ca stol de fluturi în furtună
curg ere de-a rândul prin noi,
tone de praf miliarde
toți acești munți,
toți acești sori.
doar inimile,
în cupa lor de raze și vise,
țin (două-trei clipe?)
Diamantul
pe care moara timpului
în veci nu-l va zdrobi.
mai du-te, timp, în țări străine,
aici, de când ne știm, prea iute vine
sora-ți maiestuoasă, pietroasă, temută,
înaripată în toate întrebările din lume.
mai du-te, timp, și tu, în loc de odihnă,
acolo unde durerea în cui se anină
și poate-ți iei cumva pe sora uitare
și pe sora vină.
aș pleca, acum aș pleca dintre voi,...
Poate nu aș fi scris rândurile de față dacă relativ curând nu aș fi fost vizat spre a fi luminat de către două persoane, în contextul discuției despre dileme morale și conflictul ce poate apărea, în cazurile complicate, între standarde morale. Printre exemplele care să ilustreze aceste situații a apărut și avortul....
Așa cum prea bine se observă, există un interes atotprezent pentru a afla opinia oamenilor de știință în orice privință, de la galaxiile de care ne despart mii de ani lumină, până la subiectele pe care le întâlnim zilnic: noile produse ale tehnicii, sănătate, nutriție, dezvoltare personală, socială etc. De multe ori...
Undeva în lume
există o fereastră unde poți vedea
îngeri rugându-se,
indiferent că este iulie, decembrie
ori ziua în care Marea Roșie s-a despărțit
pentru a-ți face și ție potecă.
Este fereastra invizibilă
din orice inimă vie.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
noaptea în care vine Moș Nicolae
este una fără obloane la geam,
una fără obloane la suflet.
se cade să ridicăm capacul pământului
de pe ochi
și să desfacem ceasul din lanțuri.
casele nu mai sunt case din cărămidă,
sunt case de lumină prin care totul se vede:
chiar și râsul ascuns sub pernă,
chiar și dansul ascuns în...
ninsoare timidă,
ninsoare ca o meditație,
ca o cădere a zilei în noi.
sărbătoare cu timpul tău cumințit,
pus la dospit în tihna așteptării,
timp îmblânzit rugându-se chiar el
să-i prelungești ziua ca să se odihnească încă puțin
în răgazul dintre rugile tale,
în răstimpul trecerii de la o pagină la alta;
ninsoare...
soarele răsare, iarba crește mare,
copilul cântă în casa din copac,
pădurea pleacă din ce în ce mai departe/ soarele răsare, iarba crește mare,
noi o vom culege,
o harpie pândește jocul, nu cântecul contează,
harpia are ritmul consacrat de basm
soarele răsare, iarba crește mare,
noi o vom culege și flori vom alege....
onorată instanță
a orelor și secundelor,
mă declar vinovat!
în apărarea mea aduc firele de iarbă,
norii și hergheliile de fluturi:
de câte ori nu s-au pierdut prin voi
și-au revenit la viață?
asemenea și întristările mele rătăcesc
precum damnații
prin piramidele voastre de ceață,
aproape fără pace, fără nădejdea de a...