Prof. Anghel N. Rugină
ANEXA 1
32
145 MOSS HILL ROAD
JAMAICA PLAIN, MASS. 02130 USA
TEL. (617) 524-4580
SCRISORI CĂTRE ȚARĂ
NU POT SĂ GREȘEASCĂ ȘI EXPERȚII STRĂINI?
MEMO trimis Președintelui Ion Iliescu la Cotroceni
Despre experții străini, în România ca și în celelalte țări foste socialiste din Răsăritul Europei, părerile sunt împărțite. Unii cred că avem absolută nevoie de expertiza lor, mai ales pentru faptul că România se află încă în perioada de tranziție către economia de piață, iar sfatul lor, ca și consimțământul instituțiilor internaționale pe care le reprezintă, sunt indispensabile pentru a căpăta creditele din afară, fără de care nu putem ajunge la țelul final al unei economii de piață funcțională, cum îi spun eu. Grupul acesta este mai restrâns și se referă mai cu precădere la experții români care ajută la formularea și executarea politicii economico-financiare a Guvernului.
Alții, mai mult sau mai puțin cunoscători în știința economică, inclusiv mulți din massa populară, dimpotrivă, văd un rău în întrebuințarea de experți străini, și anume pentru că aceștia nu sunt altceva decât uneltele ascunse ale finanței internaționale din Apus, care nu urmărește nimic altceva decât să țină în frâu dezvoltarea economiei românești așa ca să o exploateze spre folosul intereselor străine. După opinia acestui grup, numai așa se explică de ce, urmând sfatul experților străini, Guvernul ia măsuri care reduc consumul interior, duc la prețuri relativ ridicate pentru produse importate și la prețuri relativ scăzute pentru produse românești destinate la export. Cu un cuvânt, experții străini din umbră sabotează într'un mod rafinat o refacere normală a economiei Românești.
Autorul de față nu acceptă integral, sau fără condiționare, nici prima și nici a doua opinie. Pe de altă parte, există un sâmbure de adevăr atât în prima cât și a doua poziție, deși nu așa cum se exprimă în public. Spre exemplu, este adevărat că dacă România continuă aceeași linie de politică economică și financiară din ultimii patru ani, atunci, fără îndoială că sfatul și avizul experților străini de la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și alte instituții financiare din Apus va juca un rol important, va fi indispensabil pentru continuarea epocii de tranziție.
Două întrebări principale se ridică mai departe. Prima este foarte simplă. Dacă politica economică și financiară urmată în cei patru ani (1990 - 1993) nu a avut succes, cum se declară în mod oficial la începutul noului Program (1993 - 1996) „Strategia de Reformă Economico-Socială a Programului de Guvernare", atunci ce garanție putem avea ca așa „deus ex machina" în 1993 - 1996 va avea succes în sensul că prin ajutorul creditelor din străinătate se va ajunge la o economie de piață funcțională, când, de fapt și din principiu, se merge pe aceeași cale? Dacă în cei patru ani politica monetară și fiscală, la nivel macro, nu a lucrat cum trebuie, nu este asta o dovadă suficientă să tragem concluzia că experții străini cumva au greșit în sfaturile date?
Relativ la părerea a doua, în termeni științifici, e greu de acceptat interpretarea că experții străini ar fi niște unelte deghizate ale finanței internaționale care ar urmări sabotarea economiei românești în solda intereselor străine. Mai întâi asta ar însemna că experții străini ar lucra contra intereselor acestor instituții internaționale fiindcă dacă economia românească nu va lucra în anii care urmează, atunci nici Guvernul român nu va putea să plătească dobânzile aferente și să restituie și capitalul împrumutat la timp. Nu prea are mare sens o astfel de interpretare, luată prima facie, cum spuneau strămoșii romani, adică luată la prima vedere.
Este mai realistic să ne imaginăm că acești experți sunt funcționari la instituțiile respective și că meseria lor este să înlesnească acordarea de credite sau împrumuturi căci doar din dobânzile și comisioanele calculate la aceste împrumuturi li se plătesc și lor salariile și diurnele primite. Iar experții mai departe trebuie să respecte anumite condiții determinate nu de ei individual, ci de anumite comitete de la conducerea instituțiilor financiare internaționale. Aceste condiții sunt cunoscute, adică de ordin public, așa că nu e nimic ascuns sau sinistru, manipulat de o mafie internațională. În plus nu există nici o presiune pusă față de țara debitoare înainte de a i se acorda împrumutul. Dimpotrivă, țara debitoare este aceea care face presiuni să i se acorde creditul în cauză.
A doua întrebare principală care se ridică se referă la faptul că dacă aceste credite se repetă, adică devin cumulative, într'o economie ce se află deja într'un dezechilibru serios, nu cumva vor fi o povara grea pentru orice încercare viitoare de stabilizare și deci, în ultimă analiză, să se ajungă la aceleași condiții anacronice de insolvabilitate financiară? Dacă așa stau lucrurile, nu cumva experții străini greșesc nu din rea voință sau urmărind scopuri ascunse, ci pur și simplu ca o consecință a felului cum au fost educați în Apus, adică în concordanță cu…
Descarcă documentul: Anghel Rugină - Scrisori către țară.pdf
Comentarii