Szekely hirmondo, nr. 6 – 15-21.02.2008
Opinii. Comunicate
Dacă e marți, e autonomie
Roman Gyozo
Cert este că atunci când aud de autonomie, majoritatea politicienilor și ziariștilor români ar pune imediat mâna pe pistol – dacă ar avea așa ceva. Ei văd… pierderea Transilvaniei, că doar își aduc bine aminte de faptul că înainte de 1918, reprezentanții lor care se agitau în Parlamentul de la Budapesta, în frunte cu Iuliu Maniu de la partidul țărănist, au cerut mai întâi autodeterminare pentru românii transilvăneni, iar mai târziu au început să viseze la înființarea României Mari. Se tem că acest lucru s-ar putea întâmpla și invers, astfel că vor să obstrucționeze din start orice fel de aspirație autonomistă.
Iminenta independență a regiunii Kosovo le-a trezit din nou teama și oricât ar fi România membru UE, nu le-ar plăcea ca regiunea să iasă de sub suveranitatea sârbă. Până și președintele țării, Traian Băsescu, a făcut mai multe declarații pe acest subiect. Asta pentru că exemplul este, nu-i așa, molipsitor, și poate și maghiarimea secuiască ar refuza suveranitatea românească! Deși nu ar dori decât să-și decidă singură viața, adică să aibă o autonomie lărgită. Antal Arpad din Trei Scaune a declarat că regiunea Kosovo ar putea fi, într-adevăr, un exemplu de urmat, că el și colegul său, Tamas Sandor, au decis să le prezinte politicienilor români câte feluri de autonomie există pe bătrânul nostru continent. Vor face acest lucru în fiecare zi de marți, sub forma unor declarații politice.
Primul care a vorbit a fost Tamas Sandor, el arătând că în 11 din cele 27 de țări membre UE există diferite forme de autonomie. De pildă în Belgia, germanii au autonomie teritorială, într-o țară în care trăiesc doar 100 de mii de germani, adică 1% din totalul locuitorilor. În zona locuită de valoni, numărul lor este de 71.500, de aceea aici, și germana este – alături de cea franceză – limbă oficială! Pe o suprafață de 854 kmp, germanii au consilii comunitare și un guvern comunitar separat, premier fiind Karl-Heinz Lambertz. În afară de cultură și învățământ, autoguvernarea se ocupă și de colaborarea internațională.
Da, putem lua ca exemplu și Belgia.
Haromszek, nr.5303 – 15.02.2008
Pariul pierdut al conducătorilor- Asociația pentru Pământul Secuiesc
Deși înființarea Asociației pentru Pământul Secuiesc s-a numărat, zice-se, printre prioritățile UDMR, inițiatorii încercând să obțină prin intermediul ei dezvoltarea economică a maghiarilor – și redobândirea electoratului acaparat de UCM și CNS – Albert Almos și Demeter Janos nu au fost capabili nici după repetatele respingeri ale Tribunalului Sfântu Gheorghe, să întocmească în mod corespunzător documentația privind înregistrarea asociației.
Potrivit mult lăudatei strategii, organizația anunțată în anul 2007 ar fi trebuit să reprezinte pilonul de bază pe care s-ar fi clădit autonomia teritorial-administrativă a județelor Covasna, Mureș și Harghita. Problema este că după trecerea unui an ne aflăm încă la stadiul de proiect. Probabil că transpunerea în practică va dura o veșnicie.
Domnilor, trebuie să ne reevaluăm poziția față de această problemă!
Convingerea noastră este că tergiversarea problemei de către d-voastră este cauza.
Trebuie să recunoașteți că ai d-stră colegi din județul Harghita sunt mult mai inventivi și mai consecvenți când vine vorba de dezvoltarea economică a Pământului Secuiesc. Este întemeiată nemulțumirea primarului localității Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman, care, săturându-se de repetatele amânări privind înregistrarea Asociației pentru Pământul Secuiesc și asociindu-se cu Borbely Csaba, vicepreședintele Consiliului Județean Harghita, dorește să mute sediul organului decizional.
Marton Janos, alegător de pe Pământul Secuiesc / Covasna
Europai-Ido, nr.4 – februarie 2008
Maghiarime transformată în slugă
Csiki Sandor
Dacă ești maghiar și știi prea multe despre istoria Transilvaniei, ia-o asupra ta. Dacă într-o bună zi vei veni la Târgu Mureș – care odinioară purta numele de Târg Secuiesc și fusese capitala Pământului Secuiesc -, istoria te va surprinde și mai tare.
Pentru că dacă în calitate de maghiar liber și cu coloană vertebrală îl vei saluta în limba maghiară pe șoferul de autobuz, pe taximetrist, pe vânzătorul de ziare sau poate pe vânzătorul din magazin, ți se va răspunde de cele mai multe ori în limba română și poate că respectivul te mai și trimite, în gând, undeva.
Pentru că acum și aici, toate acestea sunt deja ceva obișnuit. Degeaba știi tu că în urmă cu mai bine de 30 de ani nu prea auzeai vorbindu-se românește în centrul orașului tău preferat, că toată lumea vorbea limba care a dus la înflorirea acestui oraș. Totul nu ține acum decât de trecut.
Acea situație s-a schimbat radical. Și vinovat este atât cel pe care ni l-a adus pe cap invazia comunistă și globală cât și cel care își bagă singur gâtul în jugul românesc și se ploconește în fața stăpânilor străini pentru o existență slugarnică.
Tu, cel care ai fost locuitor străvechi al acestei așezări și care ai moștenit de la strămoșii tăi toate pietrele tale de aici, cum te-ai putut coborî până la acest nivel, cum poți îndura fără să te revolți faptul că ești nimicit?
Cum este posibil să trăiești umilit, călcat în picioare și degradat în acest oraș transilvănean în care înaintașii tăi au construit o Biserică Cetate, o Primărie și un Palat al Culturii? Și încă tot tu le ești recunoscător veneticilor care te lasă să trăiești aici.
Cum este posibil ca azi să aplauzi până și faptul că invadatorii sunt dispuși, după ani de zile, să pună pe zidul Palatului Culturii construit de consangvinii tăi o plăcuță cu denumirea lui străveche, în limba maghiară?
Chiar atât de jos ai ajuns? Chiar nu realizezi că ești vlăstarul poporului care a creat o lume în această zonă maghiar secuiască? Oriunde ai privi în centrul orașului tău preferat, ți se înfățișează în fața ochilor urme ale culturii tale.
Și atunci de ce te simți tensionat când șoferul de autobuz, taximetristul, vânzătorul, sau funcționarul face scârbit o grimasă dacă i te adresezi în limba maghiară? Și te privește cu atâta scârbă și îți răspunde în limba invadatorilor de parcă i-ar fi luat felia cu untură.
Lucrurile au stat exact invers. El ar trebui să se simtă tensionat. Pentru că el ți-a invadat cultura, el a pătruns în spațiul tău vital, el a aclimatizat comunismul și el trebuie să se adapteze la acel spațiu spiritual în care a picat pe neașteptate.
Ce se vede însă acum? Vezi mai degrabă că secuiul se ascunde, se ploconește și consideră că acolo unde el este locuitor indigen, caracterul său maghiar este ceva ce trebuie ținut ascuns.
