Scrisori către țară
Anexa II. 7 ianuarie 1994. A Treia Scrisoare deschisă către Domnul Președinte Ion Iliescu

Prof. Anghel N. Rugină

145 MOSS HILL ROAD
JAMAICA PLAIN, MASS. 02130 USA
TEL. (617) 524-4580

Boston, 7 Ianuarie, 1994

A Treia Scrisoare deschisă către Domnul Președinte Ion Iliescu

Ref.: UN PROGRAM DE GUVERNARE CARE SĂ SCOATĂ ȚARA ROMÂNEASCĂ IMEDIAT DIN GRAVELE PROBLEME ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ÎN CARE SE AFLĂ LA MOMENTUL DE FAȚĂ

Mult respectate Domnule Președinte Iliescu,

Mai întâi, dați-mi voie de aici, departe de țară, cu ocaziunea zilei onomastice, să vă doresc ceea ce fiecare conducător de popoare o dorește, și anume să lase în urmă o moștenire sănătoasă, pe care să o continue alte generații viitoare, și deci numele lui să rămână legat de istoria acelui neam ca liberator, adică deschizător de drumuri noi către o viață mai bună și mai dreaptă a celor mulți, care totdeauna au suferit în istorie, fără să știe de ce.

Eu sunt convins ca de lumina soarelui, cum spunea Tache Ionescu (ar trebui ca statuia lui să fie pusă din nou la locul unde a fost, pe Blvd-ul Magheru), că Președintele Ion Iliescu poate să scoată țara românească imediat din gravele probleme economice, financiare, sociale și morale în care se află la momentul de față, dar, repet, absolut nu pe calea care s'a început și urmat în perioada de tranziție 1990 - 1994.

Vă aduceți aminte când am venit la Dvs., în toamna lui 1990, cu Domnul Academician Tudorel Postolache, și, la examinarea Programului de Guvernare anunțat în Septembrie 1990 de Domnul Petre Roman, Prim Ministru atunci, v'am spus textual: „Domnule Președinte, bazat pe o examinare științifică a metodelor întrebuințate la alcătuirea acestui Program, vă pot spune fară nici o îndoială că pe calea propusă de Guvernul Roman nu se pot rezolva, cum se cuvine, problemele economice, financiare și sociale date. Mai de vreme sau mai târziu nu v'a mai fi nici o altă soluție decât „back to Rugina's plan", am spus chiar în englezește.

Acum, de ziua Sf. Ion Botezătorul, în 1994, a venit și ceasul din urmă pentru planul Rugi, adică ne apropiem de ORA 25, cum ar spune Constantin Virgil Gheorghiu, care, la un Congres ținut de ARA la Montreal, Canada, mi-a spus că și el s'ar întoarce în țară să vadă un „miracol economic", dar destinul a vrut altfel. ORA 25, scris cu literă mare, nu în sensul că s'ar prăbuși tara sau s'ar face o revoluție, deși totdeauna un om politic înțelept nu trebuie să uite și de „furia mulțimii", pe care nimic nu o mai poate opri, de îndată ce se dezlănțuie și cum s'a văzut în cazul lui Ceaușescu, pe care unii acum îl chiar preamăresc. Pentru mine, ORA 25 înseamnă că dacă se continuă mai departe pe încă un an Reforma începută de Guvernul Roman și continuată de Guvernul Stolojan, iar acum de Guvernul Văcăroiu, și mai ales dacă se continuă cu ajustarea prețurilor, urmând cursului leului față de dolarul american, și dacă se introduce convertibilitatea leului la un curs fix față de dolar, cum se plănuiește să se facă în primăvară, atunci repede se vor epuiza cele 500 milioane de dolari, împrumut la Fondul Monetar Internațional, și se va crea o situație economică de așa natură încât nu se va mai putea rezolva pe cale normală, adică democratică, nici o problemă din cele cu care se zbate poporul român în momentul de față.

Iar această concluzie, vă rog să nu o luați drept figură de stil sau retorică, ci rezultatul unei examinări științifice a următoarelor documente oficiale:

1. Raportul de Guvernare Stolojan (Octombrie 1991 - Octombrie 1992);
2. Banca Națională a României: Politica Monetară în Perioada de Tranziție (Noiembrie, 1992);
3. Banca Națională a României: Raport Privind Regimul valutar din România și Măsurile Necesare pentru Stabilizarea Cursului Leului (Mai, 1993) și
4. Strategia de Reformă Economico-Socială a Programului de Guvernare (1993-1996).

Am examinat aceste documente, mai exact le-am studiat cu cea mai mare atenție, fiindcă aici nu mai este vorba de opinii personale de interpretare, ci de principii științifice, care pot fi susținute cu argumente logice și empirice, și mai ales de destinul unei națiuni întregi, de care mă simt și eu legat cu trup și suflet, mai ales după ce am văzut că Dvs. sunteți dispus să-mi acordați și mie cuvântul.

Rezultatul acestei examinări obiective și științifice este același ca și concluzia din 1990: Pe calea începută de Guvernul Roman și continuată de Guvernul Stolojan și Văcăroiu nu se află absolut nici o șansă ca să se rezolve, cum se cuvine, problemele date în 1994 sau după, ci, dimpotrivă, să se complice și mai mult, cum am prevăzut în 1990 și s'a dovedit a fi adevărat în cursul celor 4 ani din epoca de tranziție. De altfel, nu o spun numai eu ci, așa cum se recunoaște oficial în primul paragraf din „Strategia de Reformă Economico-Socială a Programului de Guvernare (1993-1996)”, care spune negru pe alb:

„Economia României a intrat în al patrulea an de tranziție. Caracteristica generală a perioadei parcurse până în prezent o constituie agravarea stării de criză, exprimată atât prin accentuarea dezechilibrelor structurale macroeconomice și sectoriale, cât și prin persistența neconcordanțelor dintre cerere și ofertă, toate acestea pe fundalul scăderii continue a producției reale, productivității muncii și eficienței.”

Am mare respect pentru Domnul Prim Ministru Văcăroiu și Domnul Ministru Negrițoiu, care a coordonat alcătuirea Programului, pentru sinceritatea și adevărul gol goluț exprimate în acest paragraf primordial, fapt ce nu se întâlnește în nici o țară capitalistă din Apus, unde, la fel, e nevoie de sinceritate și adevăr.

Îmi aduc aminte iarăși de sfatul Dvs. dat în toamna lui 1990, la aceeași întâlnire unde a participat Acad. Postolache, și anume să mergem la INCE și să vedem dacă putem rezolva punctele în dispută și așa să ajungem la un numitor comun referitor la planul cu „miracolul economic" propus de mine. La ședința ce a urmat la INCE am prezentat, din nou, ideile principale și reformele propuse.

