Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc în nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pirdutul cântec pe viori. Ne vom întoarce într-o zi, Și cei de azi, cu pașii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simți, Cum vom...

Citește mai mult

Slugi, jigodii, măscărici, târfe, cutre, venetici, vifleim de păpușari, lipitori, sforari, grăjdari,, tot scursori de prin fanar, și lingăi și cațaoni unși la țarigrad cuconi se umflară beizadele sub valahul cer de stele. „Beizadea, lepădătură, cu trei rafturi de untură „cocoțat în scaun, ca să stea pe perini de...

Citește mai mult

Aburește a pucioasă și a smoală inima, cea plină de sminteală. Că păcatul o îmbie, chiparoasă, și ispitele din plăpumi de mătasă. Piei, Satană! Pungile rotunde zornăie-le, toarnă-le altunde. Nu mai vicleni cu îmbiere, cu vioara coapsei de muiere, cu paharele umplute cu oglindă, nici cu jocul crailor de ghindă… Vreau să...

Citește mai mult

Ce Rarău, ce iezer, care cremeni i-a rodit în pântec frați și gemeni? Tânără furtună de lumină i-a născut din coapsa ei mezină? S’au desprins dintr’un iconostas ori din șold de paloș de viteaz? Poate-au pogorât din dimineață, din azur, din pajuri, din sâneață, Poate – auroră și aiazmă – s’au fost rupt dintr’o...

Citește mai mult

Adevărul, pe cât de banal, pe-atât de răspicat, cade greu ca o sentință: naționalismul nu e o simplă doctrină de partid, după cum nu se poate limita numai la o chestiune electorală. Naționalismul — naționalismul adevărat, nu parodia lui — e un fenomen istoric și spiritual. El e înălțarea de cuget a neamului, evoluând...

Citește mai mult

A plecat moțul cu gloata. Pumnii-s tari și pașii grei, parcă toată Detunata l-a-mbrăcat în piatra ei. A plecat moțul la țară și tot vine-n drumul lui, nu farină ca să ceară și nici milă nimănui. A plecat moțul și mere și tot crește la răscruci, nu cu cercuri și ciubere, ci cu furci și cu măciuci. Nu cerșind din...

Citește mai mult

Aplecat peste argilă, suduind cu foc, biet olar fără noroc, o frământă-n silă. Blidele cu cerbi și ciute, cu lăstuni și flori, nu mai râd, ca alteori, prin unghere mute. Nici vioaiele ulcioare zvelte-n braț și gât, nu-l mai bucură, oricât le-ar stropi cu soare. - Oale triste și posace, răsfățate ieri, tot ce-am scos...

Citește mai mult

As-noapte, Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce înalt părea Crist! Luna-a intrat după El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L spoi cu argint pe veșminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură:...

Citește mai mult

Printre luciri de cornuri și junghiere, vâna și el cu prințul prin păduri. Gorunii-aveau suspine verzi pe guri și apele, pe buze, giuvaere. Era-ntr-a patra zi de vânătoare Istețe slugi stârneau vânaturi noi și cerbii-ngenunchiau pe frunze moi și vulturii se prăvăleau din soare. Iar el, dibaci și sprinten în săgeată,...

Citește mai mult

Din Urali spre Soare-Apune, cum veneau încinși cu piei, parcă fumega din ei duhnet de sălbăticiune. Blestemata Miazănoapte se zbârlea pe-obrajii sluți, și pe cai mărunți și iuți – foamea stepelor răscoapte. Viclenii răsăritene ascuțeau ca un tăiș gândul galben și pieziș în ochi mici fără sprâncene. Toată arșița din...

Citește mai mult