În viața publică, maghiarul i se adresează deseori în limba română maghiarului. În sala de ședințe – ridicată de maghiari – a Primăriei, maghiarul se ploconește în limba română. În multe din instituțiile noastre, doar portarul, femeia de serviciu și curierul mai sunt maghiari. Și se bucură până și de pomană.
De acum înainte, este permisă predarea geografiei României și în limba maghiară. În schimb, în manualul maghiar nu vei mai putea scrie în limba maghiară Târgu Mureș.
Ploconește-te în continuare, maghiarule secui slugă!
Europai-Ido, nr.4 – februarie 2008
Ungaria nu a fost ci nu este…
Stoffan Gyorgy
“Ungaria nu a fost și nu este….” – spusese Franz Iosif cu ocazia unei vizite în Ungaria. Zadarnic l-au învățat săptămâni întregi ce trebuia să spună, citându-l pe Szechenyi. A fost o prostie care azi însă a devenit realitate. Ungaria nici nu a fost, nici nu este… A fost doar un vis, doar o încercare grandioasă și stupidă care a început, în țara ciuntită, cu Arpad și s-a încheiat cu Horthy Miklos. Nu este o greșeală că am scris țară ciuntită, pentru că poporul lui Attila, secuii, trăiesc și vor mai fi chiar dacă există printre ei ticăloși miliardari care în schimbul banilor, sar unii la gâtul altora pentru câte o funcție politică, fără a le păsa de dăinuirea națiunii, de viitorul, de revendicările ei autonomiste. Ticăloșilor le trebuie și mai mult iar la Bruxelles ajung mari domni. În Ungaria se petrec azi atâtea josnicii câte n-a văzut lumea de un mileniu. Nu asta este însă mica națiune din Bazinul Carpatic, dar nici celelalte națiuni care conviețuiesc cu noi.
Problema de bază este impasibilitatea totală a societății din Ungaria față de normele morale. Dacă ar exista intelectualitate ungară și conducere bisericească ungară, protestele puteau fi răspunsul imediat la accederea la putere a forțelor comunist-sioniste. Măsurile întreprinse de actualul guvern, seria de crime comise de acesta, legalizate prin reformarea sistemului sanitar sunt identice, pentru mine, cu mesajul pancartelor de la Ierusalim, din Tel Aviv, care îi îndeamnă pe oamenii de acolo să se mute în noua patrie, Budapesta. Și mai dramatică este însă discriminarea pozitivă care fie trece cu vederea, fie pedepsește cât de ușor se poate toate păcatele țiganilor din Ungaria. Mai explicit: guvernul Gyurcsany face azi ceea ce făcuseră Habsburgii, adică pun două etnii, două națiuni să se împuște reciproc. Șantajează, în spiritul sintagmei „divide et impera”.
În timp ce societatea este preocupată de scandalurile interne, o națiune fascistă din Est, primitivă, care se consideră aleasă și care numără zeci de mii de oameni, se mută în noua patrie, cumpără Ungaria, îi distruge amintirile istorice – așa cum a procedat și în Irak – iar prin șantajul cu țigani ține maghiarimea în frâu, sub presiune, în propria-i patrie. Iar dacă cineva își ridică glasul împotriva infracțiunilor comise de țigani, a justiției, a poliției sau a guvernului, ori este vizitat de fisc, ori moare de tânăr într-un accident rutier sau face brusc o comoție cerebrală… iar dacă este vorba de o organizație civilă, procuratura ia măsuri pentru interzicerea ei! Gyurcsany a anunțat programul „O Nouă Ungarie” pe care, prin măsuri drastice, îl și aplică. În această Nouă Ungarie însă, un singur neam nu mai are loc: maghiarul, care își iubește istoria, trecutul și patria. E fascist, e extremist și antisemit (chiar dacă este evreu!). Este dușmanul progresului, al Europei, al lumii.
Ceva se pregătește în Ungaria, ceva ce se va răsfrânge asupra lumii și va mătura josnicia sionistă, masonică. Plutește în aer, sâsâie și numai că nu explodează. Și nu numai în Ungaria. În toate statele UE – în care lumea și-a dat seama ce înseamnă tratatul de la Lisabona – a pornit ceva de care homalăii, bănoșii fără religie și credință aflați la conducerea UE, liberalii imoralității se tem. Pentru că dacă scânteia ajunge la capătul fitilului, se va termina și cu ei…
Pe lângă toate acestea, și nebunul aflat la celălalt capăt al lumii își ajută prietenii israelieni să atingă sfârșitul, în momentul în care vrea război, în care crede că se poate lupta cu Dumnezeu. Dar nu te poți lupta. Iar actualul Hitler al lumii, Bush, va realiza în curând acest lucru. Pustiirea totală a Americii este inevitabilă și prin asta vor fi recreate toate valorile pe care le calcă în picioare. Națiunile vor trăi în pace și bunăstare, revenind la ordinea pe care nu au mai putut-o urma după umilința masonică franceză. Bush se pregătește de ultimul său război.
Haromszek, nr. 5304 – 16.02.2008
Viață publică
Trebuie să se profite de situația din Kosovo / Este necesar să se acționeze în comun
Farkas Reka
Cea mai mare provocare a anului în curs pentru maghiarimea transilvăneană o reprezintă modul în care va profita aceasta de situația creată în urma câștigării independenței regiunii Kosovo” – a accentuat deputatul Antal Arpad care, împreună cu europarlamentarul Sogor Csaba, va pleca la Pristina pentru a fi prezent, duminică, la proclamarea independenței. Ieri, Antal Arpad a formulat două propuneri concrete, considerând că ar fi necesar ca toate organizațiile politice maghiare transilvănene și organizația civilă care militează pentru autonomie (CNS) să acționeze în comun. Liderii organizațiilor de reprezentare a maghiarimii transilvănene ar trebui să se întâlnească și să formuleze o scrisoare pe care să o trimită miniștrilor de externe și ambasadorilor țărilor care recunosc independența regiunii Kosovo. În mod asemănător ar putea proceda, în PE, europarlamentarii maghiari transilvăneni, informându-și colegii – printr-o astfel de scrisoare - în legătură cu faptul că, de decenii întregi, maghiarimea din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc, luptă cu mijloace pașnice, democratice, pentru autonomia teritorială, iar dacă recunosc independența regiunii Kosovo – realizată cu prețul multor jertfe și al unor însemnate investiții materiale americane, respectiv europene – în schimb nu sunt dispuși să accepte justețea pretenției maghiare, înseamnă că susțin soluția violentă, ignorând calea pașnică. „Din păcate, marile puteri sunt foarte comode, acordă atenție unei regiuni doar dacă se generează vreun conflict. Prin această scrisoare comună am putea atrage atenția asupra noastră, iar acțiunea unitară ar putea avea o forță penetrantă” – a accentuat Antal Arpad, care s-a angajat să formuleze scrisoarea și să inițieze coordonarea între organizațiile vizate.
Haromszek, nr. 5305 – 18.02.2008
Proclamarea independenței provinciei Kosovo
Parlamentul din Kosovo a adoptat ieri după-amiază, la ora 15:50, documentul privind proclamarea independenței regiunii. Reprezentanții fostei regiuni sârbe au votat în unanimitate independența. Partea esențială a declarației, încă înaintea adoptării, a fost citită în limba sârbă de către premierul Hashim Thaci, accentuând astfel faptul că toți cetățenii provinciei Kosovo vor fi considerați cetățeni de rang egal.
