Teoria păturii superpuse (1881) Eminescu crede în adevărul teoriei atât de adesea susținute de el și ne spune că tocmai fiindcă-i adevărată, teoria a produs o impresie penibilă asupra celor atinși de ea. El ne spune că străinii au ajuns să acapareze toate ramurile vieții publice. Susținerea teoriei nu are folos practic...
Punere în temă În ultima parte a anului 2007, am asistat la o ciudată polemică între doi dintre cercetătorii ultimilor șase ani din viața pământească a lui Eminescu, controversații ani 1883 – 1889. E vorba de N. Georgescu și Călin L. Cernăianu, autori care deja au elaborat și publicat mii de pagini pe respectiva temă....
Lăsăm, deocamdată, deoparte această boală (de altfel, nici medicii nu prea iau în seamă observațiile fetei cu o inteligență nativă excepțională dar fără școală, cum spune singură despre ea: „Pentru asta sunt de scuzat, cum n-am învățat decât abecedarul și din cauza boalei îmi lipsește chiar și aceea ce-ași fi putut...
La întrebarea dacă Eminescu a fost sau nu „reacționar” răspunsurile s-au dat de multă vreme, încă din timpul vieții scriitorului, când presa ostilă gândirii sale a hotărât că publicistul are toate păcatele unui gânditor potrivnic „progresului” etc. De atunci încoace, destui antieminescieni i-au pus poetului fel de fel...
Acum mai bine de un secol, Eminescu trasa linia de demarcație între două categorii de indivizi care aveau ca „meserie” conducerea statului, politica. Astfel există o categorie alcătuită din politicieni și alta din oameni politici. Deși pentru noi mai puțin vizibilă, diferența între aceste două categorii este aceea că,...
Textul este comentat imediat după publicare numai în Viitorul (oficios liberal) din 4 iunie 1931, unde Petronius (pseudonimul lui Gr. Tăușan, filosof, comentatorul – și traducătorul în românește – al „Eneadelor” lui Plotin – dar și editorialist aici) scrie, pe pagina I, sub titlul mare: „Moartea geniului”, o tabletă...
I. Eminescu în slujba școlii Motto:
„Școala n-ar trebui să fie o magazie de cunoștințe străine, ci o gimnastică a întregii individualități a omului, elevul nu este un hamal, care-și încarcă memoria cu sacii de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care exercită toate puterile proprii ale inteligenței,...