spre biserică
poteca
se
îmbisericește
spre inimă
mintea
se-mbracă
în cer
în Tine
eu
din străin
fiu se face.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
nu se încheie noaptea ușor
cu lacăte necuprinse
suntem legați de ea
Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară
nu se cunosc la vedere
fagurii de miere
de fagurii de foc
nu așteaptă dimineața
omul hrănit
doar cu vise și fum
nu vindecă lumea
cu adevărat nu vindecă nicicând
aceste răni
Doamne, Cel ce ai ieșit...
acestea rămân
pentru ca norii
să nu se sfâșie în cuvinte
cuvintele să nu se facă vulturi
și ei să nu ne umble prin somn
Cel ce vine de sus este deasupra tuturor
timpul și-a luat în spate
lucrurile de chiriaș
și rușinat
nu mai vine
ziua e în prefacere
trecem unii prin alții în gând
și din păsări
flăcări
flăcări-păsări...
Duminică
inima – tron împărătesc
timpul – leu îmblânzit.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
A fost odată ca niciodată
Un Copil
Care ne-a învățat să devenim
Viață fără de moarte.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
mai întâi florile, mugurii și razele soarelui
mai întâi frumusețea văzută
cu nunta ei de petale –
toate se vor duce
chiar venind spre cel care privește.
tăcuți și pașnici soli,
frunză cu frunză, fir cu fir,
lacrimi, bucurii, cuvinte
pleacă negreșit
și fiecare om, până la ultima silabă,
până la ultimul foton
își...
daaa, vine în sfârșit un pic de cosmos
și pe la noi prin bezne
după ce soarele a fost puțin încătușat,
brăzdat de curcubee,
pe scurt, a fost reeducat.
iată, zice el voios, după ce a răsărit
din marea picătură de rouă:
vă aduc în grabă noile table ale legii!
întâi de toate, de azi înainte
să scrieți Dumnezeu cu literă...
prietenul, fratele meu drag și bun,
iartă-mă, te rog,
cuvântul de-astă dată e simplu și atât:
sunt cel mai mic, dar cel mai mic de pe pământ,
e prima certitudine pe care o pot spune azi lui Dumnezeu
de mă întreabă cine sunt.
de ce? de ce? ce ai făcut?
vei zice și-mi vei cere sufletul pe tavă.
răspunsul, cum ziceam, e...
nu, nu sunt nici o dată singur
nici în zgomot, nici în tăcere, nici în somn, nici în veghe,
nici în cel mai ascuns colț de inimă.
ne naștem curați, coborâm întregi de lumină,
iar viața printre nisipuri începe să scuture
din mantia aceasta cerească – o dată, de două, de o mie de ori
și apoi din nou de la capăt.
ne...
sertare și uși
atât mi-ai spus că rămâne când te uiți în urmă,
memoria – o drogherie unde mergi și întrebi constant
care e leacul? cât face? când ajunge? cum se ia?
timpul vieții – cotloane peste cotloane,
nesfârșită galerie a unei străvechi familii de șoareci,
loc de fugă de atâta necunoscut.
ființă din sertare și...