În cursul ședinței, unul dintre participanți m'a întrebat: „Domnule Profesor, cum puteți fi așa de sigur că planul, pus în practică, va lucra într'adevăr, ca să se atingă țelurile puse și fără a neglija sau produce alte probleme în viitorul apropiat?

Răspunsul meu a fost (citat din memorie verbatim): Am două motive principale să fiu așa de sigur de cele spuse și anume că Programul anunțat de Guvernul Roman nu poate avea succes nici chiar dacă perioada de tranziție, prin absurd, s'ar prelungi pe 100 de ani. Planul Petre Roman se bazează pe soluții derivate dintr'un model Keynesian de piețe capitaliste imperfecte în dezechilibru, și cum economia românească se află deja în dezechilibru, atunci aplicarea de astfel de soluții va agrava și mau mult condițiile de dezechilibru deja existente.

Soluția oferită de planul Rugi se bazează pe un model de condiții de echilibru general stabil, adică pe cea mai bună soluție posibilă care se poate realiza în practică, și anume după ce sistemul vechi moștenit de la Ceaușescu e curățat de toate elementele (bubele canceroase) de dezechilibru, care împiedică o refacere economică în condiții normale. Cea mai bună medicină posibilă care este în armonie cu interesele și dorințele poporului român și este lipsită de contradicții sau deviații ulterioare, nu se poate să nu lucreze și în practică.

Acestea sunt cuvintele mele spuse în 1990 și care s'au adeverit să fie corecte în anii următori, după cum se confirmă, fără nici o îndoială, și în ultimul act oficial citat mai sus.

În plus, aș mai avea de adăugat și faptul că în funcțiunea mea de Președinte al Comisiei de Experți Economici pentru Statul Massachusetts, între 1965 si 1970, am avut destul timp ca să examinez cum lucrează un sistem de piețe mixte capitaliste, și de aceea, pe bună dreptate și în cunoștință de cauză, am recomandat să nu se imite orbește un regim de piețe capitaliste din Apus, lucru care nu s'a înțeles nici de Guvernul Roman și nici de Guvernul Stolojan. În continuare, în ziarul România Liberă (ce se consideră un bastion al opoziției politice) din 10-12 Aprilie 1990, s'a publicat o serie de trei articole, ca rezultat al unui interviu lung dat de Nobel Laureat Milton Friedman, care recomanda un astfel de regim de piețe capitaliste dus la extrem de tipul „laissez-faire", adică sa lași economia să meargă la voia întâmplării, fără a face nici o reformă de structură sau de echilibru. Mi-am lua timp și am scris un articol, tot așa de lung, arătând de ce teza sau medicina recomandată de Friedman nu poate să lucreze în țara românească. România Liberă însă refuză să-l publice, evident prin tăcere. Ulterior, răspunsul s'a publicat în lucrarea mea: „Un Miracol Economic în România este încă posibil!”, Ed. Porto-Franco, Galați, 1992, pp. 68-93.

De atunci Planul Rugi a fost îmbunătățit cu multe explicații în versiunea a treia: „TEORIA ȘI PRACTICA PENTRU TRANZIȚIA DE LA ECONOMIA DE STAT CENTRALIZATĂ LA ECONOMIA SOCIALĂ DE PIAȚĂ FUNCȚIONALĂ”, 82 p. 1993

Acum, pentru a întări și mai mult Planul Rugi, îmi îngădui să anexez și ultimul manuscris: „Un Miracol Economic Mai Mic in Județul „X” e Posibil Acum!” (24 p. 1993 de Crăciun). Aici am arătat ce este de făcut și ce se poate face într'un județ sau două, pentru a realiza totuși miracolul economic dorit de toată țara. Originar a fost Jud. Vaslui, unde s'a închegat ideea, dar poziția lui geografică nu este cea mai nimerită fiindcă nu are ieșire la mare pentru comerțul internațional. Dar dacă se adaugă spre ex. și Județul Galați, atunci impedimentul geografic este înlăturat.

Cum am promis deja, eu mă oblig ca, venind în țară, să ajut la pregătirile necesare pentru a conduce cu succes un astfel de experiment, în fond ca să se dovedească și în practică că introducerea unui sistem de echilibru general stabil într'adevăr poate rezolva cel mai bine problemele date, evident cu aprobarea Dvs. și a celorlalte foruri constituționale aferente și nu cer nimic pentru mine. Eu voi fi doar un observator ca să nu se facă greșeli ce pot fi evitate din timp. Singurul lucru mai greu de realizat și care mă preocupă este problema unei reforme sociale atașată de reforma monetară și la care eu țin foarte mult, nu numai ca un act de dreptate socială, dar și ca un instrument eficace pentru întărirea unei rețele de piețe naționale puternice care să ajute la o refacere economică mai rapidă.

Reflectând mai mult asupra acestui proiect cu un „miracol economic” mai mic, în miniatură, personal sunt convins 100% că e posibil, deși mai greu decât unul condus pe toată țara. Și totuși mă neliniștește gândul că poate e prea târziu să lăsăm restul țării să mai sufere încă un an; lumea n'ar mai avea răbdare văzând că lucrurile merg cu mult mai bine în cele doua județe și nici nu cred ca e „fair" ca Guvernul Văcăroiu să fie expus la o astfel probă în opinia publică.

Deși Dvs. sunteți cel care va face deciziunea finală, totuși eu mă simt obligat față de Dvs., ca și față de țară, ca să exprim gândul de îndoială menționat în paragraful anterior. De aici mă întorc tot la versiunea 1993 a Planului general pe toată țara pe care l'am lăsat în luna Septembrie, 1993, cu Domnul Ambasador Traian Chebeleu și la care mai adaug acum și planul cu Județul „X”, din care se vede mai clar natura reală a regimului social-economic recomandat de mine și bazat pe condiții de echilibru general stabil. Este vorba de un regim nou, construit pe principiul cooperativ al poporului, asociat în mod natural cu un guvern democrat, ales de popor cu puteri delegate și limitate, adică un Stat de Drept Constituțional în acord cu principiul nou de subsidiaritate, presupus să stea la baza Comunității Europene viitoare, deși anumite politici și practici anunțate nu se prea potrivesc cu principiul nou în cauză, care este pe deplin legitim în orice sistem de echilibru general stabil. Sistemul propus de mine l'am numit anterior „Liberalism Social", dar poate foarte bine să fie numit și „Liberalism Cooperativ" sau simplu „Cooperație Socială de Echilibru Stabil".

