Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Mai mult decât orice
adânciți în Turnul Babel prietenii prafului și-ai fumului cred că au găsit calea ieșirii din noapte, aproape că au trecut de vârful norilor, aproape că au ajuns la cer cârtițe invidioase le-aud zbaterea, simt așezarea harnică a cărămizilor în mușuroiul cel mare, colos crescut din slavă deșartă în trecerea lor cocorii...

Citește mai mult

…ci voi fi viu
ca stol de fluturi în furtună curg ere de-a rândul prin noi, tone de praf miliarde toți acești munți, toți acești sori. doar inimile, în cupa lor de raze și vise, țin (două-trei clipe?) Diamantul pe care moara timpului în veci nu-l va zdrobi.
Odisee
mai du-te, timp, în țări străine, aici, de când ne știm, prea iute vine sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută, înaripată în toate întrebările din lume. mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă, acolo unde durerea în cui se anină și poate-ți iei cumva pe sora uitare și pe sora vină. aș pleca, acum aș pleca dintre voi,...

Citește mai mult

Între bioetica seculară și bioetica ortodoxă: o prăpastie ce crește mereu
Poate nu aș fi scris rândurile de față dacă relativ curând nu aș fi fost vizat spre a fi luminat de către două persoane, în contextul discuției despre dileme morale și conflictul ce poate apărea, în cazurile complicate, între standarde morale. Printre exemplele care să ilustreze aceste situații a apărut și avortul....

Citește mai mult

Ești ceea ce trăiești
Așa cum prea bine se observă, există un interes atotprezent pentru a afla opinia oamenilor de știință în orice privință, de la galaxiile de care ne despart mii de ani lumină, până la subiectele pe care le întâlnim zilnic: noile produse ale tehnicii, sănătate, nutriție, dezvoltare personală, socială etc. De multe ori...

Citește mai mult

De veghe prin decembrie
Undeva în lume există o fereastră unde poți vedea îngeri rugându-se, indiferent că este iulie, decembrie ori ziua în care Marea Roșie s-a despărțit pentru a-ți face și ție potecă. Este fereastra invizibilă din orice inimă vie. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
Noaptea de Moș Nicolae
noaptea în care vine Moș Nicolae este una fără obloane la geam, una fără obloane la suflet. se cade să ridicăm capacul pământului de pe ochi și să desfacem ceasul din lanțuri. casele nu mai sunt case din cărămidă, sunt case de lumină prin care totul se vede: chiar și râsul ascuns sub pernă, chiar și dansul ascuns în...

Citește mai mult

Seară de Sfântul Nicolae
ninsoare timidă, ninsoare ca o meditație, ca o cădere a zilei în noi. sărbătoare cu timpul tău cumințit, pus la dospit în tihna așteptării, timp îmblânzit rugându-se chiar el să-i prelungești ziua ca să se odihnească încă puțin în răgazul dintre rugile tale, în răstimpul trecerii de la o pagină la alta; ninsoare...

Citește mai mult

Îngerul se pregătește
soarele răsare, iarba crește mare, copilul cântă în casa din copac, pădurea pleacă din ce în ce mai departe/ soarele răsare, iarba crește mare, noi o vom culege, o harpie pândește jocul, nu cântecul contează, harpia are ritmul consacrat de basm soarele răsare, iarba crește mare, noi o vom culege și flori vom alege....

Citește mai mult