Poem pentru Elena și Iulian

Poem pentru Elena și Iulian

iată ceva
care să-ți dea de gândit:
în timp ce ploaia se mutase cu totul pe-aici,
doi tineri
(fără ca măcar să o știe)
lăsau în urma lor un pod
de lumină
pe pământ.
sigur ai fi zis că octombrie
s-a dat de trei ori peste cap
și toamna însăși ar fi renunțat
să respire prin nori,
dar nu asta era,
mirii-aduceau cu ei o bucurie
de altundeva,
parcă veneau ca primăvara rândunicile acasă,
parcă treceau printre oameni
ca un cântec prin grâu,
mirii-aceștia prefăceau timpul
în rouă.
noi le vedeam și tăceam.
doar cuvintele rostite printre chipuri de sfinți
ne-au mișcat în nemișcarea aceea
…ca Avraam…ca Sara…ca Iacov…ca Rahela…
…să vă iubiți…

(Volum de poezie, Editura Tiparg, Pitești, 2017)

Comentarii

comments powered by Disqus