Formațiunile politice din țară au lansat atacuri la adresa UDMR, care a insistat ieri într-un comunicat asupra recunoașterii de către România a independenței regiunii. Menționarea creării unui precedent a generat o fermă împotrivire din partea partidelor naționaliste.
„Începând de azi, provincia Kosovo este mândră, independentă și liberă” – a declarat Hashim Thaci, în cadrul adunării extraordinare a parlamentului de la Pristina. „Nu am încetat niciodată să credem că într-o bună zi vom face parte din națiunile libere ale lumii”. Noul stat va fi unul democratic și multinațional – a adăugat el. Premierul kosovar a promis în cuvântarea sa păstrarea diversității culturale și a felicitat misiunea UE, care sprijină dezvoltarea democratică a provinciei Kosovo și realizarea proiectelor sale.
Serbia nu este dispusă să recunoască în mod legitim mult așteptata declarație de independență, Belgrad condamnând din start proclamarea unilaterală a provinciei Kosovo. SUA și majoritatea statelor membre au comunicat faptul că recunosc și susțin înființarea unei provincii independente și democratice. Moscova a cerut convocarea imediată a Consiliului de Securitate a ONU în problema Kosovo, respingând proclamarea independenței. Două teritorii separatiste ale Gruziei au comunicat ieri faptul că vor cere Rusiei și ONU recunoașterea independenței lor.
Episcopul Artemie, conducătorul bisericii ortodoxe sârbe din Kosovo a declarat: „Kosovo a fost dintotdeauna o provincie sârbă și așa va și rămâne.” El a făcut apel la guvernul lui Voislav Kostunica în vederea adoptării unei poziții armate în sensul împiedicării, cu ajutor rus, a proclamării independenței de către provincia separatistă. Slobodan Samardzic, ministrul sârb responsabil cu problemele legate de Kosovo, a accentuat: „Belgrad nu are intenția să colaboreze cu misiunea UE din Kosovo și nici cu „instituțiile ilegale” ale albanezilor din Kosovo. „Am făcut apel la toți locuitorii provinciei Kosovo și la locuitorii din zonă să își păstreze calmul și să nu răspundă la provocări” – a formulat la Bruxelles, Jens Mester, purtătorul de cuvânt al UE. După cum a declarat, „comunitatea internațională nu va tolera acțiunile violente în Kosovo”.
Poziția părții române – legată de proclamarea independenți provinciei și cunoscută pe plan internațional – este neschimbată – a declarat ministrul de externe Adrian Cioroianu. Bucureștiul a fost dintotdeauna împotriva independenței regiunii Kosovo, deși a semnalat că dorește să acționeze în armonie cu UE. Mircea Geoană, președintele PSD, a declarat că este o decizie înțeleaptă faptul că România nu recunoaște independența regiunii Kosovo. Lucian Bolcaș, vicepreședintele PRM, a descris evenimentele într-o imagine dramatică, afirmând că partidul său urmărește cu îngrijorare proclamarea unilaterală a independenței provinciei. UDMR consideră că proclamarea independenței provinciei Kosovo este o consecință necesară a procesului de reorganizare care a avut loc în ultimul deceniu și jumătate în Europa central răsăriteană și în zona balcanică occidentală – se menționează în comunicatul uniunii. Cei doi semnatari ai documentului, Marko Bela, președintele UDMR și Kelemen Hunor, președinte executiv, formulează astfel: România nu trebuie să amâne recunoașterea provinciei Kosovo. Totodată există speranța că sârbilor minoritari în Kosovo li se vor asigura drepturi individuale și colective, necesare dăinuirii pe pământul natal. UDMR consideră că pentru soluționarea problemelor etnice trebuie găsite instrumente politice pașnice, felicitând participarea activă a UE în privința căutării soluțiilor vizând provincia Kosovo. UDMR mai amintește că, prin acest fapt, țările europene au creat un precedent și, ca urmare, de acum încolo nu se pot delimita de soluționarea altor problemele etnice nerezolvate. Andrassy Arpad, secretarul Comisiei Permanente a Consiliului Național Secuiesc, a declarat că recunoașterea independenței ar trebui să creeze un precedent care să accelereze soluționarea aspirațiilor legate de autonomia Pământului Secuiesc.
Haromszek, nr. 5305 – 18.02.2008
De azi pe mâine
Fericirea albaneză din Kosovo
Sylvester Lajos
În zona balcanică s-a dărâmat definitiv castelul de nisip al Trianonului. Schipetarii kosovari s-au săturat de biciul sârb și de supravegherea internațională de opt ani și – profitând de condițiile create de separarea lor practică – ieri și-au proclamat independența. Au existat și există și în prezent șantaj și amenințări din partea imperiului rus în sensul că independența regiunii Kosovo va demara un lanț de evenimente. Versiunea cea mai relevantă îi aparține lui Dimitri Rogozin, ambasadorul Rusiei în NATO, care implică în problema independenței și mafia albaneză a drogurilor, mafie care în opinia sa a mituit politicieni occidentali în schimbul independenței. La această jignire privind șantajul se mai adaugă acel scenariu prin care provincia locuită în procent de 90% de albanezi este prezentată ca un focar de război, care va avea ca rezultat separarea albanezilor macedoneni, după care vor urma muntenegrenii și în cadrul unui război se va obține înființarea Albaniei Mari. În opinia lui Rogozin se vor amplifica șansele ca în cadrul hotarelor Rusiei republicile nerecunoscute internațional să se separe.
Rogozin, care ar trebui să fie un politician responsabil, afirmă că politicienii occidentali se află sub presiunea albanezilor radicali, a teroriștilor și extremiștilor, asemănând „extinderea” albaneză cu cea a lui Hitler.
Nu se amintește însă de faptul că locuitorii regiunii – locuite în procent de 90% de albanezi – au fost exterminați, umiliți în masă și privați de drepturile lor.
Exemplul albanez este foarte plin de învățăminte în privința maghiarilor care trăiesc în minoritate, mai ales acel aspect potrivit căruia sârbii din Kosovo vor primi în cadrul noului stat o autonomie deplină și o autodeterminare descentralizată, sub supravegherea forțelor NATO care staționează pe teritoriul țării.
Se pare că ambasadorul Rogozin nu cunoaște situația maghiară, mai ales situația maghiară transilvăneană, deoarece în caz contrar ar fi extins rețeta schimbărilor și asupra noastră. Să facem noi acest lucru, amplificând și de această dată necesitatea următorului fapt: de acum încolo, ochii ageri ai politicienilor români să fie direcționați nu numai asupra autonomiei minorităților europene, ci și asupra autodeterminării sârbilor din Kosovo.
