luminile și norii – pe-ascuns – treceau înaintea dimineților sale. a fost vineri și apoi duminică. pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut, chiar dacă atunci, în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup. nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei; cutremurat, a căzut și a plâns. au trecut zile...

Citește mai mult

„Judecățile Domnului sunt adevărate, îndreptățite toate…” (Psalm 18, 10) - Următorul. - „Cuget, deci exist!” - De unde îți vin cugetele? - Din rațiunea mea… - Încă nu exiști, mergi și mai cugetă, însă nu cumva să te rătăcești singur prin filosofiile cele deșarte, omenești. - Următorul. - Eu sunt împărat, deci știu...

Citește mai mult

Pune-ți viața în versuri. Și iarăși îți spun: pune-ți viața în versuri, dacă vrei să simți viața universului și să fii în legătură și armonie cu ea. Poți analiza cântările, însă niciodată nu uita să cânți. Criticii de poezie trăiesc și mor, pe când poeții trăiesc veșnic. Analiza ucide, poezia înviază. Numai poezia...

Citește mai mult

să stai în cuvinte ca-ntr-o casă veche locuită de mii de oameni înainte. nu ai de ales decât între acestea două să rămâi în stradă privind din afară, ori să vii înăuntrul cuvintelor unde fiecare și toți au loc (dacă timpul nu le-a furat între timp puterea de-a se rosti). însă nu toate casele sunt la fel, pentru că nu...

Citește mai mult

multe vor fi încercările umbrelor de-a te prinde în vârtejul lor și multe ar putea fi căderile, durerile și rănile acelea pe care nu te-ai fi așteptat vreodată să le vezi. însă timpului și soarelui și apelor puțin le pasă de firele de praf ce se așază-n calea lor. E simplu: deschizi fereastra spre răsărit, îți...

Citește mai mult

am vrut să-mi tatuez o cruce-n frunte, dar prea mulți s-au speriat și au fugit. vecinii revoltați și-au luat chiar câteva secunde din lupta fratricidă și mi-au lăsat pe ușă un sfat născut din mila omeniei lor: puteai să-ți desenezi un cerc din stele, o vorbă din Voltaire ori d’Alembert (mă rog, vreunul de pe lângă care...

Citește mai mult