am găsit
un scripete să te urce
până la capătul zilei,
să te împingă după perdeaua de secunde,
chiar mai mult decât fluturii de foc
evadați în inimă,
chiar mai mult decât superputerea
de a vedea în fiecare ceas
trei mii șase sute de ocazii
de a fi tu însuți.
acum nu îți voi spune nimic despre asta
pentru că oricum nu...
timpul e un glonț spre inimă –
stai liniștită, nu e chiar cutia Pandorei acolo,
deși câteodată din nori întunecați
vin fluturi cu ochi de oțel,
deși din adâncuri un șarpe
încearcă să muște locul unde stă icoana
(știam că e neputincios,
nu știam că e atât de urât!).
timpul e un glonț spre inimă
și ce s-ar întâmpla dacă...
o, joc de oglinzi la care odată
mă credeam priceput!
nu mai știu nimic,
nu mai am nimic,
aștept doar și ascult timpul –
salcâm în mijlocul câmpiei,
aproape orb, aproape mut,
aproape nevăzut.
totuși,
învăț tot mai mult să nu mă mai tem:
când pe dealul acela
se ruga măcinat în moara durerii,
și numele meu era scris
în...
adânciți în Turnul Babel
prietenii prafului și-ai fumului
cred că au găsit calea ieșirii din noapte,
aproape că au trecut de vârful norilor,
aproape că au ajuns la cer
cârtițe invidioase le-aud zbaterea,
simt așezarea harnică a cărămizilor
în mușuroiul cel mare,
colos crescut
din slavă deșartă
în trecerea lor cocorii...
ca stol de fluturi în furtună
curg ere de-a rândul prin noi,
tone de praf miliarde
toți acești munți,
toți acești sori.
doar inimile,
în cupa lor de raze și vise,
țin (două-trei clipe?)
Diamantul
pe care moara timpului
în veci nu-l va zdrobi.
mai du-te, timp, în țări străine,
aici, de când ne știm, prea iute vine
sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută,
înaripată în toate întrebările din lume.
mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă,
acolo unde durerea în cui se anină
și poate-ți iei cumva pe sora uitare
și pe sora vină.
aș pleca, acum aș pleca dintre voi,...
Lui Petru
suntem boabe de grâu
visând în amorțirea iernii
la pâinea ce vom fi.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
Undeva în lume
există o fereastră unde poți vedea
îngeri rugându-se,
indiferent că este iulie, decembrie
ori ziua în care Marea Roșie s-a despărțit
pentru a-ți face și ție potecă.
Este fereastra invizibilă
din orice inimă vie.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
noaptea în care vine Moș Nicolae
este una fără obloane la geam,
una fără obloane la suflet.
se cade să ridicăm capacul pământului
de pe ochi
și să desfacem ceasul din lanțuri.
casele nu mai sunt case din cărămidă,
sunt case de lumină prin care totul se vede:
chiar și râsul ascuns sub pernă,
chiar și dansul ascuns în...
ninsoare timidă,
ninsoare ca o meditație,
ca o cădere a zilei în noi.
sărbătoare cu timpul tău cumințit,
pus la dospit în tihna așteptării,
timp îmblânzit rugându-se chiar el
să-i prelungești ziua ca să se odihnească încă puțin
în răgazul dintre rugile tale,
în răstimpul trecerii de la o pagină la alta;
ninsoare...