau școlile „sârbe”.

A sosit și vremea ca provincia Kosovo să-și ridice capul. A fost înființat UCK-ul iar lupta a trecut la faza armată.

Să ne oprim un moment. Aud și citesc deseori că SUA, CIA au finanțat UCK-ul. Și ce dacă? Ce urmăreau albanezii? Să se elibereze de sub asuprirea sârbă. Că în ultima sa fază, această luptă a avut nevoie de ajutor din afară? Că au și profitat de acest ajutor? Să fi fost aceasta o crimă?

Vărsaseră destul sânge până în acel moment, destule lacrimi le-au curs după femeile albaneze ucise, după soții, frații și tații torturați. Au acceptat în mod îndreptățit ajutorul. Oare noi nu am fi procedat la fel?

Absurdistan este noul nume al țării noastre. În care se petrec lucruri absurde și în care tot ce este, există la modul absurd.

Pentru că a fost absurd să renunțăm formal, în 5 decembrie 2004, la frații noștri întru națiune. Albania nu a făcut niciodată așa ceva.

Bucuria și mândria mea: Kosovo este - după Croația - a doua țară iar albanezii kosovari sunt a doua națiune - dragă mie - care au devenit libere și independente.

În anii ‘90, autorul a luptat cu arma în mână - ca voluntar - de partea croaților nevoiți să se războiască, pentru libertatea lor, cu sârbii agresori!

Haromszek, nr. 5317 – 03.03.2008
Vizita lui Sogor Csaba pe pământul ceangăilor/ Intimidarea maghiarilor din Moldova

Europarlamentarul Sogor Csaba s-a întâlnit ieri, la Bacău, cu conducerea Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM), pentru a-și face o părere în legătură cu provocările existente în privința maghiarilor din Moldova, după care s-a deplasat în localitatea Valea Mare, localitate ajunsă în centrul atenției din cauza generării unei atmosfere antimaghiare - se arată în comunicatul politicianului.

Europarlamentarul și colega sa de pe pământul ceangăiesc, Roka Szilvia, au fost primiți la Bacău de către Salamon Adrian, președintele AMCM, și de Hegyeli Attila, coordonator de program, responsabil cu învățământul în limba maghiară al copiilor de pe pământul ceangăilor. Gazdele au făcut cunoscute detaliile legate de programul de învățământ desfășurat sub coordonarea asociației, referindu-se în special la situația din Valea Mare, unde sub coordonarea a doi profesori din Ungaria, începând din toamna anului trecut, au loc ore de limbă maghiară. Până săptămâna trecută, când au izbucnit tensiunile, programul a asigurat pentru un număr de aproximativ 30 de copii posibilitatea însușirii limbii maghiare. La îndemnul unui profesor din localitate, un tânăr a încercat să genereze în sat o atmosferă dușmănoasă, în urma căreia, în ultima zi de predare de săptămâna trecută, la ora de limbă maghiară a participat un singur elev.

După discuțiile purtate la Bacău, Sogor Csaba a efectuat o vizită la Valea Mare - unde anunțata ședința antimaghiară nu a mai avut loc -, unde europarlamentarul a purtat discuții în limba maghiară cu credincioșii care ieșeau de la slujbă. „Grație activității pline de sacrificii a AMCM, până în prezent doar 1500 de elevi au posibilitatea de a-și însuși în Moldova limba maghiară, existând încă cel puțin 7500 de copii de vârstă școlară, care nu beneficiază de această posibilitate. Trebuie să asigurăm baza materială și atmosfera pașnică în localitățile maghiare din Moldova, deoarece este mai presus de orice ca părinții și elevii maghiari să nu fie intimidați și din ce în ce mai mulți copii să poată învăța în limba maghiară pe Pământul Ceangăilor” - a declarat Sogor Csaba.

Haromszek, nr. 5319 – 05.03.2008
Dezbatere despre Pământul Secuiesc/ Să ne dezvoltăm separat sau împreună?
Ambrus Attila

Văd cei de pe Pământul Secuiesc dincolo de podul din Chichiș? Ne văd pe noi, maghiarii din Țara Bârsei? Ne izolăm sau ne străduim să ne solidarizăm, noi, maghiarii din județele vecine? Întrebarea al cărei răspuns fusese, secole de-a rândul, unul clar, a devenit azi o dilemă.

Azi, rudele mele lucrează la Budapesta nu în Brașov. Pentru bani mai puțini. Preferă să fie mai degrabă români în capitala ungară decât maghiari sub Tâmpa.