Haromszek, nr. 5306 – 19.02.2008
Antal Arpad în Kosovo/Albanezi sărbătorind, sârbi plângând
Farkas Reka
Deputatul Antal Arpad și europarlamentarul Sogor Csaba au plecat la Pristina, la sărbătoarea proclamării regiunii Kosovo. Ieri, la prânz, în drum spre București, Antal Arpad a răspuns telefonic la întrebările noastre:
Antal A: Prima noastră impresie a fost destul de neplăcută, deoarece la granița sârbo-kosovară s-a creat o demonstrație spontană și a trebuit să așteptăm peste două ore. Sârbii s-au adunat și au început să scandeze: „Kosovo e Serbia”, „Kosovo este al sârbilor”. În Pristina, sute de mii de oameni au sărbătorit pe străzi. Parcă ne aflam în SUA dat fiind faptul că pe străzi existau tot atâtea steaguri ale SUA câte steaguri ale regiunii Kosovo. Au existat și drapele ale Germaniei și Franței. Am fost la Hotel Grand Pristina, unde premierul, șeful statului și președintele parlamentului au declarat faptul că provincia este independentă. Această locație nu a fost aleasă întâmplător. Despre acest hotel trebuie să se știe faptul că la începutul anilor ‘90, sârbii au inscripționat la intrare: „Intrare interzisă câinilor și albanezilor. De acolo ne-am deplasat la Kosovska Mitrovica. Localitatea era plină de tancuri și s-a văzut clar că situația se află sub controlul deplin al forțelor KFOR. Kosovska Mitrovica era cel mai apărat oraș kosovar. Partea albaneză a orașului era în sărbătoare, iar în partea sârbă, oamenii plângeau.
Farkas R: Ați reușit să vorbiți cu localnicii? Cum se manifestă albanezii și sârbii în privința independenței?
Antal A: În Pristina am stat de vorbă cu albanezi și ei ne-au spus că așteaptă acest moment de 600 de ani, că sunt fericiți și se bucură că au scăpat de sârbi, deoarece au fost în permanență umiliți în deceniile care au trecut. În zona de graniță am vorbit cu sârbii, care plângeau pur și simplu. Noi am avut norocul să ne aflăm într-un autoturism cu număr de înmatriculare din România. Sârbii îi iubesc pe români, dar totuși unii nu se uitau la noi cu ochi prea buni.
Farkas R: Mass media din România și sfera politică au luat în nume de rău călătoria dumneavoastră. Ce părere aveți despre acest lucru?
Antal A.: Am mai spus-o anul trecut și acum doi ani și același lucru l-am repetat în Kosovo, în fața posturilor de televiziune: noi considerăm modelul kosovar drept unul negativ, acesta fiind drumul care nu trebuie urmat. Am formulat mesajul conform căruia noi, maghiarii și românii trebuie să învățăm din ceea ce s-a întâmplat la Kosovo. Sunt trist din cauza modului vehement prin care sfera politică românească a reacționat la toate acestea. Acest lucru dovedește pe de o parte faptul că această problemă nu este abordată așa cum trebuie, iar pe de altă parte faptul că situația nu este cunoscută. Ziariștii mi-au adresat întrebări din care reiese în unanimitate faptul că nu dispun nici de informații minime în legătură cu Kosovo. Nu știu care este diferența dintre autonomie și independență. Mass media din România sunt neinformate în acest sens, ceea ce se observă și în sfera politică. Partidele românești ar trebui să facă o autoanaliză, deoarece, practic, în acest moment, UDMR afirmă același lucru ca și SUA, Germania, Franța, Marea Britanie și peste 20 de țări ale Europei. Ar trebui să observe faptul că probleme sunt cu ele, nu cu noi.
Farkas R: Vineri ați formulat un apel ca forțele politice maghiare și organizațiile civile – care își asumă problema autonomiei- să redacteze în comun o scrisoare, pe care să o înainteze miniștrilor de externe și ambasadorilor țărilor care recunosc independența regiunii Kosovo, iar europarlamentarii maghiari transilvăneni să facă lobby în comun la Bruxelles. Ați primit răspuns în acest sens?
Antal A: Sogor Csaba, persoana cu care am fost în Kosovo, mi-a semnalat că este dispus să facă în continuare lobby la Bruxelles. Toro Tibor a înaintat propunerea mea lui Tokes Laszlo. Din partea acestuia voi primi răspuns în curând. Mă bucur de faptul că membrii conducerii UDMR au formulat aceeași poziție pe care aș fi formulat-o eu în legătură cu provincia Kosovo. Trebuie să port negocieri în ceea ce privește pașii următori. Nu știu cine este dispus să adere la această inițiativă.
Haromszek, nr. 5306 – 19.02.2008
De azi pe mâine
Nedumerirea lumii
Sylvester Lajos
Independența provinciei Kosovo a fost proclamată unilateral și prin acest lucru, în zona occidentală a Balcanilor s-a creat – deocamdată pe hârtie! – un nou stat. Spațiul Iugoslaviei se sfărâmă în continuare și acest lucru poate avea urmări momentane sau de viitor. Haos, sau acord – care cu greu poate fi imaginat – dar și un nou conflict armat. Acest lucru nu este doar problema Serbiei și a albanezilor kosovari. Va atrage de asemenea și atenția lumii.
În momentul de față, interesantă este reacția internațională, deoarece indiferent dacă este vorba despre provincia independentă Kosovo sau de un stat declarat independent, viitorul păcii regiunii separate depinde de modul cum reacționează țările învecinate, cele îndepărtate și organismele internaționale. Nu se poate observa nimic ce ne-ar putea liniști: Consiliul de Securitate al ONU este un oficiu de prisos, care a aruncat întotdeauna responsabilitatea în cârca altora. UE este divizată în privința abordării acestei probleme. Cel puțin șase-șapte țări se tem de recunoașterea regiunii Kosovo – Spania, Grecia, Cipru, Slovacia, Cehia și România – dar ar putea exista și mai multe. Prima care s-a exprimat a fost România, ea respingând în unanimitate decizia privind independența unilaterală a provinciei Kosovo, toate partidele românești fiind de acord cu susținerea Serbiei. Cu excepția UDMR, care ar urgenta guvernul român în privința recunoașterii noului stat.
Opoziția manifestată oferă răspuns la rădăcinile și la natura rezervelor. Înființării statului kosovar i se opun acele state care se confruntă cu grave probleme etnice și în locul adoptării unor soluții și acorduri lucide, reacționează cu mânie la „precedente”, ca nu cumva subordonații lor de alte etnii să învețe din cele întâmplate și din ceea ce se va întâmpla și să prindă curaj în privința solicitării autodeterminării. În mod ipocrit se pomenește de “principiul-domino”, în loc să se atragă atenția asupra autonomiilor care reprezintă modelul unei conviețuiri normale. Acestea sunt pur și simplu negate și declarate drept inexistente.
Atitudinea Rusiei ar putea fi considerată logică și aproape că ar putea fi înțeleasă ținând cont de faptul că Putin dorește să reobțină cu orice preț statutul de superputere, desigur întotdeauna de partea „fraților sârbi”.
Din această cauză la Belgrad se flutură drapele rusești și de aceea Putin este numit cetățean de onoare în orașele sârbe, în timp ce în localitatea kosovară Pristina flutură drapelele americane, deoarece în privința speranțelor din Kosovo, SUA este principalul garant. Numai că SUA se află destul de departe și nu se știe până unde se vor extinde interesele acestora. Cert este că cuibul de viespi este din nou agitat.
