Radu Gyr

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu apariţia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare de formaţie naţionalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seamă al Mişcării Legionare, Comandant Legionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Este autorul versurilor cântecelor Sfântă Tinereţe Legionară, Imnul Moţa-Marin, Imnul Muncitorilor.

Laureat al mai multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia initiaţiva înfiinţării Teatrului Evreiesc.

După detenţia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis şi de Antonescu, apoi este eliberat şi trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziaristilor“ şi îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar după doi ani este din nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenţie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alatură o muţtime de studii şi eseuri critice, răspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor. 

A trecut în veşnicie în anul 1975 (28.04).

Comentarii

comments powered by Disqus
As-noapte, Iisus…
As-noapte, Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist şi ce înalt părea Crist! Luna-a intrat după El, în celulă şi-L făcea mai înalt şi mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca nişte păduri. Luna-L spoi cu argint pe veşminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură:...

Citește mai mult

Din Urali spre Soare-Apune, cum veneau încinşi cu piei, parcã fumega din ei duhnet de sãlbãticiune. Blestemata Miazãnoapte se zbârlea pe-obrajii sluţi, şi pe cai mãrunţi şi iuţi – foamea stepelor rãscoapte. Viclenii rãsãritene ascuţeau ca un tãiş gândul galben şi pieziş în ochi mici fãrã sprâncene. Toatã arşiţa din...

Citește mai mult

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,...

Citește mai mult

Ne vom întoarce într-o zi, ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, cum apele se-ntorc din nori sau cum se-ntoarce, tremurat, pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi… Şi cei de azi cu paşii grei nu ne-or vedea, nu ne-or simţi cum vom...

Citește mai mult