Radu Gyr

Radu Gyr

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu apariţia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare de formaţie naţionalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seamă al Mișcării Legionare, Comandant Legionar și șef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Este autorul versurilor cântecelor Sfântă Tinereţe Legionară, Imnul Moţa-Marin, Imnul Muncitorilor.

Laureat al mai multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români și ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia initiaţiva înfiinţării Teatrului Evreiesc.

După detenţia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis și de Antonescu, apoi este eliberat și trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziaristilor“ și îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar după doi ani este din nou arestat și condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenţie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alatură o muţtime de studii și eseuri critice, răspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor. 

A trecut în veșnicie în anul 1975 (28.04).

Comentarii

comments powered by Disqus
Trist sună cornul stinsei cruciade, iar noi, betegi și jalnici seniori, ne-mpleticim în platoșe schiloade sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori; baroni și prinți ce-au fulgerat în spade Ierusalimul altor aurori… Cu trupul plin de răni ce se usucă, amar și greu ne clătinăm în fier. Câți au murit ? Și câți mai pot...

Citește mai mult

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău, pus în lanțuri,...

Citește mai mult

Ne vom întoarce într-o zi, ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, cum apele se-ntorc din nori sau cum se-ntoarce, tremurat, pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi… Și cei de azi cu pașii grei nu ne-or vedea, nu ne-or simți cum vom...

Citește mai mult