Haromszek, nr. 5306 – 19.02.2008
Isteria-Kosovo și manifestări antimaghiare în România
Farcadi Botond
Viața politică românească a fost tulburată temeinic de proclamarea independenței provinciei. Liderii partidelor politice au atacat ieri UDMR cu o vehemență nemaiîntâlnită de mult timp, motivul fiind faptul că Uniunea a susținut recunoașterea independenței. Politicienii naționaliști i-au numit pe liderii UDMR teroriști. Au existat și opinii potrivit cărora președintele UDMR, Marko Bela, ar trebui arestat imediat.
Marko Bela a declarat în cadrul conferinței de presă de ieri: România nu poate amâna recunoașterea independenței deoarece numeroase țări ale lumii, cum ar fi SUA sau alte mari puteri europene procedează astfel. Președintele UDMR a evidențiat faptul că mai devreme sau mai târziu, România va trebui să recunoască independența. Kosovo nu poate fi considerat o analogie, ci doar o bază de comparație – a adăugat el. Independența provinciei reprezintă un precedent în sensul că UE și comunitatea internațională trebuie să-și asume un rol activ în privința creării de soluții și mijloace politice, menite să soluționeze problema etnică și drepturile comunitare. El a evidențiat în continuare faptul că UDMR, începând de la înființarea sa, a respins mijloacele violente de validare a drepturilor minoritare.
Poziția UDMR în problema Kosovo a creat o adevărată isterie în cercul politicienilor români. Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, a alarmat opinia publică românească afirmând că în data de 15 martie, în Transilvania vor avea loc tulburări stradale. Și celelalte partide au condamnat poziția UDMR, în timp ce în declarațiile lor a fost reiterată integritatea teritorială a României și faptul că, în țară, protecția drepturilor minorităților este exemplară și din această cauză modelul din Kosovo nu poate fi aplicat în România.
Jandarmeria județului Cluj a comunicat ieri faptul că vor fi amendați câțiva participanți ai manifestării de simpatie organizată duminică, la Cluj, printre care Patrubany Miklos, președintele Uniunii Mondiale a Ungurilor. Duminică seară, la Cluj, mai multe organizații civile maghiare din Transilvania au organizat o demonstrație pașnică de 20 de minute, salutând prin inscripții proclamarea independenței provinciei Kosovo și cerând autonomia Pământului Secuiesc. La manifestare au participat aproximativ 30-40 de persoane. Jandarmeria l-a amendat și pe Sandor Krisztian, președintele Consiliului Maghiar de Tineret.
Președintele statului, Traian Băsescu, i-a chemat ieri la consultări pe liderii partidelor parlamentare. După consfătuire, președintele a accentuat: România nu își schimbă poziția anterioară, potrivit căreia nu recunoaște independența provinciei Kosovo. Președintele a recunoscut că există aspecte de îmbunătățit în privința minorităților naționale, însă și în județele Harghita și Covasna se întâmplă lucruri care pot fi interpretate drept o epurare etnică împotriva românilor
Haromszek, nr. 5307 – 20.02.2008
Stiri interne
Tokes: soluționarea provinciei Kosovo este exemplară
MTI/Mediafax/ Farcadi Botond
Europarlamentarul Tokes Laszlo a declarat în cadrul ședinței de la Strasbourg a Parlamentului European: „Convingerea noastră este că lupta pașnică a maghiarilor din România pentru autonomie și pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc vor putea duce la rezultate prin intermediul unei contribuții binevoitoare din partea UE. El a mai adăugat: soluționarea problemei provinciei Kosovo este în acest sens exemplară și reprezintă un precedent. Episcopul a arătat că realizarea în Kosovo a proiectului Ahtisaari care prevede supravegherea internațională a caracterului de stat de drept, dovedește că în zona noastră relațiile dintre diferitele etnii și comunități naționale nu pot fi considerate nici pe departe soluționate, însă prin intermediul unei colaborări internaționale, în viitor se vor putea găsi soluții pentru toate situațiile critice.
Haromszek, nr.5307 – 20.02.2008
Pentru cine este importantă autonomia?
Președintele Traian Băsescu s-a referit luni seara în cadrul unei emisiuni a postului Realitatea și la autonomie, afirmând că el susține extinderea nivelului autonomiei locale. Constituția actuală asigură unitatea teritorială a țării și, ca urmare, autonomia anumitor regiuni nu poate fi altceva decât o temă de dezbateri. În opinia președintelui, despre autonomie vorbesc doar politicienii, oamenii de rând având alte preocupări. Pe Pământul Secuiesc oamenii sunt ocupați cu munca – a declarat Traian Băsescu.
Haromszek, nr.5308 – 21.02.2008
Miting de solidaritate la Sfântu Gheorghe / Să fie aprinse lumânări pentru autonomie
Farkas Reka
Ieri, după-masă, persoanele adunate în parcul Elisabeta și-au exprimat solidaritatea cu albanezii care au proclamat independența provinciei Kosovo, manifestându-și pretenția privind autonomia Pământului Secuiesc. La chemarea Consiliului Național Secuiesc, locuitorii din Sfântu Gheorghe au sosit „înarmați” cu drapele secuiești, pancarte, făclii și lumânări. Presa de limba română a manifestat un interes extraordinar, parcul fiind invadat de o mulțime de autovehicule de transmisie, staff-uri de televiziune, reporteri, și, pentru că majoritatea nu știau ungurește, au fotografiat, au filmat și au încercat, prin interviuri, să afle ce se întâmplă. Poliția era și ea prezentă într-un număr însemnat, însă veghea de la distanță ca mitingul anunțat să nu fie tulburat de nici un fel de incident.
Primul care s-a adresat celor prezenți a fost Gazda Zoltan, vorbind în numele Consiliului Secuiesc Scaunul Sepsi (SSZT). El a subliniat că cele 17 partide din Kosovo au putut face abstracție de divergențele de opinii politice, ideologice, s-au solidarizat și au luat o poziție unitară în scopul obiectivului comun. El a atras atenția asupra faptului că provincia Kosovo și-a putut obține independența pentru că puterea sârbă nu a asigurat autonomie regiunii de odinioară, iar puterea română ar trebui să învețe din acest exemplu. Noi, secuii, nu avem voie să ratăm posibilitatea oferită pe tavă, iar „puterea care suferă de mustrări de conștiință mascată vehement” trebuie să acorde drepturile la care este obligată prin tratatele semnate” – a precizat Gazda. Să fie aprinse lumânări în sufletele, mâinile, geamurile noastre și aceste lumini mici să dovedească faptul că obiectivul poate fi atins și fără război, vărsare de sânge și periclitare a unității teritoriale” – și-a încheiat discursul secretarul SSZT.
„Noi, maghiarii transilvăneni, secuii – la fel ca și albanezii din Kosovo – luptăm de decenii pentru libertatea, dăinuirea noastră, pentru păstrarea limbii noastre materne și a identității noastre naționale – a motivat Fazakas Tibor convocarea mitingului, în numele CNS (SZNT). De noi depinde dacă Kosovo reprezintă sau nu un precedent, dacă putem sau nu profita de poziția internațională favorabilă creată în privința drepturilor colective – s-a exprimat el. A precizat: contrar albanezilor, maghiarimea transilvăneană, secuimea luptă într-un cadru legal, prin mijloace constituționale, parlamentare. A făcut un apel către toți locuitorii Pământului Secuiesc, și către români, ca să susțină activ autonomia teritorială a regiunii, „reconcilierea româno-maghiară, pentru ca ambele națiuni să-și poată îndeplini menirea istorică, aici, în Bazinul Carpatic”.
