Ce Rarău, ce iezer, care cremeni
i-a rodit în pântec frați și gemeni?
Tânără furtună de lumină
i-a născut din coapsa ei mezină?
S’au desprins dintr’un iconostas
ori din șold de paloș de viteaz?
Poate-au pogorât din dimineață,
din azur, din pajuri, din sâneață,
Poate – auroră și aiazmă –
s’au fost rupt dintr’o catapeteazmă…
O sămânță de Arhanghel a căzut
și i-a îngerit pe ei, din lut.
Că pe fruntea lor ardea cunună
de Rusalii, ca un cerc de lună,
și sub coastă pâlpâia o spadă
și Iisus cu umbră de zăpadă.
Când treceau printre viteji de stei,
codrii verzi se despicau și ei.
Brazi cântau cu brațu ’ntins în soare,
Munții ascultau în sărbătoare.
Luminând mereu printre prigoane,
se făceau prigoanele icoane.
Temnița, funingine jilavă,
se sfințea, în urma lor, cu slavă,
peste ocna lor de mucegai
cerul arunca un pumn de rai…
Brațul lor, în verde arcuire,
boltă înălța, de mănăstire,
sau căra din mare lespezi drepte:
peste veac clopotnițe și trepte.
Sfânt al Țării, Ion Gură-de-aur,
Sfânt pietrar al Neamului și faur,
Și Vasile mucenic dulgher
cioplitor de fulgere și cer…
Sângele lor – flacără de soare –
era, poate, din aiazma tare,
că s’a dus să fumege, tămâie,
pentru Crucea răstignită’n cuie…
Moartea lor de sfântă rugăciune
vor veni altare și-o vor spune.
Și baladele s’or pogorî din munte
să le ducă numele pe frunte.
Basmele și doina românească
vor pleca în veac să povestească
cum la ‘ngropăciunea ’mpărătească,
după sfinții morți cum în cazanii,
au mers Cozia, Rovinele, Roșcanii,
Basarabii și vlădicii ‘n rând,
Arnota și Turda, lăcrimând…
Doamne milostive, ruga noastră
păcătoasă și nevrednică-i și proastă,
dar îndură-Te de Țară și-i arată,
Bunule, în mila Ta curată,
cum ai găzduit la Tine, Sus,
pe cei Doi Sutași ai lui Iisus
și’n Psaltirea Țării cum i-ai spus:
Ca să vină Țara și să-i vadă
ce frumos stau în icoane și’n baladă…
Cum surâd în verzi iconostase,
cu lumini de-apururea rămase.
Scriși, mucenicește, cu văpsele:
mâini de cneaz și tâmple cu inele,
lângă mucenicii cu smerenii,
lângă voevozii strânși la denii,
lângă Horia cu oase sfârtecate,
lângă Tudor din fântâna cu agate…
Comentarii