Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Înviere
ne întoarcem din pribegie. am ieșit și noi din burta chitului ca la o chemare de demult și râuri de lumină am venit curgând de jos în sus, noapte incandescentă predându-se zilei. pietrele caselor urcă în munții din care-au fost luate, munții urcă în ideea ce le-a născut, râuri de lumină nemaivăzute galaxii curgând pe...

Citește mai mult

Concentric
suntem așezați rând pe rând pe un scaun de ceară în centrul lumii, ne deschidem pumnii și din podul palmei se desprind labirinturi de semne (de la un capăt la altul, în labirint, vocea primului om se aude-n surdină: sunt gol, Doamne, cum să ies?) fiecare își deschide pumnii, fiecare își scoate balaurii din fântână. pe...

Citește mai mult

Poveste despre rai
ceea ce îți scriu este o simplă poveste despre rai. în amintirea mea el începe uneori demult, alteori parcă de numai două-trei zile. raiul așa cum îl știu începe neapărat iarna și este undeva într-o câmpie întinsă cât viața fără de moarte. acolo ninge mereu și lumea este făcută ca orice lucru să pară o bijuterie iarna...

Citește mai mult

Nu știu cum aș putea numi așa ceva
se înseninează pe drumul acesta departe se face aproape mai frig se face cald mai întunericul se strânge în el și devine un punct de suspensie. unde stau vulturii se ridică un răsărit și duce lumina lui până la celălalt colț. e o dimineață frumoasă preotul iese din altar cădelnițează un pic prin univers apoi se...

Citește mai mult

S-ar fi vrut o rugă pentru fratele fratelui meu
fire de nisip în țara furtunilor ne plimbă peste tot. corăbiile timpului, pâinea și sarea au fost pregătite și ascunse în așteptarea unor oaspeți de rang, noi prea des am ales dulceața unei otrăvi pe care acum o vrem uitată. unde ne sunt cuvintele curate cu gustul lor de cer? (din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și...

Citește mai mult