Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Ideile au consecințe (3)
Richard M. Weaver (Ideile au consecințe, Anacronic, 2020) susține că aportul fiecărei persoane la o cultură se poate desfășura pe trei etaje: al ideilor, al convingerilor și al viziunii metafizice asupra lumii. La primul nivel se află gândurile despre tot ce intră în sfera preocupărilor cotidiene; al doilea nivel...

Citește mai mult

Ideile au consecințe (2)
Continuăm periplul provocat de Ideile au consecințe – Richard M. Weaver (Anacronic, 2020, traducere din limba engleză de Monica Stinghe). Cartea este atât de fertilă pentru reflecții pe seama temelor de actualitate, încât nu propun aici o prezentare, ci mai mult o scoatere la lumină a unor idei și raționamente pe care...

Citește mai mult

Ideile au consecințe (1)
Printre numeroasele cărți bune, adică în acord cu adevărul (poate fi citit și cu majusculă), aceasta merită o atenție specială pentru profunzimea intuițiilor și pentru structura argumentativă; este vorba despre Ideile au consecințe, de Richard M. Weaver (Anacronic, 2020, traducere din limba engleză de Monica Stinghe)....

Citește mai mult

PIESA – actul principal
a venit la mine timpul și a strigat: ești fir de praf în ceasul meu a venit durerea și a șoptit: ești fărâmă de lacrimă în oceanul meu a venit umbra cu celebra coasă și cu ce a mai găsit la recuzită și a zis: puțin, cam puțin până să nu mai fii apoi Viața, purtând greutatea infernală a crucii, a spus inimii mele:...

Citește mai mult

Noi creăm viitorul?
Cuvintele de mai sus sunt preluate din titlul unei cărți semnate de Noam Chomsky (n. 1928). Am adăugat doar semnul întrebării, pentru că multe s-au desfășurat din 2011, anul când a fost scris ultimul articol inclus în cartea Noi creăm viitorul. Ocupație, intervenții, imperialism și rezistență (Corint, 2012). Aceasta...

Citește mai mult

Hagiografie
dimineață cu destule semne. curând se-adună o haită de lupi. noaptea izbește din ei ca din arcuri (de este aproape să fie zdrobit, îngerul însuși îi devine scut). între zori și apus câte-un viscol cu gheață pândește mereu să-l sfâșie. după toate văile prin care-a fost cernut, ni se-arată și nouă cu totul: Inimă!
Temă de viață
alergare nebună fără oprire, fără puncte, doar cu stații eterice pentru o gură de aer: primăvara se cheamă pe sine din iarnă, florile și frunzele din muguri, noi din oră în oră, din minut în minut ne scoatem de pe câmpul de luptă ca să ne întâlnim pe-aceeași terră. nu prea înțelegem însă lecția și credem că trebuie să...

Citește mai mult

Statu quo
e târziu timpul miroase a ceață – pulverizare nesfârșită de înfrângeri, păcate și vise. e târziu? niciodată pentru corbi, nici chiar atunci când se întorc orbiți la cuiburi cu jăratic în gheare. corbii suntem noi.