În vară, copiii din Ciuc i-au făcut corcituri pe copiii mei atunci când au auzit că sunt din Brașov. Nu puteau să învețe acest lucru decât de la maghiarii care trăiesc din diasporă, de la adulți, pentru că doar ei se tem de expansiunea Brașovului în loc să profite de dezvoltarea marelui oraș considerat fără urmă de îndoială forța de atracție economică a regiunii.

Județele Brașov, Harghita, Covasna și Mureș au pierdut rolul de centru al euroregiunii în favoarea Albei Iulii, pentru că nu s-au știut solidariza. Iar locomotiva din Alba Iulia a împins trenul celor patru județe pe o linie moartă.

În retorica politică a apărut mai nou un slogan: Pământul Secuiesc trebuie să devină locomotiva economică a regiunii. Este un obiectiv bun însă nu poate avea rezultate decât dacă această locomotivă va fi cuplată la cea din Brașov, pentru că aceasta trage bine.

Practic, dezvoltatorii economici din Sfântu Gheorghe trebuie să se străduiască să înființeze aici firme mai mici, care să ofere servicii de transport marilor investitori industriali care apar la Brașov.

Dincolo de colaborarea economică, și cultivarea relațiilor culturale este importantă în rândul maghiarimii de pe Pământul Secuiesc și din Tara Bârsei. După o dezvoltare separată de aproape două decenii, nu va fi ușor, însă aceasta este singura noastră șansă.

Haromszek, nr. 5330 – 18.03.2008
Oaia neagră
Magyari Lajos

Un tânăr care se grăbea să se ducă la festivitatea de comemorare a maghiarilor a fost bătut de către adepții spirituali ai lui Gheorghe Funar, undeva în apropierea sediului de poliție. Acest ultim aspect este foarte important și esențial.

Tânărul a fost atacat în mod mârșav și mișelește de noii „viteji” ai legionarilor, ai căror părinți au ajuns, cine știe de unde, în orașul natal al regelui Matei… Iar acum urlă în piața Szechenyi, trimițându-i în iad pe toți maghiarii. Filosofia lor trădează doar atât că se acționează în spiritul „strămoșesc”, pornirile lor provenind direct de la Decebal și Burebista.

Autoritățile române tolerează acest lucru și, mai mult decât atât, asistă cu un cinism ipocrit. Din rândul atacatorilor sunt reținuți doi nemernici șovini, însă tribunalul îi eliberează de îndată, susținând că cei care l-au atacat pe tânăr sunt foarte tineri (de 19-20 de ani!) și nu sunt pui de legionari, ci microbiști huligani „nevinovați”. În Cluj au existat și până acum atrocități mai mici sau mai mari, însă ele au fost mușamalizate sistematic și astfel s-a putut ajunge în situația ca bandiți fascistoizi să flecărească în centrul orașului.

Și cine este responsabilul? Maghiarii, desigur! Maghiarii separatiști, care nu se jenează să-și comemoreze propria sărbătoare națională și, mai nou, îndrăznesc să vorbească în limba maghiară pe străzile orașului care în urmă cu 8 ani, încă mai era locuit, în procent de 90%, de înaintașii lor, aceștia fiind cei care au construit toate clădirile (Teatrul Național, primăria, consiliul județean, universitatea, muzeul, clinici, biblioteca universitară, tribunalul și toate liceele). Poate că aceasta este adevărata problemă. Cine sunt vinovații? Maghiarii! Copilul bătut a pățit la fel ca Malina Hedvig din Nitra (n.t. - Slovacia), vinovată pentru că este maghiară; până și bătaia pe care a primit-o a fost doar o invenție de-a sa, pentru a arunca o lumină proastă asupra României. Trianonul funcționează. Funcționează spre marea glorie a Uniunii Europene. Iar noi vom rămâne întotdeauna oaia cea neagră.

Haromszek, nr. 5330 – 18.03.2008
Festivitate de două zile la Baraolt / Într-un număr redus, la răscruce
Hecser Laszlo

Sâmbătă, în piața de lângă biserica romano-catolică din Baraolt s-au adunat câteva sute de persoane. Aici a fost prezentat un program cultural, realizat de Liceul Szabo David din Baraolt, Scoala Generală Gaal Mozes, ansamblul de dansuri populare „Bazinul Baraolt”, corurile „Rozmaring”, „Zathureczky” și „Gyongyharmat”, artistul Nagy Kopeczky Kalman, majorete și fanfara din localitate. După evoluția acestora, a urmat cuvântarea primarului din Baraolt. În opinia lui Nagy Istvan, ziua de 15 martie din anul 1848 poate fi apreciată atât ca zi de naștere a tineretului sau a renașterii conștiinței naționale, cât și ca zi de naștere a Ungariei moderne. Keseru Sandor, profesor de istorie, a subliniat importanța evenimentelor petrecute în 1848, care exercită o influență asupra prezentului. Profesorul Keseru a amintit de devotamentul secuilor dispuși să-și sacrifice viața.

