o, joc de oglinzi la care odată mă credeam priceput! nu mai știu nimic, nu mai am nimic, aștept doar și ascult timpul – salcâm în mijlocul câmpiei, aproape orb, aproape mut, aproape nevăzut. totuși, învăț tot mai mult să nu mă mai tem: când pe dealul acela se ruga măcinat în moara durerii, și numele meu era scris în...

Citește mai mult

adânciți în Turnul Babel prietenii prafului și-ai fumului cred că au găsit calea ieșirii din noapte, aproape că au trecut de vârful norilor, aproape că au ajuns la cer cârtițe invidioase le-aud zbaterea, simt așezarea harnică a cărămizilor în mușuroiul cel mare, colos crescut din slavă deșartă în trecerea lor cocorii...

Citește mai mult

ca stol de fluturi în furtună curg ere de-a rândul prin noi, tone de praf miliarde toți acești munți, toți acești sori. doar inimile, în cupa lor de raze și vise, țin (două-trei clipe?) Diamantul pe care moara timpului în veci nu-l va zdrobi.

mai du-te, timp, în țări străine, aici, de când ne știm, prea iute vine sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută, înaripată în toate întrebările din lume. mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă, acolo unde durerea în cui se anină și poate-ți iei cumva pe sora uitare și pe sora vină. aș pleca, acum aș pleca dintre voi,...

Citește mai mult

Lui Petru suntem boabe de grâu visând în amorțirea iernii la pâinea ce vom fi. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

Undeva în lume există o fereastră unde poți vedea îngeri rugându-se, indiferent că este iulie, decembrie ori ziua în care Marea Roșie s-a despărțit pentru a-ți face și ție potecă. Este fereastra invizibilă din orice inimă vie. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

noaptea în care vine Moș Nicolae este una fără obloane la geam, una fără obloane la suflet. se cade să ridicăm capacul pământului de pe ochi și să desfacem ceasul din lanțuri. casele nu mai sunt case din cărămidă, sunt case de lumină prin care totul se vede: chiar și râsul ascuns sub pernă, chiar și dansul ascuns în...

Citește mai mult

ninsoare timidă, ninsoare ca o meditație, ca o cădere a zilei în noi. sărbătoare cu timpul tău cumințit, pus la dospit în tihna așteptării, timp îmblânzit rugându-se chiar el să-i prelungești ziua ca să se odihnească încă puțin în răgazul dintre rugile tale, în răstimpul trecerii de la o pagină la alta; ninsoare...

Citește mai mult

soarele răsare, iarba crește mare, copilul cântă în casa din copac, pădurea pleacă din ce în ce mai departe/ soarele răsare, iarba crește mare, noi o vom culege, o harpie pândește jocul, nu cântecul contează, harpia are ritmul consacrat de basm soarele răsare, iarba crește mare, noi o vom culege și flori vom alege....

Citește mai mult

onorată instanță a orelor și secundelor, mă declar vinovat! în apărarea mea aduc firele de iarbă, norii și hergheliile de fluturi: de câte ori nu s-au pierdut prin voi și-au revenit la viață? asemenea și întristările mele rătăcesc precum damnații prin piramidele voastre de ceață, aproape fără pace, fără nădejdea de a...

Citește mai mult