se seamănă lumină nouă. plec în urma îngerului și încerc să-i învăț mersul, dar hainele mele sunt de pământ și pământul îmi este stângaci – dansul său e cumva aplecat într-o parte ca o pasăre rănită ce se sprijină uneori în cioc. plec în urma îngerului ca atunci în copilărie când urmele pașilor tatei în nămeți păreau...

Citește mai mult

destrămare, destrămare a pânzei țesută ca un vis atât de departe să fie al tău, atât de viu că ai fost acolo. aplecat peste copilărie tata șoptea o rugăciune când adormeam și cuvintele făceau un pod între el, Dumnezeu și mine cel dincolo de somn. un vânător de pace pe apă tulbure, tata nu ne ascundea temerea sa că...

Citește mai mult

mi-au spus alaltăieri niște limbi de foc, mi-au spus că ființa aceea, mama mamei mele, nu mai e. A plecat unde-a văzut cu gândul, ca fumul unei lumânări, ca un chiot s-a dus, ființa aceea care nici n-a fost vreodată în carne și oase; a fost doar o casă de lumină în care mi-am ascuns copilăria, doar o umbră înclinată de...

Citește mai mult

ceas de rugăciune ca și când în tine ai purta un clopot. (din vol. Exil în inimă, 2012)

mă numesc abia după rugăciunea de dimineață. (din vol. Exil în inimă, 2012)

Ce îndreptățire pot aduce vorbele când tot lamele lor au adâncit durere după durere? Iar durerile sunt feluri și feluri, în bazarul lor te poți prea lesne rătăci. Pe unul îl dor iernile, nisipul, nopțile, pe altul îmbrățișările, podurile, răscrucile, prea puțini sunt aceia pe care îi doare însăși durerea. În bazarul...

Citește mai mult

astă-noapte am cinat în cer se făcea că ajungem pe rând de departe nu pâine nu sare mâncam ne adumbrea dinspre copacul acela o cădere la pace nu știam dincotro și pe ce se sprijină toate noi cinam la o cină fără-nnoptare oaspeți eram ca cei care vin într-o țară părăsită odată nespus de demult și nu pâine și sare mâncam...

Citește mai mult

(averea e cheltuită de mult) m-au flămânzit roșcovele. m-au netezit ploile. am fost rănit de fiecare cuib zărit pe cale. leproșii râdeau privind prin mine (știu, eram atât de urât). de-ajuns! voi merge la tatăl meu și, la înălțimea gleznelor sale, pe toate le voi plânge. Poeme nepublicate în volum, scrise între...

Citește mai mult

copilărie ca o duminică cu trup de flori și voce de mamă, iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii sufletul de parfum, cum își duce o câmpie poveștile, cum își ține focul lumina. copilărie răsad de rai altoit pe inimă, nici n-aș putea să întreb unde ești când ochii nu văd...

Citește mai mult

trupul de lumină îmbrățișează trupul de piatră. fiecare piatră se face cuvânt. fiecare trup se face rugăciune.