și fiecare a învățat să audă: te vei ridica din nou ca firul de iarbă primăvara. așteptările sub tălpi de gheață nu vor rămâne fără rodul lor chiar dacă nopțile par să te sfâșie uneori, chiar dacă marginile răbdării par să se fi tocit demult și singur tu umpli colțul uitaților învinși cum numai cei exilați în afara...

Citește mai mult

mai întâi Iubirea care este Dumnezeu și se pogoară la cei zidiți din lut și îi iubește și îi cunoaște înainte să fie și după ce aici nu vor mai fi. mai întâi Iubirea care este Dumnezeu și însuflețește universul dinlăuntru și din afară iar pe aceia ce-și erau străini îi face de nedespărțit și să rodească viață. mai...

Citește mai mult

a înțelege înseamnă a face din toate un prilej (precum semințele devin pâine sau flori) (precum norii devin pâine, oceane și flori). a iubi înseamnă a găsi dumnezeiescul sens opus al tuturor celor ce te-ar putea zdrobi. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

încă nu a plecat soarele, încă nu s-au oprit ceasurile, iar acei nori ce se rostogolesc pe lângă tine n-au puterea să te smulgă din rădăcini. adevărat, în livezi nu tot rodul e bun, nu toate au rodit și nici nu știi prea multe despre chipul anotimpului viitor. totuși, nu a plecat soarele definitiv – încă se poate...

Citește mai mult

în fiecare munte există o pasăre ce a fost împietrită, în fiecare inimă există un înger ce așteaptă primăvara. ceea ce le ține laolaltă e numai forța gravitațională a Aceleiași Iubiri care a făcut ca din nimic să răsară trandafiri, stele, oceane și dulceața privirii mamelor. Poeme nepublicate în volum, scrise între...

Citește mai mult

aceste petale sunt gândurile copiilor despre lume timpul – și azi – se-arată ca pod de spini locuitorii viselor au uitat să iasă din somn iar visele lor sunt golite de îngeri suntem atât de mari suntem atât de mici în ușile inimii lovește necontenit un berbece (se mai țin în tăcere și lacrimi). Poeme nepublicate în...

Citește mai mult

când timpul se va rezema de capăt și munții ne vor fi dorite case, când cei orbiți de bunăvoie vor fi mânați în feerie către staul, atunci biserica din cer nu se va răsădi în cei care, zdrobiți, au rămas vii? Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

nicio pace nicio zi n-au fost așa pe pământ foc ce nu mistuie dragoste ce nu cade amintire este moartea chiar de ar bate la ușă chiar de ar mai striga robii au fost dezlegați. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

pentru viață mulțumesc, pentru pâinea cerească și pământească, pentru prietenie, poezie și pace, pentru bucurie și iubire mulțumesc, pentru toate ridicările, pentru toate rănile vindecate mulțumesc. pentru iertare, îngăduință, credință și rugă, pentru darurile primite, pentru cele oferite mulțumesc – ale Tale dintru...

Citește mai mult

să te privești în fiecare dimineață ca pentru ultima dată, să vezi lumina ascunsă-n durere, viața în toate plecările, pacea înainte de jertfă. zilnic să refaci călătoria în care n-ai pus toți talanții, să dărâmi eșafoduri înălțate din cuvinte și gesturi, zilnic să devii bucurie a Învierii. Poeme nepublicate în volum,...

Citește mai mult

mă aflam pierdut cum te afli câteodată în visul ce face din reflexia ta în pământ o fiinţă mai vie decât cel ce visează iată suflete la ce întâlnire ţi-a fost dat să vii dintre pod şi armătura de lacrimă a căderii pe locul în care unii se laudă cu carele lor alţii cu marmelada lor alţii cu măritişul frunzei iată...

Citește mai mult

la bordul acestei corăbii încărcătura devine pe parcurs de prisos şi busola indică tot mai des nordul inimii. (din vol. Exil în inimă, 2012)

seară de seară las gândurile să coboare în piept. îngerul știe câți călători sunt pelerini, greutatea umărului stâng a umărului drept, știe ce drumuri urcă și câte duc în deșert. seară de seară inima și mintea fac o răscruce și-n punctul lor de întâlnire parcă se sprijină tot cerul și bate ca-ntr-o ușă Dumnezeu. (din...

Citește mai mult

veneam lumină în pâlpâire în amurgul acela veneam de ceasuri întregi de la facerea lumii parcă de la Adam. de la tatăl meu la bunicu la tatăl bunicului la tatăl străbunicului locul de unde venim se face mereu mai departe podul de veacuri pe podul de oase podul de lacrimi pe podul de oase în pasul nostru de lumină...

Citește mai mult

se va coace grâul şi nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata şi mama îmbătrânesc şi ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

e o toamnă adâncă în lume într-o seară rece eu vin de departe cu bunicul şi picioarele ni se leagănă pe marginea carului cu noaptea în spate. (din vol. Exil în inimă, 2012)