Și mai puține persoane s-au adunat la monumentul de la Veczer. Aici au comemorat, în mod tradițional, și localnicii din Urmeniș. Krizbai Imre, preotul reformat din Baraolt, a menționat că națiunea are nevoie de patrioți cinstiți, care și-au păstrat demnitatea. Cu ajutorul acestora pot fi contracarate manifestările prefăcuților, ale celor care ne induc în eroare în mod intenționat. Președintele Consiliului Național Secuiesc (CNS) scaunul Brăduț-Micloșoara, a accentuat în discursul său faptul că generația noastră trebuie să le aducă un omagiu eroilor căzuți în lupta pentru libertate, luptă pe care avem obligația să o continuăm până la îndeplinirea obiectivelor propuse în vremurile de atunci, adică până la înfăptuirea autodeterminării. Președintele UDMR Baraolt, Szocs Mihaly, a menționat că în 1848 a putut fi constatată o solidarizare a tuturor păturilor sociale în urmărirea unui scop comun, acestea fiind în stare să întreprindă demersuri în mod unitar în vederea realizării progresului națiunii și a vieții independente.

Președintele organizației din Bazinul Baraolt a Uniunii Civice Maghiare (UCM), Hoffmann Istvan, a accentuat că lupta dusă pentru libertate, pentru o viață mai bună și prosperarea națiunii încă nu s-a sfârșit. În vederea realizării acestor obiective, trebuie să luptăm și în prezent. Trebuie create toate posibilitățile necesare pentru ca tinerii să nu-și părăsească pământul natal, ci să-și clădească aici viitorul. Kadar Edit, reprezentantă a Ordinului Vitejilor, a afirmat următoarele: de-a lungul istoriei, secuii au trecut peste numeroase obstacole. Nimeni nu a reușit să-i alunge. Secuimea dăinuie pe acest pământ. Benko Emoke, membră a comisiei permanente a CNS, a amintit de faptul că, în secolele trecute, comoara cea mai mare a secuimii a reprezentat-o dreptul la autodeterminare. Ca urmare, sarcina generației de azi este să acționeze și să lupte după modelul tinerilor din 1848. Nagy Jozsef, a vorbit în numele Consiliului Județean. El a accentuat că nu trebuie să uităm de eroii din Bazinul Baraolt și trebuie să le urmăm exemplul. Trebuie să ne solidarizăm și noi în vederea îndeplinirii obiectivului comun, respectiv înfăptuirea autodeterminării.

Unii din membrii delegației din Urmeniș și-au manifestat huiduind obiecțiile față de faptul că primarul lor a intrat în Partidul Civic Maghiar (PCM) iar cu ocazia manifestărilor comemorative a depus o coroană în numele acestui partid. Pe de altă parte, membrii organizațiilor din Baraolt ale UCM și a CNS l-au aplaudat pe edil.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5330 – 18.03.2008
Vor interveni în Parlamentul European și în cel român / Să se pună capăt manifestărilor antimaghiare
Farkas Reka

În întreg Bazinul Carpatic se fac din nou simțite manifestări antimaghiare tot mai puternice și trebuie să se ia măsuri foarte ferme împotriva lor - au subliniat ieri, în cadrul unei conferințe de presă, europarlamentarul Sogor Csaba, Antal Arpad și Tamas Sandor. Au considerat inacceptabil ceea ce s-a întâmplat la Cluj și au atras atenția asupra faptului că nu este vorba de un fenomen izolat. Antal Arpad a prezentat pagini web în care maghiarii sunt umiliți și pe care pot fi sesizate o serie de melodii, de inscripții cu texte vulgare. Au reamintit de faptul că vineri, organizația extremistă Noua Dreaptă a împărțit și prin Sfântu Gheorghe foi volante, respectiv de faptul că și miercurea trecută fusese pusă la cale o provocare: la meciul de baschet, elevi ai Colegiului Mihai Viteazul au apărut cu pancarte pe care scria „Pământul secuiesc, pământ românesc”. „S-a reușit preîntâmpinarea conflictului însă era clar că elevii nu s-au dus acolo de capul lor” - a opinat Antal Arpad.

