Radu Gyr

Radu Gyr

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licențiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu apariția volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare de formație naționalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seamă al Mișcării Legionare, Comandant Legionar și șef al regiunii Oltenia. Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Este autorul versurilor cântecelor Sfântă Tinerețe Legionară, Imnul Moța-Marin, Imnul Muncitorilor.

Laureat al mai multor premii ale Societății Scriitorilor Români și ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia initiațiva înființării Teatrului Evreiesc.

După detenția de sub regimul lui Carol al II-lea este închis și de Antonescu, apoi este eliberat și trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziaristilor“ și îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar după doi ani este din nou arestat și condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenție. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alatură o muțtime de studii și eseuri critice, răspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor. 

A trecut în veșnicie în anul 1975 (28.04).

Comentarii

comments powered by Disqus
Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc în nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pirdutul cântec pe viori. Ne vom întoarce într-o zi, Și cei de azi, cu pașii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simți, Cum vom...

Citește mai mult

Balada celor trei haiduci
Slugi, jigodii, măscărici, târfe, cutre, venetici, vifleim de păpușari, lipitori, sforari, grăjdari,, tot scursori de prin fanar, și lingăi și cațaoni unși la țarigrad cuconi se umflară beizadele sub valahul cer de stele. „Beizadea, lepădătură, cu trei rafturi de untură „cocoțat în scaun, ca să stea pe perini de...

Citește mai mult

Rugă
Aburește a pucioasă și a smoală inima, cea plină de sminteală. Că păcatul o îmbie, chiparoasă, și ispitele din plăpumi de mătasă. Piei, Satană! Pungile rotunde zornăie-le, toarnă-le altunde. Nu mai vicleni cu îmbiere, cu vioara coapsei de muiere, cu paharele umplute cu oglindă, nici cu jocul crailor de ghindă… Vreau să...

Citește mai mult

Cântec pentru
Ce Rarău, ce iezer, care cremeni i-a rodit în pântec frați și gemeni? Tânără furtună de lumină i-a născut din coapsa ei mezină? S’au desprins dintr’un iconostas ori din șold de paloș de viteaz? Poate-au pogorât din dimineață, din azur, din pajuri, din sâneață, Poate – auroră și aiazmă – s’au fost rupt dintr’o...

Citește mai mult

Naționalism și pseudo-nationaliști
Adevărul, pe cât de banal, pe-atât de răspicat, cade greu ca o sentință: naționalismul nu e o simplă doctrină de partid, după cum nu se poate limita numai la o chestiune electorală. Naționalismul — naționalismul adevărat, nu parodia lui — e un fenomen istoric și spiritual. El e înălțarea de cuget a neamului, evoluând...

Citește mai mult

Basarabie, 1936
Din Bugeac până'n Hotin, bubă neagră și venin. Din Orhei până'n Liman junghi și țeapă de catran. Cerul supt, cu șolduri slabe, stă'ntr'o rână pe cocioabe. Zarea zace 'nvinețită ca o piele tăbăcită. Mlaștinile, în pustie, fumegă otravă vie. Putrezi, racii și răspării pe sub secetele țării. Luna pare ștreang și cange....

Citește mai mult

Blestemul Aiudului
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă, fă-te zăludule piatră măruntă. Focul mânce-te că nu te saturi. Mereu vrei scâncete și bei oftaturi. Vântul destramă-te că nu-ți ajunge - și'n marea-ți foamete - mereu vrei sânge. Apele facă-te ape ca ele, lacrimi din lacăte plâns de zăbrele. Grindina 'ndoaie-te, spele-te ploaie,...

Citește mai mult

As-noapte, Iisus…
As-noapte, Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce înalt părea Crist! Luna-a intrat după El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L spoi cu argint pe veșminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură:...

Citește mai mult

Ne vom întoarce într-o zi
Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc din nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi Și cei de azi, cu pașii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simți, Cum vom...

Citește mai mult

A plecat moțul cu gloata. Pumnii-s tari și pașii grei, parcă toată Detunata l-a-mbrăcat în piatra ei. A plecat moțul la țară și tot vine-n drumul lui, nu farină ca să ceară și nici milă nimănui. A plecat moțul și mere și tot crește la răscruci, nu cu cercuri și ciubere, ci cu furci și cu măciuci. Nu cerșind din...

Citește mai mult