Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Jertfa lui Constantin Brâncoveanu
și erau în ziua aceea un timp vechi și un timp nou față către față nimic risipind nimic amestecând dar ziua a început să se plece spre seară și-n zale de cenușă cineva a venit la omul acela să-i dea un veșmânt de durere să facă un târg cum se fac uneori pe aici iată altul să fii chip străin de inima ta încrustată cu...

Citește mai mult

Canibalii
– Ce mai faci, măi, sfinte Petre? – Salut, Sorin! Tot cu glumele piperate la tine!? Nu te desparți o clipă de ele. – Hai, Petrule, că știi de glumă, nu te-oi fi supărat acum. – Nu m-am supărat, că dacă mi te adresezi cu „sfinte”, cu siguranță nu te referi la mine, dar poate s-o fi supărat puțin Sfântul Petru, că îi...

Citește mai mult

Com-pătimire
Sfinte Îngere Păzitor, ce pază fără pic de pace ți s-a mai dat și ție pe umărul unui așa de îndărătnic muritor! tu-nchizi ușile morții, el fuga le deschide; când plângi, el cântă îmbătat de lume; tu stai în fața lui să nu se piardă, el parcă vânează genune. o știi și te-ntristezi, dar ce să-i faci nebunului care se...

Citește mai mult

Un gând ciudat
– Salut, Iulian! – Salutare, Mihai! Cum o mai duci? – În general bine, cum mă știi. Doar că zilele astea m-au bântuit niște gânduri mai negre, probabil și după întâlnirea cu un coleg din liceu, un om pe care îl cunosc de peste 20 de ani. – A pățit ceva? Ce te-a tulburat atât de mult? Dacă îmi poți spune, desigur. – A,...

Citește mai mult

Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând
luminile și norii – pe-ascuns – treceau înaintea dimineților sale. a fost vineri și apoi duminică. pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut, chiar dacă atunci, în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup. nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei; cutremurat, a căzut și a plâns. au trecut zile...

Citește mai mult

Spiritul unui popor într-un singur nume: Mihai Eminescu
A mai scrie astăzi ceva despre Eminescu… Ce s-ar mai putea spune despre geniu, când s-au spus atâtea, când unii și-au dedicat viața încercând să se apropie de opera și viața sa, încât s-a desprins un nou „logos” din sânul filologiei – eminescologia. În plus, de câte ori ascult vorbindu-se despre Eminescu îmi vin în...

Citește mai mult

Poezia închisorilor comuniste.
La Editura Mănăstirea Petru Vodă a apărut în anul 2010 volumul Poeți după gratii (640 de pagini). Acesta cuprinde o parte din poeziile a 71 de deținuți politici, texte scrise în detenție și însoțite de o scurtă biografie a autorilor. Așa cum spun editorii în „Cuvânt înainte” și Aspazia Oțel Petrescu în „Cuvântul unei...

Citește mai mult

Să stai în cuvinte ca într-o casă veche
să stai în cuvinte ca-ntr-o casă veche locuită de mii de oameni înainte. nu ai de ales decât între acestea două să rămâi în stradă privind din afară, ori să vii înăuntrul cuvintelor unde fiecare și toți au loc (dacă timpul nu le-a furat între timp puterea de-a se rosti). însă nu toate casele sunt la fel, pentru că nu...

Citește mai mult

Ghid de supraviețuire
multe vor fi încercările umbrelor de-a te prinde în vârtejul lor și multe ar putea fi căderile, durerile și rănile acelea pe care nu te-ai fi așteptat vreodată să le vezi. însă timpului și soarelui și apelor puțin le pasă de firele de praf ce se așază-n calea lor. E simplu: deschizi fereastra spre răsărit, îți...

Citește mai mult

Am vrut să-mi tatuez o cruce-n frunte
am vrut să-mi tatuez o cruce-n frunte, dar prea mulți s-au speriat și au fugit. vecinii revoltați și-au luat chiar câteva secunde din lupta fratricidă și mi-au lăsat pe ușă un sfat născut din mila omeniei lor: puteai să-ți desenezi un cerc din stele, o vorbă din Voltaire ori d’Alembert (mă rog, vreunul de pe lângă care...

Citește mai mult