Antal Arpad a afirmat că Noua Dreaptă este prezentă și în orașul nostru, anul trecut depunând oficial, de 1 decembrie, coroane la statuia lui Mihai Viteazul.

Tamas Sandor a apreciat drept periculos faptul că mulți tratează cu superficialitate acțiunile Noi Drepte și ale altor mișcări edificate pe ideologiile Gărzii de Fier.

„Știm că la un moment dat, și parlamentul român va vota autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Nu azi, nu mâine, dar într-o zi va veni și acest moment - asta dacă România vrea să rămână țară europeană” - a opinat Sogor Csaba.

Cei trei parlamentari au afirmat că vor face totul pentru a pune capăt manifestărilor antimaghiare din ce în ce mai puternice. Sogor Csaba va înainta o petiție în Parlamentul European și, atunci când va avea ocazia, va interpela. Antal și Tamas vor atrage atenția în parlamentul român: manifestările antimaghiare sunt mult mai periculoase pentru țară decât revendicările autonomiste. În ceea ce privește paginile web, vor depune plângeri la poliție și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5329 – 17.03.2008
15 martie în Bazinul Carpatic / Orban Viktor: „Să îndrăznim să fim oamenii viitorului”
MTI / Mozes Laszlo

Sâmbătă, marea adunare a Fidesz, prilejuită de ziua de 15 martie, a început prin intonarea Imnului și a imnului secuiesc. La manifestare au participat zeci de mii de oameni. „Să îndrăznim să fim oamenii viitorului, să nu părăsim calea legalității și a solidarității” - i- a transmis publicului Orban Viktor, președintele Fidesz . El a vorbit și de faptul că referendumul din 9 martie a arătat că Ungaria merită mai mult, un parlament și un guvern demne de ea. Pe scenă, înainte să-și înceapă discursul, președintele partidului a fost aplaudat minute în șir.

În comunicatul său referitor la manifestare, purtătorul de cuvânt al Fidesz a vorbit de sute de mii de participanți, în timp ce, în opinia purtătorului de cuvânt al Poliției, în zona în care a avut loc adunarea generală încap cel mult 30 mii de oameni.

La comemorare a luat cuvântul Elmar Brok, europarlamentar german, care și-a amintit că în 1988 - când a fost la Budapesta și când nu credea nimeni că se va dărâma zidul berlinez, că se va termina cu comunismul - a stat de vorbă cu un student de 25 de ani. Acesta i-a spus: va sosi ceasul libertății, se va dărâma zidul, va dispărea sârma ghimpată. „Studentul era Orban Viktor” – a spus el. Scriitoarea Jokai Anna a spus în mesajul ei că suntem cu toții într-o criză morală care a început să domine și restul lumii. Însă - a adăugat ea - lumea nu înseamnă profit, ci dragoste. Nu este de vânzare totul: nu este de vânzare cinstea, nu este de vânzare patria și nu este de vânzare nici viitorul copiilor.

Orban Viktor a arătat: cu ocazia festivităților dedicate zilei de 15 martie, în școli se oferă mereu citatul: „mărețul consiliu de guvernatori era palid și tremura.” El a adăugat că această propoziție a devenit din nou o realitate. „Avem și noi un măreț consiliu de guvernatori, care este palid și tremură. Palid și tremurând, el instruiește poporul, Curtea Constituțională, presa și opoziția” - s-a exprimat el, adăugând: „palid și tremurând se jignește reciproc, apoi își cere scuze, dar pe la spate se jignește din nou”. În opinia președintelui Fidesz, guvernatorii ar schimba mai degrabă poporul, deoarece sunt convinși că poporul nu-i merită. „Este singurul lucru în care poate că au dreptate, poporul Ungariei nu asta merită, din 9 martie, știm că Ungaria merită ceva mai bun. Într-adevăr, poporul ungar merită un parlament și un guvern demne de ea” - a precizat el.

În opinia lui Orban, prin referendum, „ungurii au descoperit verdictul popular constituțional”, iar din 9 martie, „acesta este un brevet mondial. În timp ce la popoarele occidentale mai nerăbdătoare verdictul populare este unul violent și trece de ordinea constituțională, ungurii sunt mai răbdători și toleranți”. „Noi știm soluția și de aceea nu am intrat în capcana lor. Noi susținem politica unității naționale, a înțelegerii și a solidarității” - a spus liderul Fidesz, în opinia căruia, trebuie să se aibă grijă de „voința comună”, obținută la referendum.