Îmi dau seama, desigur, că ceea ce propun eu este o schimbare radicală a politicii economice, monetare, financiare și sociale a României, dar această schimbare este spre bine și poate fi justificată atât logic, cât și empiric, atât teoretic, cât și practic. Este vorba de un experiment unic în analele istoriei, care merge înapoi, la epoca antică, când se aștepta Messia pentru purificarea omului și așezarea lui în apropierea Perfecțiunii Divine. Tot așa, în analele istoriei sociale, de milenii se așteaptă o ordine social-economică bazată pe libertate, justiție socială, stabilitate monetară, financiară și politică, cu un cuvânt o ordine socială de armonie care nu poate să fie în final altceva, decât una bazată pe condiții de echilibru general în economie, monetă, bănci, burse, finanțe, educație, biserică, armată și guvern.

O nouă clasa socială compusă din tehnocrați înșală oamenii politici și publicul, în general, cu iluzii deșarte, utilizând formule matematice bizare și întorcând concepte sănătoase pe dos, numai așa, ca să poată justifica ideea că problemele sunt enorm de complexe, dar că ei ar avea soluții pragmatice, pe când, în realitate, ei nu au nici o soluție rațională, ci doar fac jocul computerelor. În Apus s'a și inventat un termen care explică felul de gândire dominant și propagat de tehnocrați și anume „fuzzy thinking”, care nu este altceva decât „beția de cuvinte”, condamnată de Titu Maiorescu în veacul trecut. Spre surpriza mea am găsit și în România un termen asemănător, numit „limbă de lemn", adică vorbire fără substanță. De curând am văzut chiar o carte în librarii: „FUZZY THINKING. The New Science of Fuzzy Logic”, by Bart Kosko, 1993. Este un semn evident de declin spiritual al occidentului. Iar dacă gândirea e „fuzzy”, apoi sigur că și soluția oferită la probleme, în mod logic, va fi tot „fuzzy”. Asta explică de ce tehnocrații din România, ca și din alte țări, orice ar face, nu pot să rezolve cum se cuvine problemele timpului nostru. Soluțiile lor sunt lipsite de substanță, sunt artificiale, sunt false, sau într'o formă mai elegantă, cum obișnuia să spună de la catedră Profesorul meu venerat Virgil Madgearu: „nu sunt ducătoare la scop”.

Secolul al 18-lea și al 19-lea au rezolvat problema libertății individuale, deși nu complet, fiindcă libertatea nu este completă decât numai într'un regim integral unde, în afară de libertate, există și Justiție socială în distribuția venitului și avuției naționale, cum și stabilitate monetară și financiară.

Secolul al 20-lea a încercat să rezolve problema justiției sociale, dar amândouă experimentele (socialism în Răsărit și welfare state în Occident) au eșuat fiindcă nu au fost concepute într'o formă integrală, adică simultan cu celelalte două idealuri de libertate individuală și stabilitate monetară și financiară.

Omenirea, acum, la trecerea în secolul al 21-lea, are o moștenire slabă, în sensul că oarecum trebuie să o luam iarăși de la început, și anume să clarificăm mai întâi legătura organică între Libertate, Justiție socială și Stabilitate Monetară și Financiară.

Toți gânditorii clasici din epoca modernă și până la lumea antică au avut o imagine clară despre o ordine socială de armonie, dar asta numai conceptual, fiindcă nu ne-au arătat cum se poate realiza în practică o asemenea ordine de echilibru stabil și cum se poate menține pe durată în timp mai lung. Iată, spre exemplu, ce cuvinte înțelepte ne spune Aristotel, în cartea sa POLITICA:

„Scopul nostru este să considerăm ce formă de comunitate politică este cea mai bună, care să realizeze cel mai favorabil mediu de împlinire a unei vieți umane ideale. Statul este o pluralitate care trebuie unită și transformată într'o comunitate…
Există o lege a simetriei în corpul uman: toate părțile componente se află într'o anumită proporție. Aceeași lege a proporțiilor e valabilă și pentru State.
Adevărata formă de guvernământ, scrie el mai departe, este aceea în acord cu strict principii de justiție și servește interesul comun, sau aceea în care fiecare cetățean, indiferent de rang social, poate activa liber și trăi fericit.”

Planul Rugi nu este o construcție utopică sau o simplă derogare de la gândirea dominantă a timpului, ci, mai de grabă, reprezintă împlinirea unui vis milenar, nu numai al poporului român sau al națiunilor învecinate care suferă de aceeași boală, dar și al Umanității întregi. Iar această împlinire este prezentată simultan din punct de vedere teoretic și practic, așa cum se cuvine într'o știință pozitivă. În acest plan se aplică teoria legăturii organice între Libertate, Justiție Socială și Stabilitate Monetară și Financiară.

Pe înțelesul tuturor, planul Rugi nu este altceva decât conceperea și realizarea unui regim social-economic nou, unde fiecare cetățean român, indiferent de rang, sau poziție socială, sau origine etnică, este complet liber în activitatea lui zilnică și în dorința de a fi fericit fiecare în felul său și după puterile sale, fără însă a crea probleme sociale pentru ceilalți semeni. Bine, veți zice Dvs.: „Dar poate România, o țară mică și plină de probleme, să realizeze un astfel de ideal social, de cea mai înaltă și mai pură calitate?”

La aceasta Rugi răspunde: Tocmai fiindcă e vorba de o țară mică și plină de probleme, avem obligațiunea morală să ne concentrăm cu toții și cu toate puterile, în sinceritate absolută și devotament complet la binele comun, ca să realizăm împlinirea acestui mare ideal, atât cât omenește este posibil. Este nu numai pentru bucuria și bunăstarea poporului român, dar și pentru întreaga Umanitate care la fel suferă pretutindeni și caută o lumină economică nouă, care să aducă prosperitate și armonie socială într'un mediu nou de libertate, justiție socială și stabilitate financiară pentru toți cetățenii, iar nu cu privilegii pentru unii și cu suferințe pentru cei mulți. Da! Este vorba de realizarea unui „ideal pur", în sensul bun al cuvântului, dar nimic mare și de valoare în lumea asta inițial nu a fost decât un „ideal pur", apărut în mintea unui om — „L'Homme cet inconnu!”, cum îi spune Dr. Alexis Carrel.

Dar dacă în România se va realiza acest ideal — și eu sunt sigur că se poate 100% — atunci nu am nici o îndoială că alte națiuni vecine, mai departe și cât mai departe, până la marginile globului pământesc, ne vor urma, iar numele Dvs. și al României vor rămâne la loc de frunte în istoria timpului nostru și anume pe veci. Gândiți-vă bine și nu lăsați să treacă ceasul cel bun, mai ales acum, când ne apropiem cu pasși repezi de ORA 25!

Știu că unii tehnocrați, care nu au nici o soluție originală sau efectivă la problemele date, ci se mărginesc să imite „fuzzy think-ing” și sfatul altor tehnocrați din Apus, se vor opune și de data asta la planul Rugi, cum s'au opus și în trecut, dar eu îmi fac datoria morală față de Dvs. și față de neamul românesc, inclusiv Umanitatea, ca să demasc acești ipocriți, așa ca Dvs. să faceți decizia finală fără a fi influențat de nimeni, ci numai de propria conștiință și interesul național. Încolo, nimeni nu poate scăpa de judecata istorică, când e vorba de acte mari, la momente de răscruce în viața unei națiuni.

