A plecat moțul cu gloata.
Pumnii-s tari și pașii grei,
parcă toată Detunata
l-a-mbrăcat în piatra ei.
A plecat moțul la țară
și tot vine-n drumul lui,
nu farină ca să ceară
și nici milă nimănui.
A plecat moțul și mere
și tot crește la răscruci,
nu cu cercuri și ciubere,
ci cu furci și cu măciuci.
Nu cerșind din...
Aplecat peste argilă,
suduind cu foc,
biet olar fără noroc,
o frământă-n silă.
Blidele cu cerbi și ciute,
cu lăstuni și flori,
nu mai râd, ca alteori,
prin unghere mute.
Nici vioaiele ulcioare
zvelte-n braț și gât,
nu-l mai bucură,
oricât le-ar stropi cu soare.
- Oale triste și posace,
răsfățate ieri,
tot ce-am scos...
As-noapte, Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce înalt părea Crist!
Luna-a intrat după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L spoi cu argint pe veșminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:...
Din Urali spre Soare-Apune,
cum veneau încinși cu piei,
parcã fumega din ei
duhnet de sãlbãticiune.
Blestemata Miazãnoapte
se zbârlea pe-obrajii sluți,
și pe cai mãrunți și iuți –
foamea stepelor rãscoapte.
Viclenii rãsãritene
ascuțeau ca un tãiș
gândul galben și pieziș
în ochi mici fãrã sprâncene.
Toatã arșița din...