se va coace grâul şi nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata şi mama îmbătrânesc şi ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

e o toamnă adâncă în lume într-o seară rece eu vin de departe cu bunicul şi picioarele ni se leagănă pe marginea carului cu noaptea în spate. (din vol. Exil în inimă, 2012)

I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud banca bătrânei care veghea toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre...

Citește mai mult

încep mereu, de la capăt mereu începutul. eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi, unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor – pe ele nu le pot păcăli ușor. uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului, uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă. eu doar...

Citește mai mult

ne întâlnim în spațiul dintre silabele rugăciunii unde celălalt chip al cuvântului e lacrima. (din vol. Exil în inimă, 2012)

mai ales în satul de câmpie se întâmplă să-ți uiți sufletul în dimineți cețoase culegând lumină până te pomenești crescând și părinții nașii finii te privesc de jos în sus și nevoit te lași convins de minunea asta (nevrută) cumva ai rămas cu vreo trei copii în toamnele cețoase ștergându-ți fruntea de culoarea lor după...

Citește mai mult

se seamănă lumină nouă. plec în urma îngerului și încerc să-i învăț mersul, dar hainele mele sunt de pământ și pământul îmi este stângaci – dansul său e cumva aplecat într-o parte ca o pasăre rănită ce se sprijină uneori în cioc. plec în urma îngerului ca atunci în copilărie când urmele pașilor tatei în nămeți păreau...

Citește mai mult

destrămare, destrămare a pânzei țesută ca un vis atât de departe să fie al tău, atât de viu că ai fost acolo. aplecat peste copilărie tata șoptea o rugăciune când adormeam și cuvintele făceau un pod între el, Dumnezeu și mine cel dincolo de somn. un vânător de pace pe apă tulbure, tata nu ne ascundea temerea sa că...

Citește mai mult

mi-au spus alaltăieri niște limbi de foc, mi-au spus că ființa aceea, mama mamei mele, nu mai e. A plecat unde-a văzut cu gândul, ca fumul unei lumânări, ca un chiot s-a dus, ființa aceea care nici n-a fost vreodată în carne și oase; a fost doar o casă de lumină în care mi-am ascuns copilăria, doar o umbră înclinată de...

Citește mai mult

ceas de rugăciune ca şi când în tine ai purta un clopot. (din vol. Exil în inimă, 2012)