Moses, la adânci bătrânețe, în credința lui nezdruncinată în virtuțile poporului său și cu Puterea Divină (căci el singur nu putea să o facă) a reușit să elibereze poporul evreu din captivitatea egipteană.

Rugi, și el la bătrânețe (dar nu în spirit!), în credința lui nestrămutată în virtuțile mari ale poporului din care se trage, și nu mai puțin înarmat cu Adevărul Științific nefalsificat (pe care Moses nu-l avea) și credința strămoșilor noștri în Dreptatea Divină, fără de care nici el nu ar putea împlini ceva așa de mare, cum e scopul planului în cauză, este convins 100% că sub deviza „Prin Noi Înșine!” și cu ajutorul unui grup de români de seama, luminați și cu dorința sinceră de a servi binele comun, se poate libera națiunea de robia economică în care a căzut printr'un concurs de împrejurări istorice și politice nefavorabile. Și, ca sa nu fie nici o confuzie, prin Puterea Divină nu înțeleg o formă ieftină religioasă ci credința pură în valoarea absolută a Spiritului Creștin („der ewige Geist” a lui Hegel) în care au crezut Ștefan Cel Mare și ostașii lui, Mihai Viteazul și toți cel care au luptat de-a lungul veacurilor și și-au dat viața pentru apărarea pământului românesc, ca să nu uităm și pe ultimii eroi care s'au sacrificat în lupta pentru eliberarea națiunii de sub jugul comunist manipulat de Ceaușescu.

În fond, Spiritul Creștin adevărat nu este nimic altceva decât recunoașterea imperfecțiunii omenești, iertarea celor care greșesc când își recunosc greșeala, lumina lăuntrică care ne face să fim veseli sau triști, Adevărul, Dreptatea și Bunătatea Umană, toate concepute la un nivel cu mult mai înalt decât vremelnicia noastră pământeană.

Pentru orientarea Dvs., aș dori să vă mai comunic că între 3-5 Ianuarie 1994 a avut loc la Boston Congresul anual a ceea ce se numește „Allied Social Sciences Association” (ASSA) unde este încorporată și ISINI (International Society for Intercommunication of New Ideas) pe care o conduc. Aici s'au adunat peste 6.000 de economiști, istorici, sociologi, politologi, filosofi, care au argumentat timp de trei zile, pro și con, în nenumărate probleme. Programul tipărit pe sesiuni și cu subiectele tratate a ocupat lungimea unei cărți de 308 pagini.

Am urmărit îndeaproape toate sesiunile unde am așteptat să fie o ciocnire de idei noi. Din nefericire, toate argumentele erau conduse după aceleași șabloane vechi — gânditori liberali opuși la gânditori conservatori, adepții lui Keynes în conflict cu adepții lui Marx, căci regimul comunist a căzut, dar nu și doctrina lui Marx, care foarte probabil va rămâne actuală până ce, în fine, se va rezolva și problema socială a nedreptăților impuse asupra celor mulți.

De aici, salvarea României nu poate veni prin aplicarea de idei noi, venite din Apus, pur și simplu, pentru că acolo nu există nimic nou — în lumea ideilor — care ar putea să ajute. Mai mult ca niciodată, Guvernul Roman trebuie să pună la treabă Institutul Central de Statistică, Institutul Național de Cercetări Economice, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie de la Academia Română, pentru ca, împreună cu Asociația Generală a Economiștilor din România, să lucreze la două inventare de importanță națională: Inventarul No. 1 de resurse naturale și umane disponibile, întrebuințate și neîntrebuințate, și Inventarul No. 2 de realizările pozitive și de greșelile concrete făcute atât sub regimul comunist, cât și în epoca de tranziție.

După aceea, cu un Guvern nou, să ne punem cu toții la treabă, cum se arată în schița anexă, la unison, să facem sub deviza „Prin Noi Înșine” un salt înainte, prin aplicare de idei noi și anume către realizarea unei alte ordine social-economice mai bună și mai dreaptă decât cea de azi și de ieri, către „miracolul economic" care depinde de noi.

Trebuie rupt cu lâncezeala spirituală în care se zbate întreaga națiune la momentul de față, ca și cum am fi pe „Culmile Disperării” sociale, cum ar spune Emil Cioran, ca și cum n'ar mai fi nici o alternativă pentru a ieși din groapa lui Platon în care se află.

Cea mai gravă problemă nu este criza materială de cele necesare vieții zilnice, deși milioane de români suferă pe această latură, ci criza spirituală, lipsa de credibilitate că se mai poate face ceva constructiv acolo sus la Guvern, sau în Parlament, sau acolo, jos, la fiecare Prefectură sau Primărie; că nimeni nu mai are autoritatea morală să zdruncine întreaga națiune din letargia morală în care se află; să oprească avalanșa acelor care nu îi interesează nimic altceva decât să acumuleze avere, indiferent pe ce cale; să răsune încă o dată, de la Nistru până la Tisa, versurile lui Andrei Mureșanu:

Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,

sau chemarea istorică din Doina lui Eminescu:

Ștefane, Măria ta, tu la Putna nu mai sta!

Este nevoie de un spirit nou de Renaștere Națională care sa pună capăt la frenezia diabolică care desparte nu numai pe cei din diasporă, dar și pe cei de acasă, în două tabere inamice. Unii, care în loc să se ocupe de examinarea serioasă a problemelor și soluționarea lor cea mai dreaptă - indiferent de partida care se află la putere - se întrec în tot felul de acuzații și bârfeli, că regimul este neo-comunist și nu vrea ca să se îmbunătățească situația, că numai așa, într'o zi, pot strânge șurubul și aduce înapoi, pe ușa de din dos, „regimul vechi", sub o nouă firmă. Cu alte cuvinte, totul se reduce la problema politică de schimbare de regim și că, atâta vreme cât regimul de la putere nu este dat jos, nu se pot îndrepta lucrurile. Asta am auzit-o de nenumărate ori în străinătate și tot asta am auzit-o în țară, aproape în toate provinciile vizitate. Nimeni nu vrea să recunoască că dacă numai schimbi persoanele sau partidul de la putere, dar nu schimbi și modul de a gândi și metoda de cercetare, apoi sigur că nu se va rezolva, cum se cuvine, nici problemele date.

