ce nebunie
ce nebunie să se coboare
cumpăna-n fântână
şi-n loc de apă,
sete,
mai multă sete
să îţi
dea.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)
venim şi noi
ca amintirile
ca să dăm mărturie
despre o realitate mai înaltă,
aşa cum frunzele mărturisesc
puterea copacului,
cum norii fac vizibilă
adâncimea cerului.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)
și-a venit dimineața
în fire,
noi
cheia cuvintelor
spre lumină
o am întors.
pământul e cald,
ploaia aproape,
tăcerea cea bună
a fost semănată.
lucrând,
așteptăm
flămânzi
de
Dumnezeu.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
căderile bune îți doresc
cu fața spre lumină,
rătăcirile care te adună
din atâtea călătorii
fără capăt
şi pierderile
ce îmbogățesc pe pierzător.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
însingurări ale zilei,
însingurările binecuvântate
ale celui alungat
de vocile care nu spun nimic.
se adună singurătatea
ca apa rece în burdufuri
și ţine pentru încă
o jumătate de sahară,
între timp timpul devine prieten
chiar și când știi
că e prieten și cu nisipurile.
omul ca iarba,
zilele lui ca floarea câmpului
așa...
deschid
adânc ochii
te privesc
și mă înfricoșez:
omule,
ești
tot
o rană deschisă.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
iubirea
forță
centrifugă ce creşte
pe măsură ce se depărtează
de orbita
inimii.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
Dumnezeule Doamne,
dă drumul
celei scări
de un capăt
şi lasă să urc
o vreme fără furtună
fără sabie
fără soare cu dinți –
n-am învățat încă
să le frâng
în mine.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
I psalmii
de dimineață
au scos mugurii
din noi:
locul frumuseții
așteaptă mereu
să fie
căutat.
II gândind
la Dumnezeu
inima
mi
s-a făcut
o
lacrimă
mare.
III Iată,
Suflete,
a venit primăvara,
s-au trezit
mugurii.
la tine,
tot cuiburi
ciuruite
de ploi.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
și s-a luptat îngerul cu mine
ca un muntean
cu nebunia catârului
el sus eu pe loc
el mai repede eu spre prăpastie
el în dreapta eu aiurea
s-a luptat îngerul cu mine
mii de zile mii de pași
mii de oftaturi
până ce într-o clipă m-a ajuns
durerea căderilor ca o săgeată
până spre inimă
suficient
de înfiptă
cât să
nu
uit....