Preotul unitarian Kovacs Istvan a dat citire un pasaj din psalmul nr. 67: “Națiunile să se bucure, deoarece judeci popoarele fără părtinire și conduci națiunile pe pământ”. Nu este voie ca obiectivul nobil al autonomiei să fie monopolizat conform intereselor politice, nu este voie să fie degradat la nivelul unor sloganuri electorale, focuri de artificii, afișe, indicatoare cu granițele județului – a spus el. “În adâncul inimilor noastre să existe intenția și decizia pentru care suntem în stare să aducem jertfe, renunțând chiar la putere și la interese” – a accentuat preotul, cerând ca Domnul să binecuvânteze “lupta noastră” și să aducă acel viitor “în care copiii noștri pot râde liberi și fericiți, în care putem demonstra și fraților noștri români că în secuii autonomi ei își vor găsi prieteni”. “Dă-le înțelepciune conducătorilor noștri, fă-i să învețe din puterea trecătoare a șenilelor, deoarece, e drept că puterea va câștiga, pentru un timp, bătălia, însă nu va obține niciodată victoria” – și-a încheiat rugăciunea Kovacs Istvan.
Mitingul cu lumânări, organizat lângă monumentul 1848, s-a încheiat prin intonarea imnului secuiesc.
Haromszek, nr. 5308 – 21.02.2008
O atenție deosebită din partea presei
Ieri după-amiază, o armată întreagă de ziariști români i-au atacat – precum șoimii – pe organizatorii mitingului din Sfântu Gheorghe. Au apărut într-un număr inedit corespondenți ai publicațiilor, televiziunilor bucureștene, întrebându-i – unii cu prietenie, alții interesați, iar alții cu dușmănie – pe reprezentanții Consiliului Național Secuiesc (CNS) de intenția, de obiectivele lor. A căzut „victimă” și Benedek Barna, președintele Consiliului Secuiesc Scaunul Sepsi, care nici nu a putut participa la festivitate, fiind nevoit să facă față în emisiunea transmisă în direct de postul Antena3. „Deja când am ajuns aici, m-au asaltat cel puțin douăzeci de ziariști, întrebându-mă destul de dur, întrerupându-se și strigând. Apoi, m-au prins cei de la Antena și m-au angrenat într-o discuție de studio, în direct, fiind prezenți Kelemen Hunor, peremistul Lucian Bolcaș și ministrul de interne. Bolcaș m-a atacat foarte agresiv, repetând permanent că ei știu ce vrem noi, la care am reușit să spun doar atât, că esența autonomiei constă tocmai în faptul ca nu alții să ne spună, ci noi să decidem ceea ce vrem. Era clar că vroia să amestece lucrurile: autonomie egal independență. Am reușit să-i fac să înțeleagă că este absurd inclusiv din punct de vedere geopolitic să se proclame independență în mijlocul unei țări și am încercat să le explic ce înseamnă autonomia. Nu știu ce au priceput din tot ce le-am spus” – a accentuat Benedek Barna.
Haromszek, nr. 5308 – 21.02.2008
De azi pe mâine
Dacă se va putea modifica, se va și modifica
Simo Erzsebet
Cu ocazia proclamării independenței regiunii Kosovo, majoritatea politicienilor români s-au comportat de parcă ar fi vorba despre un teritoriu românesc, de parcă prin pierderea teritoriilor ar fi fost ciuntită propria lor țară. Există și câteva excepții, însă majoritatea partidelor și liderii acestora concurează cu Vadim Tudor, Gheorghe Funar și Adrian Păunescu. Dat fiind faptul că UE și SUA nu pot fi criticate fără reținere, toată revolta lor a fost îndreptată împotriva UDMR, împotriva maghiarimii transilvănene și în primul rând împotriva maghiarimii de pe Pământul Secuiesc.
Este evident faptul că știu prea puțin despre Serbia și despre acel genocid agresiv care a fost lansat de Milosevic, odată cu desființarea în anul 1991 a autonomiei regiunii, și despre acea umilire sistematică a locuitorilor albanezi – care este aproape imposibilă în Europa finalului de secol – și despre desființarea lor fizică. Nu au avut și nu au urechi să asculte acea suferință pe care micul popor a trebuit să o îndure și nu sunt dispuși să ia la cunoștință nici imensele sacrificii umane, prin care albanezii kosovari și-au câștigat independența. Politicienii români au văzut un singur lucru și anume faptul că în Europa secolului XXI s-a întâmplat ceea ce politicienii români nu au gândit nici măcar în visele lor: un popor de două milioane de locuitori s-a eliberat de sub dominația națiunii majoritare, în cazul nostru cea sârbă. Din această cauză luciditatea lor a cedat, revolta lor oarbă fiind îndreptată, prin decizia clasei politice românești, spre UDMR – care s-a comportat cu totul altfel – și spre minoritatea maghiară. Politicienii români considerați până acum lucizi și analiștii politici au indus ură și atitudine antimaghiară în rândul națiunii majoritare, vorbind de trădători și ca să fie și mai interesant, solicită acum îndepărtarea UDMR din cadrul guvernului. Nu numai Vadim, Geoană și ai lor, ci și liberalii, în frunte cu Orban și cu Norica Nicolai.
Între timp anunță sus și tare faptul că ei nu vor recunoaște niciodată independența provinciei Kosovo. În timp ce și-au retras diplomații din Pristina, au rămas și rămân în continuare acolo militarii, jandarmii și polițiștii români, pentru a apăra independența micului stat. Constantin Degeratu, consilierul președintelui pe probleme de securitate, a declarat în cadrul unei conferințe internaționale – după o zi de la declarația fermă a lui Traian Băsescu, declarație potrivit căruia România nu va recunoaște provincia Kosovo – că poziția oficială referitoare la Kosovo se va putea schimba în funcție de interesele naționale, în funcție de comunitatea internațională. Dacă acum se spune că poziția românească se va putea schimba în funcție de comunitatea internațională, în funcție de interesul național, atunci putem fi siguri că acest lucru se va și întâmpla. Și atunci de ce se face atâta tam-tam?
Haromszek, nr.5309 – 22.02.2008
De azi pe mâine
Nouă ne trebuie Kosovo?
Farcadi Botond
Nouă ne trebuie Kosovo – am putea spune privind evenimentele din ultimele zile, deoarece se pare că proclamarea independenței a adus schimbări însemnate nu doar pentru albanezii care trăiesc acolo, ci și în viața politică maghiară din România. Oricât de repulsiv este modul în care clasa politică românească, mai mult chiar și presa de limba română, se raportează la această problemă, proclamarea independenței Kosovo a adus, oricum, mai multe lucruri pozitive pentru maghiarime. Începe să se contureze o oarecare poziție unitară : politicienii UDMR au, în mare, aceeași atitudine ca și reprezentanții părții civice. În plus, faptul că la Sfântu Gheorghe sărbătoarea națională din 15 martie va fi organizată împreună se poate interpreta ca fiind germenele unei colaborării pe termen lung.