În opinia liderului de partid, alianța istorică creeată în 9 martie ar putea fi temelia Ungariei viitorului. „Să îndrăznim să mergem mai departe pe acest drum, să îndrăznim să devenim mai mult decât de stânga și de dreapta, adepți ai unui partid sau altul, să îndrăznim să ne asumăm faptul că înainte de toate, noi suntem cu toții maghiari.” El a arătat că Ungaria va fi una de succes dacă oamenii viitorului vor fi mai puternici decât forțele trecutului. El a spus că oamenii viitorului sunt cei care duc înainte lumea. „Să ne credem ochilor, să citim de pe zidul mesajelor istoriei ceea ce au scris maghiarii pașoptiști pentru noi, prin cuvinte, fapte și sânge: Să îndrăznim să fim oamenii viitorului” - și-a încheiat alocuțiunea Orban Viktor, luându-și rămas bun cu sloganul său obișnuit: Hai, Ungaria! Hai, ungurii!

Notă: materialul este însoțit de o imagine sub care este inserat următorul text: Pancartă cu inscripțiile „Pământ Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Coșeni”, la marea adunare a FIDESZ.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5329 – 17.03.2008
15 martie în Transilvania / Târgu Mureș / Două locații, o sărbătoare separată
(MTI / Mediafax / Farkas Reka)

Maghiarii din Târgu Mureș au sărbătorit separat. La manifestările centrale organizate de UDMR au participat aproximativ 5.000 de persoane, iar la comemorările organizate de Consiliul Național Secuiesc (CNS) s-au adunat 500 de persoane.

Potrivit moralei evenimentelor petrecute în anii 1848-49, maghiarii nu pot fi privați de nimic. La Târgu Mureș și în întreaga Transilvanie, se dovedește treptat că prin asuprire și manifestări naționaliste nu se poate realiza nimic. Nu au nici un rost intimidările pentru că oricum vom redobândi tot ce ne-a aparținut - a accentuat Marko Bela, președintele uniunii, în cuvântarea rostită la monumentul „Martirilor Secui”. „Ceea ce nu am recuperat până în prezent, vom recupera de acum încolo. Nu vrem să devenim cetățeni de rangul al doilea pe propriul nostru pământ natal! Și în prezent, în România trăiesc aproximativ un milion și jumătate de maghiari, Transilvania e și a noastră! Transilvania nu e exclusiv a românilor sau exclusiv a maghiarilor, Transilvania este patria noastră comună! Nimeni nu trebuie să uite de acest lucru!” – a precizat Marko Bela, care a subliniat și faptul că maghiarimea din Transilvania dorește autonomie. „Noi vrem realizarea acestui obiectiv! Nu intenționăm să distrugem țara prin autonomie, ci urmărim dezvoltarea Transilvaniei, respectiv prosperarea Pământului Secuiesc”.

Mesajul cel mai semnificativ este următorul: numai persoanele capabile să realizeze progrese, comunitățile, respectiv națiunile solidare și prospere au un viitor – a afirmat ministrul Borbely Laszlo în cadrul festivităților. Izsak Balazs, președintele CNS, a subliniat la comemorările desfășurate la statuia lui Petofi din Târgu Mureș, că lupta pentru drepturile colective ale secuilor este lipsită de violențe. „CNS luptă pentru drepturile colective ale secuimii prin mijloace democratice. În acest domeniu, comunitatea secuilor dispune de tradiție, având în vedere că secuii sunt apreciați ca un popor care apără drepturile”, a spus Izsak Balazs. În legătură cu mitingul antimaghiar inițiat de Noua Dreaptă, președintele CNS a declarat: „e absurd și irațional mitingul organizat împotriva muzicii lui Bartok Bela, împotriva geometriei lui Bolyai sau împotriva poezilor lui Petofi Sandor”.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5329 – 17.03.2008
15 martie în Transilvania / Odorheiu Secuiesc / Pământul Secuiesc are nevoie de autonomie
(MTI / Mediafax / Farkas Reka)

