Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Înainte de cuvântul înainte
mai ales în satul de câmpie se întâmplă să-ți uiți sufletul în dimineți cețoase culegând lumină până te pomenești crescând și părinții nașii finii te privesc de jos în sus și nevoit te lași convins de minunea asta (nevrută) cumva ai rămas cu vreo trei copii în toamnele cețoase ștergându-ți fruntea de culoarea lor după...

Citește mai mult

Ardealul – pământ românesc.
Rândurile de față nu au decât rolul de a atrage atenția asupra unei lucrări de referință ce prezintă dovezi clare asupra modului cum s-a luptat secole de-a rândul împotriva drepturilor românilor din Transilvania. Un genocid cultural și deseori în sens propriu. În fața datelor istorice, sociale și culturale,...

Citește mai mult

Se seamănă lumină nouă
se seamănă lumină nouă. plec în urma îngerului și încerc să-i învăț mersul, dar hainele mele sunt de pământ și pământul îmi este stângaci – dansul său e cumva aplecat într-o parte ca o pasăre rănită ce se sprijină uneori în cioc. plec în urma îngerului ca atunci în copilărie când urmele pașilor tatei în nămeți păreau...

Citește mai mult

De la filosofie la psihanaliză și apoi… încotro?
Scriitorul Leonid Dragomir și-a obișnuit cititorii cu frumoase introduceri în câte o lume, prin fiecare dintre cărțile de dialoguri, având interlocutori pe Mihai Șora și Dan Ciachir, rezultând volumele Mihai Șora – o filosofie a bucuriei și a speranței (Editura Cartea Românească, 2009) și Bucuria de a fi răsăritean....

Citește mai mult

Tata
destrămare, destrămare a pânzei țesută ca un vis atât de departe să fie al tău, atât de viu că ai fost acolo. aplecat peste copilărie tata șoptea o rugăciune când adormeam și cuvintele făceau un pod între el, Dumnezeu și mine cel dincolo de somn. un vânător de pace pe apă tulbure, tata nu ne ascundea temerea sa că...

Citește mai mult

Un model socio-politic deformant
O lucrare de un interes deosebit – pentru toți cei care doresc să afle mecanismele democrației americane și extinderea lor globală – este Modelul deformat. America de la Tocqueville la Carter, apărută la editura Logos, în 2016, în traducerea lui Manuel Valeriu. Autorul este Thomas Molnar, unul dintre gânditorii care...

Citește mai mult

Fumul
mi-au spus alaltăieri niște limbi de foc, mi-au spus că ființa aceea, mama mamei mele, nu mai e. A plecat unde-a văzut cu gândul, ca fumul unei lumânări, ca un chiot s-a dus, ființa aceea care nici n-a fost vreodată în carne și oase; a fost doar o casă de lumină în care mi-am ascuns copilăria, doar o umbră înclinată de...

Citește mai mult

Ce mai rămâne uman în transumanism?
Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în...

Citește mai mult

Autentica revoluție morală și filosofică
Multe voci se exprimă astăzi tot mai vehement (cu rea intenție sau din ignoranță) împotriva creștinismului ca fiind un mod de gândire ce împiedică progresul popoarelor și al omenirii. E adevărat că perspectiva creștină a schimbat fața și inima lumii, însă nu în vreun mod ce l-ar putea face susceptibil de criticile...

Citește mai mult