dacă stau sunt piatră dacă fug sunt laș de vorbesc sunt aspru dacă tac sunt mort dacă mor sunt rău dacă lupt sunt rău de mă rog sunt vechi lume, niciodată nu vei fi mulțumită nici sânge nici pace nu vrei ești doar zarva ce pune nebuni în mișcare nu îmi pasă ce dai nu poți lua ce tot iei.

Poezia este scara pe care Dumnezeu o coboară spre cei prea slabi pentru a fi eroi și prea bogați de ei să fie sfinți. iar când inima i se umple de izvoarele Sale, poetul devine erou și sfântul se face (pentru toți) poem.

Când nu voi mai fi, într-un moment oarecare al lumii, nu se va micșora timpul, nu vor fi stele căzătoare, nu se vor uita-napoi nori și păsări, ci doar aceste dragi icoane. trenurile vor veni la timp ori vor întârzia (nu pentru mine, nu din cauza mea), satul își va aprinde luminile seara, își va trezi chiriașii în...

Citește mai mult

cobor în mine ca-ntr-o peșteră unde cândva am început s-aduc tot felul de tablouri, haine, hărți din zeci de lumi, din mii de părți. de altfel, toți pereții-s tapetați cu ele și cu mari ceasuri bune de orice anotimp, un secundar mereu e gata (când va fi să fie) să-și dea ființa lui la schimb. cobor în mine ca-ntr-un...

Citește mai mult

e stradă cu vizibilitate redusă unde nebunii și-au luat dreptul de a planta salcâmi după ideea de ordine din mintea lor, iar soarele răsare doar când e obligat (fiindcă lumina doare). țara mea e stradă cu vizibilitate tot mai redusă unde pentru orice crimă scuze se găsesc ușor prin buzunare, spini tot mai mulți trebuie...

Citește mai mult

diferența dintre copil și omul mare: copilul desface fără saț la ceasuri. omul mare e servitorul ceasului, îi șterge cu sfială firele de praf apoi predă prăfoasa îndeletnicire (cu limbă de moarte) din neam în neam.

Când rostim numele Cassandrei, ne trec prin minte numeroase gânduri referitoare la neputința și drama celui ce strigă adevărul fără a fi luat în seamă, ba chiar riscând să fie trecut în rândul nebunilor. Despre tragicul personaj mitologic se spune că ar fi fost blestemat să spună exact ce se va întâmpla, fără a fi...

Citește mai mult

pasărea aceasta se luptă în cer și sub aripi pământul o strigă ar zdrobi orice zid ar opri-o să rămână-n olimp de n-ar avea ascunsă în piept o pietricică.

separă cuvintele de setea lor și vei pierde pacea îndreaptă gândul împotriva luminii și moara rătăcirii va porni caută drumul în afara ta și vei ucide bucuria deschide cutii de pandore și-ți vei închide libertatea iar atunci cuvintele, pacea, drumul, bucuria vor fi orfanii ce te vor striga pe nume în veșnicie.

acum timpul râde acum ziua moare acum plouă cu temeri acum renasc în chiar aceiași ochi câmpiile-alizee și gheonoaie nu e imaginea închisă-ntr-un tablou e poate ultimul apus de soare când se destramă nesfârșite umbre și cel mai mult lumina doare.