Alții, care direct sau indirect susțin Guvernul fiindcă se tem de o altă revoluție, știu că economia și administrația publică nu merg bine, dar, în loc să adopte o atitudine critică-pozitivă în evaluarea și rezolvarea problemelor date, se mulțumesc să treacă totul sub tăcere, cu iluzia că prin credite venite din străinătate, cumva situația se va îmbunătăți cu trecerea timpului. Între timp, o haită de hrăpăreți își fac afacerile lor prin speculații uriașe și corupție fără limite ajungând milionari, unii vorbesc chiar de miliardari, sfidând suferințele celor mulți, ca și cum legea nescrisă a OMENIEI n'ar fi existat niciodată.

În aceste condiții tragice în istoria neamului nostru, numai o „Mână de Fier", dar înțeleaptă, ar mai putea pune capăt la această stare de lucruri. Cred că anunțarea oficială a planului Rugi și aplicarea lui riguroasă pe toată linia, indiferent sub ce combinație politică, dar cu oameni noi, care să se concentreze nu la interese de partid, ci la binele comun al națiunii întregi, s'ar crea o atmosferă nouă de încredere, așa încât cele doua tabere inamice să se regăsească în bucuria de a lua parte la o Renaștere Națională în Economie, în Finanțe, în Știință, în Educație, în Arte și în Cultura pe toate planurile.

Tot despre o Renaștere Națională pe toată linia au visat și Mircea Eliade, Constantin Virgil Gheorghiu, Sever Pop, Grigore Nandriș, Vintilă Horia, Ștefan Baciu, Ștefan Lupasco, George Ciorănescu și mulți alții, adormiți în pământ străin.

Pentru această schimbare de regim, cum am spus mai înainte, este nevoie de încrederea Dvs. deplină, cum și a Parlamentului. Rugi va putea în fine să-și vadă visul No. 1 împlinit, adică să pună capăt la suferințele poporului român din epoca de tranziție prin instituirea unui regim nou de cooperație socială integrală care să aducă fructe imediat după ziua „D”.

Sunt sigur că este posibil de a forma un Guvern de Uniune Națională, însă compus numai din persoane competente, care să nu reprezinte numai o schimbare de persoane, ci mai de grabă de modul de a gândi și concepe problemele date și soluționarea lor justă. În continuare, nu cred că se vor grăbi prea mulți să ocupe posturi ministeriale fiindcă, de data asta, nu mai este posibil de muls din bugetul Statului și nici de făcut afaceri scandaloase de îmbogățire. Miniștrii vor trebui dimpotrivă să sacrifice și ei ceva pentru binele comun, așa după dictonul rămas de la Președintele Kennedy: „Nu întreba ce poate să facă țara pentru tine, ci, mai degrabă, ce poți face tu pentru țară”.

De asemenea, nu cred că aș avea greutăți de colaborare productivă cu Domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților, și Domnul Silviu Gherman, Președintele Senatului. La fel, nu cred că este nevoie de schimbarea Domnului General Niculae Spiroiu, Ministerul Armatei și Domnul Teodor Meleșcanu, Ministrul Afacerilor Externe. Pe ceilalți demnitari nu îi cunosc personal, așa că nu pot să-mi dau o părere.

Ați făcut o decizie bună prin numirea D-lui Mihai Botez ca Ambasador la Națiunile Unite. Mai faceți încă o decizie bună dând posibilitatea la un al doilea emigrant să vină acasă și să facă ordine în economia națională și în finanțele publice, și fiți sigur că o va face. Nu veți regreta, căci numai Rugi poate să vă scape de multe necazuri, acum și în viitor. Eu am plecat cu pașaport regulat din țară, la studii, în Germania, și nu am renunțat niciodată la cetățenia română.

În luna Februarie voi veni în țară să continui un curs de „Introducere în Știința Economică”, început anul trecut la ASE, acum și la Universitatea Spiru Haret. Dacă mai aveți nevoie de alte informații, sunt la dispoziția Dvs. prin ASE, cu începere de la 21 Februarie 1994.

Alăturat, în anexă, se află o schița de Programul de Guvernare, cum îl văd în momentul de față.

Cu cele mai alese sentimente, rămân cu respect,

al Dvs. prea devotat,
Anghel N. Rugină

Anexă

145 MOSS HILL ROAD
JAMAICA PLAIN, MASS. 02130 USA
TEL. (617) 524-4580

UN PROGRAM DE GUVERNARE CARE SĂ SCOATĂ ȚARA ROMÂNEASCĂ IMEDIAT DIN GRAVELE PROBLEME ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ÎN CARE SE AFLĂ ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ

1. Baza rămâne Programul de Reforme versiunea 1993 intitulat:Teoria și Practica pentru tranziția de la economia de Stat centralizată la economia socială de piață funcțională, plus Un Miracol Economic mai mic în Județul „X” este posibil acum!
2. Consultarea tuturor șefilor de partide reprezentate în Parlament cu rugămintea de a prezenta în scris soluții concrete ce le au la problemele date. Încercarea de a soluționa diferendele posibile și dacă e nevoie se va corecta Programul de bază.
3. Pregătirea operațiunilor tehnice în curs de 2 sau 3 săptămâni:
   1. Un grup va lucra la Institutul Central de Statistică să completeze Inventarul No. 1 de resursele naturale și umane disponibile, întrebuințate și neîntrebuințate;
   2. Alt grup va lucra la Institutul National de Cercetări Economice ca să identifice realizările pozitive și greșelile concrete comise atât sub regimul comunist, cât și în epoca de tranziție; Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie de la Academia Română va lucra în cooperare cu acest grup.
   3. Încă un alt grup compus dintr-un membru și un supleant de la filiala din fiecare județ a Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), iar în județul unde nu există o filială să înființeze una, toți aceștia lucrând la Institutul Central de Statistică într'un singur subiect: calcularea de prețuri reale de echilibru;
   4. Un alt grup va lucra la Banca Națională pentru a inventaria:
      • circulația monetară (bilete de bancă și credite monetizate);
      • balanța comercială și balanța de plăți internaționale scadente la 15 Martie, 1994;
      • rezerve de valută convertibilă și neconvertibilă, la aceeași dată;
      • credite în străinătate aprobate fără condiții și separat cele cu condiții, indicând ce fel de condiții;
      • stocul de aur la aceeași dată;
      • stocul de aur rămas la Ruși din războiul prim, ca și din cel de al doilea.
   5. Un alt grup va lucra la Ministerul de Finanțe ca să stabilească situația bugetului Statului și a datoriei publice interne și externe la data de 15 Martie, 1994; de asemenea se va face un inventar specific de toate impozitele și taxele ce se impun la cetățeni, firme comerciale, cum și întreprinderi industriale (naționale sau străine), taxe vamale cu veniturile aferente.
   6. Un alt grup va lucra la Ministerul Economiei Naționale și Comerțul Exterior, care va stabili un inventar de toate tratatele comerciale în vigoare și sub ce condiții;
   7. În fine, un alt grup va lucra la Ministerul de Externe ca să stabilească cât a costat diplomația românească în cursul anului 1993, și anume separat pe țări și elemente principale.
4. Obligațiunile imediate ale Primului Ministru:

   1. Să prezinte Parlamentului, până la 25 Martie 1994, Programul de Guvernare pe doi ani, cât va dura experimentul pentru realizarea unui „miracol economic”, Program care va cuprinde elementele de bază specificate la punctul I. si II., cu eventuale rectificări sau adăugiri necesitate de consultarea șefilor de partide și a pregătirilor tehnice de la punctul III.

