A plecat moțul cu gloata. Pumnii-s tari și pașii grei, parcă toată Detunata l-a-mbrăcat în piatra ei. A plecat moțul la țară și tot vine-n drumul lui, nu farină ca să ceară și nici milă nimănui. A plecat moțul și mere și tot crește la răscruci, nu cu cercuri și ciubere, ci cu furci și cu măciuci. Nu cerșind din...

Citește mai mult

Aplecat peste argilă, suduind cu foc, biet olar fără noroc, o frământă-n silă. Blidele cu cerbi și ciute, cu lăstuni și flori, nu mai râd, ca alteori, prin unghere mute. Nici vioaiele ulcioare zvelte-n braț și gât, nu-l mai bucură, oricât le-ar stropi cu soare. - Oale triste și posace, răsfățate ieri, tot ce-am scos...

Citește mai mult

As-noapte, Iisus…
As-noapte, Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce înalt părea Crist! Luna-a intrat după El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L spoi cu argint pe veșminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură:...

Citește mai mult

Din Urali spre Soare-Apune, cum veneau încinși cu piei, parcã fumega din ei duhnet de sãlbãticiune. Blestemata Miazãnoapte se zbârlea pe-obrajii sluți, și pe cai mãrunți și iuți – foamea stepelor rãscoapte. Viclenii rãsãritene ascuțeau ca un tãiș gândul galben și pieziș în ochi mici fãrã sprâncene. Toatã arșița din...

Citește mai mult