La festivitățile dedicate zilei de 15 martie, organizate în piața Marton Aron din Odorheiu Secuiesc, s-au adunat aproximativ 2.000 de persoane. În discursul său, președintele PCM și primarul Odorheiului, Szasz Jeno, a subliniat că maghiarii de acum au nevoie de aceleași lucruri de care au avut nevoie și cei care au trăit în 1848: de moralitate, identitate și cinste. „În 1848, maghiarii visau să-și redobândească libertatea și statul de drept” - a spus el, subliniind: în ultimii ani, locuitorii din Odorheiu Secuiesc au încercat să-și realizeze visurile. „Pământul Secuiesc are nevoie de o formă administrativă proprie, iar aceasta este autonomia. Trebuie să încercăm să o obținem prin metodele democrației europene. Odorheiu Secuiesc trimite acest mesaj și celorlalte comunități transilvănene” - a spus Szasz. La eveniment a participat Szajer Jozsef, conducătorul fracțiunii europarlamentare a Fidesz, care i-a salutat în numele Ungariei pe cei prezenți, spunând totodată că se vorbește des despre secui și nu numai în Ungaria ci și în Parlamentul European. Au mai rostit discursuri în piața Marton Aron preotul reformat Hegyi Sandor și preotul unitarian Rusz Domokos.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5329 – 17.03.2008
Am sărbătorit memoria revoluției / La Covasna
Bodor Janos

În seara zilei de sâmbătă, în piața centrală din Covasna s-au adunat aproximativ 500 de persoane, pentru a participa la festivitățile organizate cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la revoluția maghiară și lupta pentru libertate de la 1848. La eveniment au participat edili ai orașului, personalități ale vieții publice, dr. Szesztay Adam - secretar II responsabil cu probleme privind maghiarii de peste hotare în cadrul Ambasadei Ungariei la București - și o delegație din partea orașului înfrățit Nagykanizsa. Și-au dat concursul trupa de elevi actori și corul „Inimă curată” de la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, grupul de dansuri „La Fiesta” al Clubului Elevilor, Echipa de Cercetași Havadtoy Sandor, Fanfara Reformată Ferencz Erno din Brateș. Au recitat actorul Debreczi Kalman și actrița Zorkoczy Zenobia.

Manifestarea din acest an nu s-a desfășurat la orele prânzului ci seara, la lumina făcliilor și a reflectoarelor. De organizarea în care UDMR nu a primit nici un rol s-au ocupat Tordai Cecilia - noua directoare a casei de cultură orășenești - și primarul Zsuffa Levente.