      Programul de bază specificat la punctul I. va fi remis Comisiilor Parlamentare aferente încă de la 1 Martie 1994, așa încât să aibă timp pentru examinare și referire.

   2. Parlamentul are să decidă dacă acceptă sau nu Programul până la 1 Aprilie 1994.

      Accelerarea procesului de aprobare a Parlamentului este necesitată de problema agrară care cere anumite măsuri concrete imediat după 1 Aprilie, așa încât, în toamna lui 1994 și în cursul anului 1995, să nu mai fie cozi la aprovizionarea populației cu alimente de primă necesitate.

   3. Primul Ministru, după confirmarea Parlamentului, în curs de o săptămână, va convoca la București:
      • Toți Prefecții și Primarii de Municipii din țară, cu rugămintea ca fiecare să pregătească anticipat un raport, nu mai mult de două pagini, de problemele pe care le au; cum intenționează să le rezolve și ce greutăți au în cale;
      • După o altă săptămână, să convoace Primarii din orașele mai mici și comunele rurale cu aceeași rugăminte.
   4. Primul Ministru va vizita personal fiecare Minister, explicând Reforma nouă administrativă și consecințele ei pentru binele comun al națiunii întregi. Nimeni nu își va pierde postul fără o prealabilă avizare și o rambursare justă.
   5. Primul Ministru, împreună cu Ministrul Afacerilor Externe, va face o călătorie la Kiev (aranjată diplomatic), pentru a negocia cu Președintele Leonid Kravciuk eliberarea imediată a românilor încarcerați la Tiraspol, în Transnistria, cât și respectarea drepturilor românilor în Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei.

   6. Să se aranjeze o călătorie diplomatică la Washington D.C. pentru o întrevedere cu Mr. Michel Camdessus, Managing Director la International Monetary Fund, și să-l asigur că România își va respecta toate angajamentele luate anterior, iar reforma pe care o întreprinde acum nu este îndreptată împotriva Fondului și la nici o altă instituție internațională. Este vorba de o cale mai simplă și mai sănătoasă pentru rezolvarea acelorași probleme la care lucrează și IMF. De fapt, cu acest experiment, noi urmăm sfatul dat de el însuși la Conferința de presă din 1 Iulie 1993, când a spus textual:

      „This is what matters: all countries in the world have to know that if they do everything that is possible to put their houses in order, the IMF will be there with its own support and with all its strength as a catalyst to make sure that international support comes in time.”

      (IMF Survey of July 12, 1993, p.214)

      sau, pe românește:

      „Iată ce este mai important: toate țările din lume trebuie să știe că dacă ele întreprind orice este posibil ca să-și pună casa în ordine, Fondul Monetar Internațional va fi gata să vină cu suportul sau și cu toate puterile sale, în calitate de catalizator, să asigure că suportul internațional vine la timp.”

      Îi voi spune că noi îi mulțumim pentru creditul din urmă, de 500 milioane de dolari americani, dar foarte probabil că nu vom face uz de el, pentru că și noi intenționăm să facem leul convertibil la 1 Aprilie 1994, însă nu pe bază de dolari americani, ci pe bază de aur și o economie națională care funcționează de la sine.

      În același timp, voi încerca să-l văd și pe Președintele nostru Clinton și să-l informez de ce plănuim să facem în România, dar el este așa de înglodat în probleme personale, încât nu se poate aștepta prea mult de la el. Mai repede, la întoarcere, sunt înclinat să-l văd pe Primul Ministru John Major și Președintele Franței Mr. Mitterand, care știu că țin la România.

5. Imaginea României va fi total schimbată, atât intern, cât și extern:
   1. Intern, Primul Ministru va avea o Conferință de Presă liberă la fiecare 2 săptămâni, la care pot lua parte și pune întrebări atât jurnaliștii interni cât și externi.
   2. În fiecare lună va vizita un județ, pentru a vedea cu ochii proprii cum merge reforma.
   3. O călătorie de informare despre ce se face în România, împreună cu Ministrul Afacerilor Externe, Domnul Meleșcanu, la Buda Pesta, Praga, Bratislava, Varșovia și Sofia.

   4. M'a întristat mult când am văzut la TV, în Praga, ca Președintele Clinton s'a văzut cu Șefii de State din Răsăritul Europei, dar din România nimeni, ca și cum această țară nici n'ar exista. Nu știu ce a făcut Ambasadorul Român de la Washington D.C., dar sigur, fără nici un efect pozitiv. Am citit undeva că intenționează să se retragă.

      Am mare încredere în Domnul Ministru Meleșcanu și sunt sigur că împreună, în câteva luni; putem schimba total imaginea României, nu prin propagandă făcută prin ziare și plătită cu dolari, și nici prin banchete diplomatice, ci numai prin fapte, prin exemple, că în România a început o eră nouă.

   5. Veți vedea că în vara lui 1994 va fi o avalanșă de reporteri și vizitatori din toată lumea care vor veni să vadă minunea „miracolului economic”.
   6. Turismul se va dezvolta la culme după ce, între timp, se va schimba conducerea la diverse Hoteluri din toată țara, unde se găsește investit capital de Stat și, în special, arta culinară curat românească, care, în regimul lui Ceaușescu și în epoca de tranziție, a fost ruinată, dar nu distrusă din sufletele românilor și mai ales a româncelor de totdeauna.

   7. Mijloacele de comunicație, așa cum sunt, dar reparate și ținute curat, vor asigura deplasare civilizată a cetățenilor. Îmbulzeala din tramvaie și autobuze trebuie să ia capăt imediat.

      Călătoria cu trenul, cum am văzut din propria experiență, este un adevărat dezastru. Biletele se vând numai câteva ore înainte de plecarea trenului și asta produce nu numai iritație și îmbulzeală, dar, la urcarea în tren e aproape moarte de om. Se vând totdeauna mai multe bilete decât locuri, așa încât călătoria devine o experiență tristă. Ce să mai spun de WC din trenuri, unde călătorul este condamnat să se îmbolnăvească de rinichi.

