Din Bugeac până'n Hotin,
bubă neagră și venin.
Din Orhei până'n Liman
junghi și țeapă de catran.
Cerul supt, cu șolduri slabe,
stă'ntr'o rână pe cocioabe.
Zarea zace 'nvinețită
ca o piele tăbăcită.
Mlaștinile, în pustie,
fumegă otravă vie.
Putrezi, racii și răspării
pe sub secetele țării.
Luna pare ștreang și cange.
Soarele, pe picioroange.
Iese Foamea'n drum oloagă,
rășchirată pe mârțoagă,
și cum horcăe, beteagă,
la oblânc, într'o dăsagă,
sună numai căpățâni
și ciolane de rumâni.
Iese Foamea'n drum, jegoasă,
luna-i stă, pe umeri, coasă.
Când rânjește,
pârjolește,
și când geme,
ca'n blesteme,
vine Molima, strigoiul,
ca să joace tontoroiul.
În amurg, 'naintea porții,
văduvele-și cheamă morții.
La răspântii, ca besmetici,
plâng orfanii: trențe, petici,
umbre de sperietori
pentru corbi și pentru ciori.
La răscruci
bătrâni năuci
scuipă scrum, oftează tuci,
își fac cruci
și trec năluci.
Gem căruțe spre Tighina
cu oftica și neghina.
Foame! Pielea stă pe oase
sgârci de fiere și pucioasă.
Foame! Pântecul se suge
prins, de șiră, cu belciuge.
Foame! Cleiul mâinilor
lins de limba câinilor…
Dar pe mare,
până'n zare,
pleacă Soarele'n cuptoare
de vapoare.
Pleacă țara în corăbii
pentru hiene, pentru vrăbii.
Cin' ne cară soarele,
sângele, hambarele,
ziua, diminețile,
cerul și fânețele,
liftelor cu ceafa lată
și osânza, revărsată?
Apele din Cogâlnic
înghit stârvuri de calic,
dar la praznic venetic
joacă viața din buric.
Pe asfalturi, în rădvane,
surâd târfe roșcovane.
Tăvăliți în decorații,
la ospețe toți argații
beau, din cupe, constelații.
Șed la masă, cațaonii
cu sfetnicii și coconii.
Pezevenghii și scopiții
din castroane sorb solstiții:
peruzelele, arginții.
Plozii de beizadele
au cățele în dantele,
și, pe-o mână de inele,
tocmesc țara'n cafenele
cu samsarii groși la piele…
Foame! Când va fi s'aprinzi
zările ca niște grinzi?
Foame! Când vei da de-a dura,
peste toată-adunătura
Râiei și a Jafului
bolobocul soarelui,
butiile cerului,
răsmerița de baladă
'naltă, verde, ca o zadă,
hoardă, grindină de fier,
cât o mare, cât un cer?
Uite, 'n birji trec coconașii
cu geambașii și ocnașii,
pe când, lung, din bălți, din ploaie,
din maidane, din gunoaie,
crește
bocet,
urlet,
răget:
Foame!
Foame!
Foame!
Foame!
Februarie, 1936
Comentarii