Comemorarea a pornit de la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, odată cu marșul cu făclii al cercetașilor și elevilor. Programul festiv a fost prezentat pe scena amplasată în fața cooperativei. Primul care li s-a adresat celor prezenți a fost protopopul romano-catolic Kovacs Gabor. A urmat primarul Zsuffa Levente, apoi Ferencz Botond, președintele Consiliului Secuiesc scaunul Orbai, care a afirmat între altele: „Fluturând drapelul libertății, insistăm de peste 150 de ani asupra dobândirii drepturilor noastre. Guvernele au venit și au plecat, granițe de stat s-au modificat, însă problemele noastre nu s-au soluționat aici, pe Pământul Secuiesc, în patria noastră mai strâmtă. Poate că poporul nostru secuiesc își trăiește cea mai întunecată epocă din ultimii 100 de ani. Suntem nevoiți să ne vindem bunurile care ne-au fost retrocedate în cei 18 ani. Renunțăm benevol, pentru bani, la ceea ce nu au putut să ne ia cu arma. Suntem tot mai indiferenți față de trecutul nostru deși am devenit mai înțelepți, mai precauți și mai moderați decât înaintașii noștri; orizonturile noastre s-au lărgit în decursul istoriei și cu toate acestea, în fiecare zi de 15 martie simțim nevoia să luăm din versurile „Cântului național” putere și curaj. Lupta noastră pentru libertate nu se va putea încheia atâta timp cât semenii noștri se milogesc pe la uși, pe la colțuri de stradă pentru îmbucătura de zi cu zi.” Referindu-se la evenimentele istorice de acum 160 de ani, deputatul UDMR Antal Arpad a subliniat: Pe Pământul Secuiesc luptăm și azi pentru recunoașterea drepturilor noastre. În opinia deputatului, nu este pentru prima și nici pentru ultima oară când se încearcă să ni se ia Pământul Secuiesc. „Pe lângă asimilare, amenință și pericolul divizării, al fărâmițării. Aș dori să vă aduc aminte de faptul că umbra conflictelor fraterne nu a dispărut niciodată de deasupra capetelor noastre. De-a lungul istoriei noastre, pornirile contradictorii au izbucnit iar și iar și nici în timpul revoluției de la 1848 nu a fost altfel. Renumita dispută Szechenyi-Kossuth este cea mai cunoscută dovadă. În timp ce Szechenyi vedea propășirea națiunii în dezvoltarea economiei, în bunăstare, Kossuth era preocupat de soluționarea drepturilor politice ale națiunii. Ei nu erau adversari în obiectivele pe care le urmăreau ci se diferențiau în privința metodelor și a drumului ales în vederea atingerii obiectivelor” - a arătat deputatul. În discursul său festiv, primarul localității Odorheiu Secuiesc și președintele organizației naționale a PCM, Szasz Jeno, a arătat: „Orice lucru real se naște dintr-un vis. Așa a fost în urmă cu 160 de ani și așa este și azi. Visul pașoptist al maghiarilor se referea la egalitate în fața legii, stat de drept, respect național de sine și independență. Maghiarii pașoptiști știau că libertatea alegerii în sine eliberează. Si au ales. Revoluția lor înăbușită în sânge a învins pentru că a fost revoluția majorității morale. Maghiarii din 2008 trebuie să știe că democrația are nevoie de același lucru ca și revoluția: de majoritate morală. Revoluția fără majoritate morală este un puci. Democrația fără majoritate morală este o dictatură.” Președintele PCM a vorbit cu recunoștință despre cetățenii Covasnei și ai scaunului Orbai, cei care „în anii care au trecut au demonstrat nu numai în zilele de sărbătoare ci și în cele obișnuite și nu numai cu vorba ci și cu fapta că înțeleg și simt mesajul maghiarilor revoluționari pașoptiști și în timpul democrației celui de-al treilea mileniu. În ultima perioadă, cetățenii scaunului Orbai au contribuit în mod însemnat la crearea majorității morale indispensabile libertății alegerii și în democrație. În timp ce în lumea noastră maghiară transilvăneană, samavolnicia publică și politică s-a concentrat iar în rândul oamenilor a apărut din nou teama, în timp ce am fost îndemnați să pășim prin politica pașilor mici pe calea uitării de sine, orașul Covasna a făcut pași fermi pe calea anevoioasă a creării libertății alegerii și majorității morale. Li se cuvin mulțumiri tuturor oamenilor din Covasna. În același timp, prin crezul comunității maghiare cu aceeași soartă din Bazinul Carpatic, le transmitem maghiarilor budapestani reduși la tăcere prin minciuni și înconjurați de cordoane, să-și creeze și ei cât mai repede libertatea alegerii.” A rostit un discurs festiv și Karoly Attila - reprezentantul autoguvernării orașului înfrățit Nagykanizsa, iar Ambrus Andor - elev la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, și-a lecturat discursul premiat la concursul de debate. După gândurile de final rostite de preotul reformat Bukovinszky Cs. Miklos, participanții au intonat imnurile noastre, după care partidele politice, organizațiile civile și instituțiile au depus coroane la monumentul pașoptist din cimitirul reformat.

Cotidianul: Haromszek, nr. 5329 – 17.03.2008
Am sărbătorit memoria revoluției / La Târgu Secuiesc
Iochom Istvan

În ziua celei mai semnificative sărbători a națiunii noastre, ziua comemorării a 160 de ani de la revoluția maghiară și lupta pentru libertate din 1848-49, înainte de începerea festivităților organizate în centrul orașului breslelor, preșcolarii și școlarii au depus coroane la mormântul lui Turoczi Mozes, la placheta comemorativă Szacsvay, amplasată pe zidul Căminului pentru Preșcolari, la mausoleul-Molnar Jozsias, la monumentul dedicat eroilor căzuți în revoluția și lupta pentru libertate din 1848-49, respectiv celor pieriți în primul și al doilea război mondial, la statuia lui Kossuth, a lui Bem, la basorelieful lui Petofi, la școala Petofi și la monumentul funerar, respectiv statuia lui Turoczi.