Un alt lucru pozitiv este poziția UDMR, care a susținut consecvent recunoașterea independenței, atrăgând asupra sa supărarea întregii clase politice și a presei românești, demarând o reală isterie naționalistă în viața politică bucureșteană. Fără îndoială, prin această poziție fermă, demnă, organizația de apărare a intereselor a ajuns mai aproape de electorat.
De asemenea, se poate considera un rezultat faptul că problema autonomiei teritoriale a ajuns din nou pe ordinea de zi, iar, prin mitingurile de solidaritate de la Cluj și Sfântu Gheorghe, întreaga țară a putut auzi că autonomia este o pretenție reală a comunității maghiare.
Cel mai important rezultat al proclamării independenței constituie, poate, recunoașterea faptului că, în realizarea pretențiilor sale, maghiarimea transilvăneană nu se poate baza decât pe ea însăși. Este uluitoare, sau poate mai degrabă înfricoșătoare, unitatea clasei politice românești, sudată în urma situației din Kosovo. Au ajuns în aceeași tabără adversari politici care de ani de zile au dus lupte sângeroase. Ar fi o greșeală să credem că această unitate se poate crea doar față de pretenția la autonomie. Ne putem aștepta la o rezistență la fel de înverșunată și în probleme cum ar fi legea învățământului, legea minorităților – nu este întâmplător că aceasta din urmă s-a împotmolit deja de mai bine de doi ani în comisiile Camerei Deputaților, iar – mai nou – tot mai mulți solicită retragerea din parlament.
Acțiunile liderilor maghiarilor transilvăneni trebuie călăuzite de recunoașterea faptului că nu ne putem baza decât pe noi înșine, iar pentru realizarea obiectivelor noastre este nevoie de o unitate. De o unitate care se bazează pe principii și valori de genul celor gustate zilele acestea.
Haromszek, nr. 5309 – 22.02.2008
Scrisoarea noastră de azi
Cealaltă Românie
Kadmon Adam din Sfântu Gheorghe
Mai nou, legat de Kosovo, are loc un mare tărăboi și, fără îndoială, cele întâmplate conțin multe învățături și pentru maghiarime. Despre o astfel de învățătură aș vorbi acum. Urmăresc presa scrisă și electronică și mi-am dat seama că există și o altă Românie. Citind comentariile, trebuie să văd că există o mulțime de români inteligenți cu care s-ar putea discuta despre autonomie, despre probleme etnice și care resping dominația națională exclusivă.
Totodată a trebuit să trag și concluzia că acești oameni luminați nu fac diferența între autonomie și independență. De ce? Pentru că ei, fiind majoritari, nu au fost nevoiți niciodată să intre serios în detalii. Pentru ei (ca români) autodeterminarea națională constituie un lucru evident, un fapt împlinit și nu trebuie să se ocupe de formalități.
Politica maghiară internă, polarizată în jurul lui Marko, Gazda, Szasz, Tokes și Dumnezeu știe câți mai sunt, vorbește despre autonomie doar în propriile culise. A uitat să deschidă despre aceasta un dialog cu românii. A uitat să spună ce vrem (de fapt nici noi nu știm cu adevărat, nici nu este elaborat un proiect în acest sens!) și să-i întrebe de ce se tem ei, sau ce ar da în schimb.
Această elită politică a uitat să îmbrățișeze inițiativele asemănătoare venite din partea românilor. Dacă într-adevăr acesta ne este obiectivul, atunci trebuia să se asocieze măcar cu mișcarea lui Gherman, iar uniunea noastră ar fi avut obligația să o susțină în loc să practice gheșeftul la București. Desigur, teama pentru voturi este mai puternică decât orice scop nobil. Sau scopul nostru adevărat nici nu vizează autonomia?
În opinia mea, la fel de ușor am putea găsi parteneri, cel puțin pentru aspirațiile regionaliste, dar și pentru cele autonomiste(!) în rândul românilor bănățeni. Opinia lor apare marcant în forumurile electronice. În mod vizibil sunt mulți și au o opinie care poate fi apreciată pozitiv de către noi.
Și cred că tocmai aceasta este deosebirea între cele două forme menționate ale autodeterminării: în timp ce independența se cucerește în adevăratul sens al cuvântului, autonomia se realizează cu precădere pe calea tratativelor. Dar pentru aceasta ar trebui să ne adresăm, mai întâi, partenerului de discuție.
Haromszek, nr. 5311 – 25.02.2008
Dialogul este soluția
Bodor Janos
Președintele Traian Băsescu i-a primit sâmbătă pe reprezentanții românilor din județele Covasna și Harghita în vila de protocol din stațiunea Covasna. La întâlnire a participat și Ioan Selejan, episcopul bisericii ortodoxe din cele două județe. În cursul zilei de ieri (n.t. -24.02.2008), tot la vila din Covasna, președintele statului s-a întâlnit cu liderii administrațiilor locale, respectiv cu prefecții din județele Covasna și Harghita.
Reprezentanții românilor din Covasna și Harghita l-au informat pe președinte în primul rând despre faptul că în cadrul instituțiilor de stat din cele două județe are loc o purificare etnică, românii care trăiesc în minoritate fiind asupriți de majoritate. Românii pot ocupa funcții de conducere la diferite instituții cu condiția să cunoască limba maghiară.
După întrevederea de trei ore pe care a avut-o cu președintele statului, Ioan Solomon, președintele Forumului Civic al Românilor din județele Covasna și Harghita, a declarat următoarele: speră că președintele Traian Băsescu și autoritățile statului îi vor ajuta în soluționarea situației lor „inadmisibile”, pentru ca „românii să se simtă ca acasă în această regiune”, respectiv ca românii și maghiarii să conviețuiască în bună înțelegere și nu urmând drumuri paralele.
Ieri, președintele statului i-a invitat pe prefecții, respectiv pe liderii autoguvernărilor județene și pe câțiva primari din județele Covasna și Harghita la vila de protocol din Valea Zânelor. În cadrul întâlnirii s-au discutat următoarele probleme: situația comunităților locale, importanța descentralizării, posibilitățile de reorganizare a regiunii, autonomia.
Vajda Lajos, vicepreședintele Consiliului Județean Covasna, a declarat, după întâlnirea pe care a avut-o cu Traian Băsescu, că plângerile formulate de concetățenii români sunt nefondate. El a amintit ca exemplu de recenta înființare a structurii cu probleme administrative privind drumurile din sfera de interes a județului, a cărei funcție de conducere este ocupată de un român. În opinia lui Szasz Jeno, primarul din Odorheiu Secuiesc, problemele de acest gen trebuie soluționate printr-un dialog al comunităților locale, și nu prin intermediul Bucureștiului. Și președintele Traian Băsescu le-a atras atenția liderilor maghiari și reprezentanței românilor din această regiune asupra importanței menținerii unui astfel de dialog. „Existența unui dialog reprezintă rezolvarea acestor probleme, și nu plângerile depuse la președinte sau la unul dintre ministere” – a menționat Szasz.
