iată ceva
care să-ți dea de gândit:
în timp ce ploaia se mutase cu totul pe-aici,
doi tineri
(fără ca măcar să o știe)
lăsau în urma lor un pod
de lumină
pe pământ.
sigur ai fi zis că octombrie
s-a dat de trei ori peste cap
și toamna însăși ar fi renunțat
să respire prin nori,
dar nu asta era,
mirii-aduceau cu ei o...
ceva
îți spune
că în univers
se-ntâmplă
un lucru ciudat
de parcă
stelele
ar fi în prima (sau ultima?)
zi de școală.
(Volum de poezie, Editura Tiparg, Pitești, 2017)
ne întoarcem
din pribegie.
am ieșit și noi din burta chitului
ca la o chemare de demult
și râuri de lumină am venit
curgând de jos în sus,
noapte incandescentă
predându-se zilei.
pietrele caselor urcă
în munții
din care-au fost luate,
munții urcă
în ideea ce le-a născut,
râuri de lumină
nemaivăzute galaxii
curgând pe...
Tu
ești
cea mai frumoasă fereastră
prin care mă privesc.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
suntem așezați rând pe rând
pe un scaun de ceară în centrul lumii,
ne deschidem pumnii
și din podul palmei se desprind
labirinturi de semne
(de la un capăt la altul, în labirint,
vocea primului om se aude-n surdină:
sunt gol, Doamne, cum să ies?)
fiecare își deschide pumnii,
fiecare își scoate balaurii din fântână.
pe...
ceea ce îți scriu
este o simplă poveste despre rai.
în amintirea mea
el începe uneori demult,
alteori parcă de numai două-trei zile.
raiul așa cum îl știu începe neapărat iarna
și este undeva într-o câmpie
întinsă cât viața fără de moarte.
acolo ninge mereu
și lumea este făcută
ca orice lucru să pară o bijuterie
iarna...
fluviul veșniciei
a inundat
deșertul
rătăcind după miraje,
strigăm
și
tot
strigăm
după nisip.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
se înseninează
pe drumul acesta
departe se face aproape
mai frig se face cald
mai întunericul se strânge în el
și devine un punct de suspensie.
unde stau vulturii
se ridică un răsărit
și duce lumina lui
până la celălalt colț.
e o dimineață frumoasă
preotul iese din altar
cădelnițează un pic prin univers
apoi se...
fire de nisip
în țara furtunilor
ne plimbă peste tot.
corăbiile
timpului,
pâinea și sarea
au fost pregătite
și ascunse în așteptarea
unor oaspeți de rang,
noi prea des am ales
dulceața
unei
otrăvi
pe care acum
o vrem uitată.
unde ne sunt cuvintele
curate
cu gustul lor
de cer?
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și...
necontenit
ostași
străini
lovesc
cu un berbece-n inimă
doar doar
or să-mi dea brânci
din ea.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)