      Ca să se îmbunătățească mijloacele de comunicație nu este nevoie de împrumuturi în străinătate, sau să se apeleze la experții de la Banca Mondială sau alte consorțiuri internaționale pe care trebuie să-i plătim cu dolari grei luați cu dobândă. Combinatul Siderurgic de la Galați m'au asigurat că pot livra orice cantitate de oțel pentru piața internă, dacă economia națională merge bine. Lemn avem destul, ingineri bine pregătiți stau la dispoziție. Ne trebuie numai o monetă sănătoasă, exprimată în aur, și o administrație publică bazată pe alte principii de echilibru. Încolo, totul se poate face în România și prin meșteri români, de îndată ce economia națională astăzi, strangulată de măsuri neînțelepte de la BNR și alte locuri de vârf, se eliberează de toate chingile văzute și nevăzute.

   8. Aeroportul de la Otopeni, care reprezintă fereastra de intrare și ieșire pentru toți străinii care ne vizitează, are nevoie de o grijă deosebită. Banda pe care circulă bagajele, de vreo trei ani scârțâie îngrozitor și nu știu dacă s'a reparat până în momentul de față. Și aici nu e nevoie de capital străin pentru modernizare, cum se spune. România are destui arhitecți, ingineri constructori și meșteri bine pregătiți ca să facă modernizarea. Personalul de serviciu e cu mult mai politicos și gentil comparat cu vremea lui Ceaușescu, iar la controlul pașapoartelor nu te mai ține 10-15 minute (un minut e suficient!) așa, ca să bage frica în tine. Un alt aspect necivilizat este uzul de soldați înarmați ca să păzească aeroportul. Mulți străini mi-au spus că sunt mistificați de această procedură. Nu este misiunea Armatei de a păzi edificii publice, afară numai de cazul unei revoluții. Poliția reglementară poate împlini această funcțiune și este de recomandat în haine civile, așa, ca răufăcătorii să nu știe de unde răsare autoritatea publică.

   9. Funcționarii publici trebuiesc trenați în spiritul că ei sunt la dispoziția publicului, iar nu invers, cum se observă de multe ori. Bacșișul trebuie desființat complet, iar cei care se vor abate de la aceasta regulă să fie imediat scoși din funcție, indiferent la ce grad s'ar afla.

      Șefii de serviciu, directorii și până la Ministru să țină evidența oficială de cine i-a vizitat în cursul zilei și ce probleme au rezolvat tot în cursul aceleiași zile.

   10. Se va înființa imediat Oficiul unui Ombudsman în fiecare județ, iar la Ministru vor veni numai cereri pe care Ombudsman-ul nu le poate rezolva în cadrul autorităților județene și comunale.

       Va fi vorba deci numai de cereri cu probleme care se referă la mai multe județe sau la țara întreagă. În acest fel, pe de o parte, se dă Ministrului timp suficient să se ocupe de probleme naționale și, în același timp, se reduce și posibilitatea de corupție și de acordare de privilegii nejustificate.

   11. Imediat după ziua „D” se va proceda la simplificarea și raționalizarea aparatului de Stat cu 1/3 din personalul existent pus în vacanță și cu plata salariului pe 6 luni, fără nici o altă obligație din partea Statului.

       Aceeași reformă va fi extinsă și în regiile autonome cu capital de Stat, evident ținând socoteala de condițiile existente în întreprinderea respectivă, unde cerințele pot fi diferite.

       Funcționarii superiori sau inferiori din aparatul de Stat sau regiile autonome trebuie să presteze, în mod efectiv, același număr de ore de lucru, înregistrat în jurnalul zilnic.

   12. Parlamentul e bine să studieze opțiunea de a lua vacanță pe 6 luni cu plata salariului pe jumătate, așa ca fiecare membru să poată fi în județul unde a fost ales și să observe cu ochii proprii de cum merge reforma, fără însă a se amesteca la procesul de activitate zilnică orânduit de Prefect și Consiliul Diriguitor.

6. Obligațiunile Primului Ministru pe durată:

   În alcătuirea Bugetului prezentat la Corpurile Legiuitoare se va avea în vedere următoarea ordine de prioritate:

   1. Educația tineretului începând de la grădinița de copii și până la Universitate trebuie să fie țelul cel mai înalt de urmărit al Guvernului; la aceasta se adaugă și educația populară a celor care nu au urmat cursuri superioare. Justificarea e simplă, dar fundamentală: aici se află un viitor mai bun al întregii națiuni.

      Trebuie să se înceapă imediat cu repararea tuturor școlilor din toată țara, iar clădirile să fie ținute curate „ca la farmacie”, cum se spunea odată. Am văzut nu numai la țară, dar și la oraș, că WC-urile sunt deschise, în aer liber, și mă gândesc cât au de suferit pe timpul iernii micuții și micuțele de la grădinița de copii și cei din primele clase primare. Situația aceasta trebuie remediată imediat. La fel și WC-urile pentru studenții și studentele de la licee și până la Universitate.

   2. Sănătatea publică este al doilea element principal pe care un Prin Ministru trebuie să-l aibă în vedere pe durată.

      Spitalele se găsesc în condiții deplorabile. Clădirile nu sunt îngrijite cum se cade și, mai ales, curățenia lasă mult de dorit. Multe lucruri se pot îmbunătăți fără a fi nevoie de intervenția Ministrului de resort sau să se cheltuiască din bugetul Statului. Doctorii se plâng că sunt plătiți mai rău decât strungarii sau mecanicii de automobile.

      Multe spitale ar fi mai bine dacă ar trece sub administrație privată. Un grup de cetățeni mai cu stare ar trebui în fiecare oraș să ia inițiativa formării unei Corporații publice care sa aibă grijă de administrarea spitalului din regiunea respectivă. Din bugetul Statului se pot prevede salarii corespunzătoare la doctori și surori de caritate. Dar grosul cheltuielilor necesare pentru administrație și utilaj tehnic în medicină să fie furnizate de Corporația publică, prin donații private. Bacșișul și aici să fie desființat complet, sub pedepse severe. În schimb, fiecare pacient care a fost vindecat, drept mulțumire către doctori și spital, să fie rugat a dona atâta cât poate, imediat sau în contribuții lunare mai mici pentru o anumită durată.

      Un Consiliu de Administrație compus din oameni cunoscuți trebuie să fie în continuu în legătura cu conducători de întreprinderi și cetățeni mai cu stare, pentru a strânge fonduri necesare la progresul spitalului local, din toate punctele de vedere.

      Aici, în America, majoritatea din Universități, Colegii și Spitale sunt private, iar lucrurile merg bine decât în cele publice.

   3. Armata este al treilea element esențial pe care un Prim Ministru ar trebui să-l aibă în minte tot timpul, fiindcă fără o armată bine pregătită și loială nu se poate concepe independența politică, mai ales în vremea noastră plină de instabilitate.