Traian Băsescu a declarat presei că trebuie înlăturate obstacolele aflate în calea descentralizării. Trebuie asigurată posibilitatea ca șefii diferitelor instituții de stat – școli, spitale, poliție și altele – să fie desemnați de comunitățile locale. Totodată, atât românii cât și maghiarii trebuie să beneficieze de șanse egale în ceea ce privește dobândirea unei funcții de conducere. În problema privind autonomia, președintele a insistat asupra poziției pe care o manifestase mai demult, potrivit căreia acceptă și susține autonomia, însă autonomia județelor Covasna și Harghita trebuie să fie egală cu cea a județelor Călărași, Bihor și Constanța.
Haromszek, nr. 5311 – 25.02.2008
Ședința Consiliului Național Secuiesc/ Lupta pentru autonomie continuă
Farkas Reka
Consiliul Național Secuiesc (CNS) a strâns peste 200.000 de semnături de susținere în interesul autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. În privința viitorului apropiat, sarcina sa cea mai importantă va fi validarea acestor semnături – a declarat noul președinte, Izsak Balazs. Consiliul convocat după o pauză de un an și jumătate a adoptat hotărâri importante care vizează în primul rând conștientizarea și autentificarea internațională a solicitării autonomiei. La ședință a fost prezent și europarlamentarul Tokes Laszlo, președintele Consiliul Național Maghiar din Transilvania, care a insistat asupra solidarizării maghiarilor transilvăneni.
La ședința CNS din Sfântu Gheorghe au participat 175 de delegați de pe Pământul Secuiesc, însemnătatea evenimentului fiind amplificată de atenția acordată de presa română celor întâmplate. Fodor Imre, care în calitate de însărcinat s-a ocupat timp de un an și jumătate de îndatoririle de președinte, a sintetizat în cuvântarea sa rezultatele referendumului privind autonomia și experiențele legate de acesta. A fost necesară înfruntarea a numeroase greutăți pentru ca oamenii să-și poată exprima opiniile în toate zonele de pe Pământul Secuiesc, însă în final s-a reușit strângerea a 209.304 de voturi. Potrivit datelor CNS, și-au exprimat opinia 52,98% din persoane chestionate, dintre care 99,31% au răspuns favorabil la întrebarea privind autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Procentul răspunsurilor nefavorabile a fost de 0,52%, existând doar 300 de voturi invalide. Fodor Imre a fost de părere că s-a încheiat un capitol în privința aspirațiilor la autonomia Pământului Secuiesc: capitolul inițiativelor, al căutării diferitelor căi.
Trebuie obținută susținerea internațională
CNS a formulat în unanimitate ideea că maghiarimea de pe Pământul Secuiesc dorește să-și valideze, prin intermediul legii, dreptul la autodeterminare, însă fără sprijin internațional, în momentul de față acest lucru pare irealizabil. Tocmai din această cauză s-a inițiat reglementarea la nivelul Uniunii a drepturilor comunităților naționale indigene care trăiesc în minoritate, cu accent deosebit pe dreptul la autodeterminare. Tocmai în acest sens s-a propus convocarea unui grup internațional de lucru, care să elaboreze proiectul. CNS a elaborat și un memorandum, care va fi înaintat adunării generale a Consiliului Europei. În cadrul acestui memorandum, cu ajutorul unor documente și hărți sunt schițate istoria secuimii și stațiile de până acum ale aspirațiilor privind autonomia. Se cere desemnarea de către Consiliul Europei a unui raportor care să evalueze situația și să analizeze legitimitatea solicitării privind autonomia, iar în baza experiențelor și a propunerilor sale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să poată adopta o hotărâre referitoare la autonomia Pământului Secuiesc și să poată formula o propunere către autoritățile române în sensul studierii în esență a voinței poporului, exprimate de cei de pe Pământul Secuiesc.
Este nevoie de solidaritate
În cuvântarea sa de salut, Tokes Laszlo a evidențiat necesitatea solidarității, accentuând că CNMT și CNS trebuie să colaboreze, deoarece fără aceasta maghiarii transilvăneni vor rămâne de izbeliște, secuii se vor izola, iar sfera politică românească va triumfa. Înaintea alegerilor europarlamentare, șase organizații au reușit să se solidarizeze și tocmai de aceea insistă asupra dialogului cu UDMR - a formulat Tokes. El a mai adăugat că în cazul în care nu vom manifesta unitate în fața UE, dacă nu vom înfăptui reprezentanța maghiară transilvăneană unitară, nu vom avea șanse să ne atingem obiectivele noastre. „Autonomia secuiască și asigurarea autonomiei maghiarilor transilvăneni sunt cel puțin tot atât de mult în interesul României pe cât într-al nostru, ținând cont de faptul că situația s-ar amplifica iar românii majoritari nu ar mai putea fi alarmați în permanență cu ruperea Transilvaniei” – a opinat Tokes Laszlo. El a reiterat necesitatea demarării negocierilor româno-maghiare și a propus ca asemeni proiectului Ahtisaari, să fie elaborat un proiect de soluționare a cauzei maghiarilor transilvăneni, pentru a cărui protectorat ar trebui să câștige de partea lor un renumit politician din străinătate. Tokes Laszlo i-a avertizat pe politicienii de pe Pământul Secuiesc asupra faptului că nu este permis să i se ofere teren fertil isteriei românești, de exemplu prin pomenirea Gărzii Secuiești. În opinia sa, este nevoie de curaj și de autocumpătare.
„Va veni vremea când pe Pământul Secuiesc se vor mobiliza zeci de mii de oameni. Va fi nevoie de acest lucru, deoarece nu putem conta pe faptul că parlamentul român va vota de la sine legea care să reglementeze autonomia Pământului Secuiesc. Trebuie făcute presiuni și există mai multe instrumente în acest sens” – a accentuat Toro T. Tibor, care a oferit CNS sprijinul său.
Un președinte nou, obiective vechi
Pentru funcția de președinte al CNS au candidat două persoane. Consiliul Secuiesc Scaunul Mureș l-a propus pe Izsak Balazs, iar consiliul din Scaunul Gheorgheni pe Borsos Geza. Izsak a primit 107 voturi, iar Borsos 63 de voturi și, ca urmare, în următorii doi ani, Izsak Balazs va ocupa funcția de președinte al CNS. Izsak a evidențiat că se va insista asupra faptului ca la viitoarele alegeri locale, atitudinea manifestată de candidați față de autonomie să figureze ca și criteriu. Au la dispoziție o jumătate de an în vederea înființării organului de protectorat și consiliere al CNS și a comisiilor de specialitate, după care CNS se va reuni din nou. Autoguvernărilor li se solicită în continuare să organizeze oficial referendumul în problema autonomiei. La curtea pentru drepturile omului, cu sediul la Strasbourg, există două hotărâri respinse definitiv în România (…), dar ar fi mult mai eficient dacă ar exista 200 de astfel de documente - a declarat Izsak Balazs.
La finalul ședinței de sâmbătă a CNS s-a adoptat comunicatul referitor la Kosovo al Comisiei Permanente și propunerea lui Tokes Laszlo potrivit căruia, în data de 14 martie, CNS și CNMT să organizeze în comun o adunare festivă, în cadrul căreia, pe lângă comemorarea revoluției de la 1848-1849, s-ar putea discuta despre poziția față de alegeri a celor două organizații și „despre evoluția situației provinciei Kosovo”.
Comentarii