trăim în lumea frunzelor bolnave
a uitării cerului
a temerii de rădăcini.
singurii înțelepți
sunt cei care nu au ucis bucuria în ei.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o mamă are trei inimi:
a copilului, a bărbatului, a ei.
copilul are inima mamei
bărbatul are inima mamei.
Între ei cuvintele pot fi sau nu rostite –
oricum îngerul le-a sădit
în poemul ce-i ține laolaltă. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o ceață cărnoasă
ne-a cuprins cu totul
precum un chit coborât din cer
se simte prin fiecare por
cât de dor îi este lui Dumnezeu
de noi.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
Bunei care a plecat
un veac parcă a trecut
de când nu mai ești pe-aici.
va veni curând
prima primăvară fără tine.
să stai liniștită – vom avea grijă
de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor,
de marginile lumii pe care-ai iubit-o.
vom avea grijă de toate.
și tu, ca totdeauna,
ne vei purta de grijă.
(din vol. Iar...
a căzut și soarele de azi
(nici n-am apucat să-i gustăm lumina)
iată-ne
adami și eve lucrând țarina
din preajma raiului.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
lume-a regilor prinși în cochilii
al căror regat e rugina,
a căror pâine-i pământ,
umbră și vis trăiți pretutindeni,
răsăritul acesta precum și clipa
ce desface sufletul de ternul veșmânt.
și de va ploua,
de va cădea soarele-n fântână,
de-am rămâne, de-am pleca,
toate, pentru voi, regișori triști și goi,
sunt umbră și...
așadar
să nu rămâi în cele din urmă,
să legi un pod din cele ce vin
cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust
călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte
până ce lacrima se face aur,
până ce aurul se face soare
și tot așa până ce podul va fi gata peste hău
(iar hăul trecut încetează să fie).
vom reînvăța și...
foc proaspăt
lumina
Ta.
nu ca mierea de rogojină
a furilor
acestui
timp,
nu ca cerul lor
de-arginți
și
cenușă.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
bătrânul cu nume de lut
o dată doar a muşcat.
eu mereu şi mereu
din otrava
vechiului
copac.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
deocamdată pe cale
ori în luptă
cu fel de fel de gheonoaie,
deocamdată rezemați pe pământ
ca picăturile de ploaie.
căutăm să dezrobim
pe dinlăuntru grâul
semănat cândva.
să le vedem pe toate-așa cum trebuie
ar trebui să încercăm
să creștem tot mai mici,
dar toate-n vremea lor
își vor afla răspunsul.
cât despre mine,...