nu se încheie noaptea ușor cu lacăte necuprinse suntem legați de ea Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară nu se cunosc la vedere fagurii de miere de fagurii de foc nu așteaptă dimineața omul hrănit doar cu vise și fum nu vindecă lumea cu adevărat nu vindecă nicicând aceste răni Doamne, Cel ce ai ieșit...

Citește mai mult

acestea rămân pentru ca norii să nu se sfâșie în cuvinte cuvintele să nu se facă vulturi și ei să nu ne umble prin somn Cel ce vine de sus este deasupra tuturor timpul și-a luat în spate lucrurile de chiriaș și rușinat nu mai vine ziua e în prefacere trecem unii prin alții în gând și din păsări flăcări flăcări-păsări...

Citește mai mult

Duminică inima – tron împărătesc timpul – leu îmblânzit. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

A fost odată ca niciodată Un Copil Care ne-a învățat să devenim Viață fără de moarte. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

mai întâi florile, mugurii și razele soarelui mai întâi frumusețea văzută cu nunta ei de petale – toate se vor duce chiar venind spre cel care privește. tăcuți și pașnici soli, frunză cu frunză, fir cu fir, lacrimi, bucurii, cuvinte pleacă negreșit și fiecare om, până la ultima silabă, până la ultimul foton își...

Citește mai mult

daaa, vine în sfârșit un pic de cosmos și pe la noi prin bezne după ce soarele a fost puțin încătușat, brăzdat de curcubee, pe scurt, a fost reeducat. iată, zice el voios, după ce a răsărit din marea picătură de rouă: vă aduc în grabă noile table ale legii! întâi de toate, de azi înainte să scrieți Dumnezeu cu literă...

Citește mai mult

prietenul, fratele meu drag și bun, iartă-mă, te rog, cuvântul de-astă dată e simplu și atât: sunt cel mai mic, dar cel mai mic de pe pământ, e prima certitudine pe care o pot spune azi lui Dumnezeu de mă întreabă cine sunt. de ce? de ce? ce ai făcut? vei zice și-mi vei cere sufletul pe tavă. răspunsul, cum ziceam, e...

Citește mai mult

nu, nu sunt nici o dată singur nici în zgomot, nici în tăcere, nici în somn, nici în veghe, nici în cel mai ascuns colț de inimă. ne naștem curați, coborâm întregi de lumină, iar viața printre nisipuri începe să scuture din mantia aceasta cerească – o dată, de două, de o mie de ori și apoi din nou de la capăt. ne...

Citește mai mult

sertare și uși atât mi-ai spus că rămâne când te uiți în urmă, memoria – o drogherie unde mergi și întrebi constant care e leacul? cât face? când ajunge? cum se ia? timpul vieții – cotloane peste cotloane, nesfârșită galerie a unei străvechi familii de șoareci, loc de fugă de atâta necunoscut. ființă din sertare și...

Citește mai mult

ce înseamnă puțină moarte pentru câmpia înflorită? o mână de timp peste țara-fără-de-vreme? pârâuri tulburi pentru pașnicul adânc? ce înseamnă o pulbere de spaime în nesfârșirea Saharei? Aproape totul, aproape nimic. Între ele, cu sufletul adesea strivit adesea zburând, omul caută marginea solidă pe care să meargă....

Citește mai mult