În țara dintre țărmuri
am ajuns străin
cum străine sunt firele de iarbă
când dinspre miazănoapte vin norii
cu gheață-n pântece.
rămâne să urmăm drumeagul
ce taie în două furtuna.
deseori cursele vrăjmașilor
stau înainte
iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta
pe mult iubitorul de sine.
Aruncat între apă și stânci,
gustul amar al pământului te acoperă-ncet,
și ce părea să ucidă
devine tot mai tare armură și scut.
din vale în vale,
din durere-n durere
se descoperă inima și dulceața ei.
Răsărit al Răsăriturilor,
aceasta este pacea
care covârșește toată mintea.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
Comentarii