Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Pietre de foc
Clipire uneori simt că sunt o pasăre ce se destramă în toate zborurile și cuiburile sale. Aceste pietre de foc pe care le îmbrățișezi cine este cel bucuros, cine este cel doborât, cine a găsit și cine însetează? niciodată firul de nisip n-o să dea măsura poveștilor deșertului. unde se-ascund lacrimile unde soarele,...

Citește mai mult

Corectitudinea politică sau cum poate fi ucisă libertatea (III)
În părțile anterioare am prezentat primele patru capitole ale cărții Political Correctness: A Short History Of An Ideology (2004, Free Congress Foundation), coordonată de William S. Lind. Traducerea acesteia formează Partea I a lucrării Corectitudinea politică, o ideologie neomarxistă. Marxismul cultural – noua utopie...

Citește mai mult

Corectitudinea politică sau cum poate fi ucisă libertatea (II)
Continuăm prezentarea cărții Political Correctness: A Short History Of An Ideology (2004, Free Congress Foundation), coordonată de William S. Lind, Director al Centrului pentru Conservatorism Cultural Free Congress Foundation. Traducerea acesteia formează Partea I a lucrării Corectitudinea politică, o ideologie...

Citește mai mult

Corectitudinea politică sau cum poate fi ucisă libertatea (I)
Despre corectitudinea politică s-au scris multe și se vor mai scrie, pentru că tema este cu adevărat generoasă, necesitând o incursiune în numeroase domenii. Oricine, vrând nevrând, a întâlnit cel puțin o dată subiectul acesta abordat sub una dintre fațetele sale: culturală, socială, politică, istorică, spirituală etc....

Citește mai mult

În iarnă bunicul
am cunoscut odată un om întreg avea și el ca orice om armură de gânduri și răspântii era întreg pentru că nu-i lipsea durerea (uneori rătăcirea uneori căderea) de multe ori se întorcea nedumerit de la fântână sau dimineața îl găsea-nserat păsările îi simțeau atunci adâncirea și țineau la marginea hăului cuvinte ce l-ar...

Citește mai mult

Iarna din care n-ai plecat
ninge patriarhal că n-aș vrea decât să mă uit cum m-acoperă Dumnezeu în orașul cu vise de zăpadă cad fulgi dintr-o moară cât lumea se scutură timpul pe noi mâna ta rece ca prospețimea unui colind îmi șterge crivățul de pe frunte și-ar putea să mai ningă o mie de ani îmi stai în față floare de iarnă să-ți arăt de vrei...

Citește mai mult

Am trimis și eu câteva acolo
nu va fi prea greu să număr toate frunzele acestei toamne prelungite, alungite prin cuvintele tale, printre cărțile din bibliotecă, printre liniile covoarelor, ca o iederă ce cuprinde casa întreagă, omul întreg și îi aduce în dar o fărâmă din adâncul pădurii. să nu crezi că îți scriu așa pentru că aș fi trist sau...

Citește mai mult

Lui Pepi
în fiecare seară când adormi în naveta spațială, trebuie să te ridic ușor, să aștept o clipă să-ți așezi capul pe umărul meu stâng, să te ghemuiești în cuibul de brațe ca și când te-ai pregăti pentru somnul de o noapte polară. fiecare seară, acest drum de câteva clipe și pași de mătase, cu visele pe care ți le citesc...

Citește mai mult