sunt lucruri ce țin timpul în loc. de nenumărate ori caut o nișă dinspre caruselul acesta de prefăcută bucurie, strălucire și nesfârșită beteală către fața vie a timpului, ca atunci când te afli într-o încăpere plină unde nu se întâmplă în esență nimic până când îngerul aruncă din fugă o rază pe fereastră, amintindu-ne...

Citește mai mult

de-atâtea ori prin răspântiile păcatului ca un copil fugit de-acasă. dulci otrăvuri se găsesc mereu pe cale (ce dureros să crezi că le știi pe toate). neînfrânți la timp puii de balaur adaugă an de an câte un rând de capete. pe cele mai întortocheate drumuri Dumnezeu așază (din rana Sa) un soare în plus.

odată ce ajungi plângând în această lume ar fi prea nechibzuită așteptarea ca cele mai frumoase drumuri ale ei să ți se deschidă după plac și cu toate astea nimeni nu poate spune că răsăritul zilei nu îți aparține precum nu poate spune cât înseamnă ca o parte din timp să poarte veșnic pecetea vieții tale. odată ce...

Citește mai mult

trăim în lumea frunzelor bolnave a uitării cerului a temerii de rădăcini. singurii înțelepți sunt cei care nu au ucis bucuria în ei.

o mamă are trei inimi: a copilului, a bărbatului, a ei. copilul are inima mamei bărbatul are inima mamei. Între ei cuvintele pot fi sau nu rostite – oricum îngerul le-a sădit în poemul ce-i ține laolaltă.

o ceață cărnoasă ne-a cuprins cu totul precum un chit coborât din cer se simte prin fiecare por cât de dor îi este lui Dumnezeu de noi.

Bunei care a plecat un veac parcă a trecut de când nu mai ești pe-aici. va veni curând prima primăvară fără tine. să stai liniștită – vom avea grijă de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor, de marginile lumii pe care-ai iubit-o. vom avea grijă de toate. și tu, ca totdeauna, ne vei purta de grijă. (din vol. Iar...

Citește mai mult

a căzut și soarele de azi (nici n-am apucat să-i gustăm lumina) iată-ne adami și eve lucrând țarina din preajma raiului. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

lume-a regilor prinși în cochilii al căror regat e rugina, a căror pâine-i pământ, umbră și vis trăiți pretutindeni, răsăritul acesta precum și clipa ce desface sufletul de ternul veșmânt. și de va ploua, de va cădea soarele-n fântână, de-am rămâne, de-am pleca, toate, pentru voi, regișori triști și goi, sunt umbră și...

Citește mai mult

așadar să nu rămâi în cele din urmă, să legi un pod din cele ce vin cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte până ce lacrima se face aur, până ce aurul se face soare și tot așa până ce podul va fi gata peste hău (iar hăul trecut încetează să fie). vom reînvăța și...

Citește mai mult