o pânză de secunde
ne desparte de noi.
deocamdată printre avataruri
gustăm fructe iluzorii și credem că timpul
e cub aruncat în noapte
totuși spune setea: izvorul are sens!
șoptește inima: iubirea nu se-mpiedică
nici de morminte.
dorul nesfârșitei lumini
pulsează dincolo de orbire, de carne și sânge:
marginea cubului nu este capăt de drum,
o vale nu poate fi
Infinitul!
Comentarii