De la ora 10:30 a avut loc defilarea, în Piața Gabor Aron, a elevilor din cele trei școli generale, respectiv cinci licee din oraș. În rândurile elevilor din Târgu Secuiesc s-au aflat și delegați ai școlilor înfrățite din Gyongyos și Debrecen. La manifestările organizate la Târgu Secuiesc au sosit și delegați din localitățile ungare înfrățite cu orașul breslelor. În Piața Gabor Aron s-au adunat aproximativ 3.000-4.000 de persoane. De la ora 11:00, în Piața Gabor Aron au defilat trupele păstrătoare de tradiții din Ghelința și Belin ale batalioanelor I și II Infanterie ale fostului regiment 15 de grăniceri secui, o echipă din cadrul Asociației Păstrătoare de Tradiții ale Batalionului III de Honvezi din Szeged, membri ai Echipei Haiducilor lui Sobri Joska de dincolo de Dunăre, precum și tradiționalii călăreți și căruțași din localitățile din Trei Scaune. Festivitatea din centrul orașului a demarat la ora 12:00. Elevii Gimnaziului Berze Nagy Janos din localitatea ungară Gyongyos au intonat cântecul intitulat „Prima picătură de sânge pe pietriș”. Prima cuvântare a fost rostită de primarul din Târgu Secuiesc, Torok Sandor, care a subliniat următoarele: „revoluționarii din 1848 s-au gândit atât la familiile lor, la copii și la nepoți, cât și la noi, respectiv la urmașii noștri. Revoluționarii maghiari nu au cedat în fața superiorității numerice, nu au ținut cont de zvonurile nefaste, i-au disprețuit pe cei lași și și-au urmat drumul cu mare curaj.” Edilul orașului l-a salutat pe Szesztay Adam, diplomat al Ambasadei Ungariei la București, respectiv pe Szakolczay Lajos, critic literar și de artă, pe delegații sosiți din localitățile ungare înfrățite Mezohegyes, Mezokovesd, Paks, Szentendre, Hatvan, Gyongyos și Nagyatad, precum și pe toți cei care s-au adunat să sărbătorească. Szakolczay Lajos a subliniat următoarele: „Deși cunoaștem sfârșitul tragic, ziua de 15 martie 1848 nu trebuie comemorată din umbra spânzurătorilor de la Arad, ci analizând valoarea libertății a cărei memorie e încă vie, adică valoarea primăverii care strălucește și în prezent. Ce a reprezentat această valoare? Numeroși tineri, în frunte cu Petofi, Jokai Mor și Vasvari Pal, au invadat străzile din Pesta. Răsună și azi vocea sfintei libertăți. Această voce, care se aude până aici, chiar ne sperie. Am avut valori deosebite. Vă dau numai un exemplu: personalitatea neștirbită a lui Bem. Exemplul lui Bem trebuie urmat și în prezent. În cazul în care, astăzi, am formula 12 puncte, cum au făcut și înaintașii noștri, probabil ar fi suficient să repetăm un singur cuvânt: primăvară, primăvară și primăvară. Esența acestuia cuprinde totul: agerimea, păstrarea identității și a adevărurilor noastre, respectiv prosperarea.”

Nagy Babos Rebeka, elevă la Liceul Nagy Mozes, a recitat o poezie, după care Roth Balazsi Hunor a dat citire mesajului premierului Călin Popescu Tăriceanu, apreciat de aplauzele mulțimii. A urmat programul artistic prezentat de Corul de cameră „Cantus” dirijat de Forika Balazs. Anul acesta nu a fost transmis un mesaj din partea premierului ungar Gyurcsany Ferenc. A luat cuvântul și Iochom Zsolt, elev al Colegiului Reformat: „Cei căzuți pe câmpul de luptă, respectiv cei condamnați la moarte și-au scris numele, cu sângele lor, în istoria noastră. Aceștia și-au sacrificat viața pentru națiune. Mesajul din 1848 sună astfel: în morală nu există compromis.”

Deputatul Tamas Sandor a sublnita în cuvântarea sa: „Comemorarea de azi e dedicată și acelor femei, mame care au crescut fii curajoși pentru națiunea noastră, care au luptat pentru libertate, au crescut bărbați precum Gabor Aron, Turoczi Mozes, Gal Sandor. Vreau să le felicit pe acele femei, care, și în prezent, sunt alături de noi.”

Manifestările festive din centrul orașului s-au încheiat cu rugăciunile rostite de Varga Bela, arhidiacon al bisericii romano-catolice din Scaunul Kezdi-Orbai și de Szocs Laszlo, protopop reformat din Scaunul Kezdi-Orbai, respectiv cu intonarea imnului maghiar și a celui secuiesc și cu depuneri de coroane. Seara, la Vigado, elevii din Liceul Nagy Mozes, împreună cu elevii Gimnaziului Berze Nagy Janos din localitatea Gyongyos, au comemorat revoluția și lupta pentru libertate din 1848-49 cu un program de gală.

Comparativ cu anii precedenți, în Târgu Secuiesc au fost mobilizați mai mulți polițiști și jandarmi, au fost prezenți și „supraveghetori” civili. A participat la manifestările din centrul orașului și un ofițer superior sosit din capitală. Acesta a putut constata că nu a fost proclamată Republica Secuiască, nu a fost tulburată liniștea orașului. Secuii au aniversat cu fruntea sus, cu demnitate cea mai mare sărbătoare a națiunii noastre.

Sf. Gheorghe, 19.03.2008

Comentarii

comments powered by Disqus