copilărie ca o duminică cu trup de flori și voce de mamă, iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii sufletul de parfum, cum își duce o câmpie poveștile, cum își ține focul lumina. copilărie răsad de rai altoit pe inimă, nici n-aș putea să întreb unde ești când ochii nu văd...

Citește mai mult

trupul de lumină îmbrățișează trupul de piatră. fiecare piatră se face cuvânt. fiecare trup se face rugăciune.

În drum spre spitalul județean, unde mergea de două săptămâni în vizită la bunicul său, Andrei a observat cum, pe cealaltă parte a străzii, o doamnă de o eleganță aparte s-a oprit puțin la marginea trotuarului unde se vedeau câteva flori și, cu mare delicatețe, a ridicat ușor în palma dreaptă cupa unui bujor, ca și...

Citește mai mult

în zilele senine frumusețea își face cumva loc să răsară pe orice chip pe care-l întâlnesc. spune-mi, există zi mai luminoasă ca noaptea Învierii? (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

Robert nici nu s-a trezit bine și a început, ca de obicei, să se plângă – că e înnorat, că a întârziat coletul comandat, că n-a ieșit cafeaua cum dorea și multe altele pe care le înșira conștiincios aproape zi de zi, de parcă ar fi oficiat un ritual de exorcizare a grijilor. De fapt, nu făcea decât să își amplifice...

Citește mai mult

de când am plecat mama își așază noapte de noapte câte-un lucru de-al nostru sub pernă. ea nu poate dormi, nu poate să cadă la pace cu ziua care-a trecut, cu somnul care vine, dacă nu are sub pernă o bluză roșie-a Elenei, fularul Danielei, o cămașă de-a mea. știu că mama ne duce dorul când plecăm, știu că plânge pe...

Citește mai mult

– Spuneți-le să vină aici!, se adresă Ionuț chelnerului care întâmpina un grup de tineri pe care îi vedea intrând pentru prima dată în localul său. – Sănătate, băieți, bine ați venit! Așezați-vă care cum doriți, am rezervat masa asta de câteva ore, pentru că este ceva mai retrasă și putem discuta liniștiți. Dacă cineva...

Citește mai mult

și erau în ziua aceea un timp vechi și un timp nou față către față nimic risipind nimic amestecând dar ziua a început să se plece spre seară și-n zale de cenușă cineva a venit la omul acela să-i dea un veșmânt de durere să facă un târg cum se fac uneori pe aici iată altul să fii chip străin de inima ta încrustată cu...

Citește mai mult

– Ce mai faci, măi, sfinte Petre? – Salut, Sorin! Tot cu glumele piperate la tine!? Nu te desparți o clipă de ele. – Hai, Petrule, că știi de glumă, nu te-oi fi supărat acum. – Nu m-am supărat, că dacă mi te adresezi cu „sfinte”, cu siguranță nu te referi la mine, dar poate s-o fi supărat puțin Sfântul Petru, că îi...

Citește mai mult

Sfinte Îngere Păzitor, ce pază fără pic de pace ți s-a mai dat și ție pe umărul unui așa de îndărătnic muritor! tu-nchizi ușile morții, el fuga le deschide; când plângi, el cântă îmbătat de lume; tu stai în fața lui să nu se piardă, el parcă vânează genune. o știi și te-ntristezi, dar ce să-i faci nebunului care se...

Citește mai mult