Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite: Obiectivarea fenomenologiei în etică în opera lui Emmanuel Levinas (teză de doctorat), Tiparg, Pitești, 2011; Exil în inimă (poeme), Alean și Tiparg, Pitești, 2012; Hesychia (poezie – Alexandru Mărchidan; fotografie – Sorin Dănuț Radu), Alean, Pitești, 2015; 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, Tiparg, Pitești, 2017.

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Totdeauna după aceea
sunt lucruri ce țin timpul în loc. de nenumărate ori caut o nișă dinspre caruselul acesta de prefăcută bucurie, strălucire și nesfârșită beteală către fața vie a timpului, ca atunci când te afli într-o încăpere plină unde nu se întâmplă în esență nimic până când îngerul aruncă din fugă o rază pe fereastră, amintindu-ne...

Citește mai mult

Un soare în plus
de-atâtea ori prin răspântiile păcatului ca un copil fugit de-acasă. dulci otrăvuri se găsesc mereu pe cale (ce dureros să crezi că le știi pe toate). neînfrânți la timp puii de balaur adaugă an de an câte un rând de capete. pe cele mai întortocheate drumuri Dumnezeu așază (din rana Sa) un soare în plus.
Pelerinii 2
odată ce ajungi plângând în această lume ar fi prea nechibzuită așteptarea ca cele mai frumoase drumuri ale ei să ți se deschidă după plac și cu toate astea nimeni nu poate spune că răsăritul zilei nu îți aparține precum nu poate spune cât înseamnă ca o parte din timp să poarte veșnic pecetea vieții tale. odată ce...

Citește mai mult

Oglindiri 2
o mamă are trei inimi: a copilului, a bărbatului, a ei. copilul are inima mamei bărbatul are inima mamei. Între ei cuvintele pot fi sau nu rostite – oricum îngerul le-a sădit în poemul ce-i ține laolaltă.
Un gând
Bunei care a plecat un veac parcă a trecut de când nu mai ești pe-aici. va veni curând prima primăvară fără tine. să stai liniștită – vom avea grijă de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor, de marginile lumii pe care-ai iubit-o. vom avea grijă de toate. și tu, ca totdeauna, ne vei purta de grijă. (din vol. Iar...

Citește mai mult

Contra mundum
lume-a regilor prinși în cochilii al căror regat e rugina, a căror pâine-i pământ, umbră și vis trăiți pretutindeni, răsăritul acesta precum și clipa ce desface sufletul de ternul veșmânt. și de va ploua, de va cădea soarele-n fântână, de-am rămâne, de-am pleca, toate, pentru voi, regișori triști și goi, sunt umbră și...

Citește mai mult

Nu oricine
așadar să nu rămâi în cele din urmă, să legi un pod din cele ce vin cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte până ce lacrima se face aur, până ce aurul se face soare și tot așa până ce podul va fi gata peste hău (iar hăul trecut încetează să fie). vom reînvăța și...

Citește mai mult