      În timpul serviciului militar, tinerii să fie instruiți nu numai în tactica și strategia militară, cum și în spiritul de ordine în ierarhia militară, dar și în educația civilă de a fi un cetățean luminat care înțelege ce înseamnă a apăra Patria și pământul strămoșesc atunci când ești chemat să o faci.

      De asemenea, nu ar fi rău să se organizeze și școli profesionale pe lângă regimente, cu profesori recrutați tot din cei care își fac stagiul militar, așa ca tinerii care nu au nici o profesie, seara, în aceste școli, să învețe ceva practic, care să-i ajute să-și organizeze viața altfel, mai bine, după ce părăsesc regimentul. În acest fel, serviciul militar ar căpăta o nouă dimensiune educativă, de mare folos pentru națiune.

   4. Biserica este al patrulea element de bază pe care un Prim Ministru ar trebui să nu-l uite, și anume pentru că puterea Statului Român se bazează în realitate pe Școală (Educație), Sănătatea Publică, Armată și Biserică, în afară de o economie națională funcțională.

      Conducerea Bisericii poate face greșeli, fiindcă și reprezentanții ei trăiesc sub aceeași lege universală a imperfecțiunii omenești. Dar organizația bisericească nu trebuie confundată cu natura credinței pure, o iluminare interioară care, ca și cultura științifică și literară, ridică omul mai sus decât viața imediată cu multe aspecte sau instincte animale. Un om fără nici o credință pură de înălțare în momente de reculegere sau fără cultură poate deveni cel mai periculos animal.

      Acum, după ce s'a restabilit și libertatea religioasă în România, e un lucru bun și de mare valoare, dar trebuie observat ca bisericile să rămână deschise pentru meditație, reculegere și rugăciune a celor care simt nevoia, nu numai duminica sau la sărbători, ci în fiecare zi după ce obișnuit s'a terminat programul de lucru în birouri și fabrici sau alte întreprinderi. Mulți preoți au o înclinație de a încasa tariful (care nu e stabilit la nivel de echilibru stabil!) la botez, cununie, boală sau moarte, dar trebuie ca cineva să le amintească că mai au și o obligație morală față de enoriași și familiile lor ca sa devină și să rămână cetățeni luminați și buni creștini în relațiile lor sociale.

   5. După șase luni, Primul Ministru trebuie să prezinte în fața Parlamentului, într'o ședință comună din cele doua Camere, un Raport detaliat, în scris, de cele realizate de Reformă și ce a mai rămas de făcut.
   6. După alte șase luni va prezenta Parlamentului un Raport nou, în scris, cu probe evidente că „Miracolul Economic” e pe cale să devină realitate.
   7. Cu aprobarea Parlamentului se va trece la anul doi de consolidare a regimului nou, sub aceleași condiții.

7. Primul Ministru și Soarta Românilor rămași sub dominație străină, ca rezultat al Războiului Mondial al doilea:

   Cea mai spinoasă și mai delicată problemă pentru un Prim Ministru nou în România este întrebarea capitală: Ce să se facă și cum să se facă, mai întâi, pentru a ușura și, mai târziu, pentru a elibera viața grea a fraților noștri căzuți în robia străină prin Pactul Molotov-Ribbentrop, respectiv Stalin și Hitler, în 1939.

   Problema este spinoasă pentru că, de fapt, sunt două probleme încâlcite una cu alta. Mai întâi este scindarea Basarabiei în două, operație diabolică, făcută de Comuniștii Ruși, după anexare, și anume partea de Nord și de Sud a Basarabiei a fost atașată de Republica Sovietică Ucraina, pe câtă vreme partea din mijloc s'a declarat Republica Sovietică Moldova, la care s'a adăugat și o fâșie de pământ de dincolo de Nistru, zona numită Transnistria, care nu a aparținut niciodată de Moldova, respectiv Basarabia. Operația asta diabolică s'a făcut numai ca să se încurce lucrurile și să îngreuieze o realipire viitoare a Basarabiei la Patria mamă. Între timp, Transnistria, unde, după anexare, s'au așezat și români basarabeni, după căderea imperiului bolșevic, s'a declarat independentă și apoi s'a început o prigoana rusească împotriva românilor de acolo, un grup fiind în închisoare, condamnați la moarte.

   A doua problemă s'a născut ca urmare a faptului că politicienii din Republica Moldova nu s'au putut înțelege între ei, cum ar fi fost și natural, să răspundă la chemarea istorică prin declararea nulă a Pactului Molotov-Ribbentrop (cum au făcut țările Baltice) și unirea, mai întâi, cu restul teritoriului din Basarabia de Nord și de Sud, renunțând la Transnistria. Politicienii de la Chișinău nu au făcut nici una și nici alta, ci s'au declarat independenți, ca, pe urmă, să se asocieze cu celelalte republici foste Sovietice.

   După ce Națiunile Unite au recunoscut Republica Moldova, fără nici o cercetare a justificării istorice, nu ne mai putem amesteca oficial în afacerile Republicii Moldova. Totuși, cum am propus mai înainte, nimeni nu poate împiedica un Prim Ministru nou al României, împreună cu Ministrul Afacerilor Externe, să nu meargă la Kiev, într'o întrevedere aranjată oficial cu Președintele Ucrainei, Leonid Kravchuk, ca să se negocieze un tratat de amiciție in care sa se stabilească precis drepturile cetățenilor români încorporați forțat la fostul imperiu sovietic, căci Republica Ucrainiană nu a existat niciodată în era moderna, ca stat independent. În acest pact de amiciție să se includă și cetățenii români din Bucovina de Nord, anexată prin același Pact Molotov-Ribbentrop. În acest pact să se specifice și drepturile tineretului de a studia în România și a se întoarce acasă cu aceleași drepturi si privilegii civice de care se bucură toți cetățenii ucrainieni. Și în această direcție Guvernul Roman poate ajuta mult pe tinerii bucovineni, ca și pe cei basarabeni. Când am fost la Chișinău, în 1991, am văzut că există un contact cultural ți artistic între intelectualii basarabeni și cei bucovineni, de la Cernăuți, și asta m'a bucurat mult, deși n'am putut să merg și la Cernăuți.

   Ce ar putea să facă Guvernul Roman în momentul de față, fără a provoca alte probleme politice? În acord cu un tratat de amiciție între România și Ucraina, Guvernul Roman poate să acorde un număr mare de burse (cu întreținere completă) de studii la Universități și Licee Românești, și anume o „Bursa Basarabia” pentru cei care vin din fosta provincie românească Basarabia și o alta „Bursa Bucovina” pentru cei care vin din fosta provincie românească Bucovina. Numai o singură condiție să fie atașată la aceste burse, și anume obligația, în scris, că se vor întoarce înapoi în provincia de unde provin, iar în caz contrariu, să restituie costul întreg la fondul de a aduce alți studenți.

   Iată ce altă idee mai am, tot în legătură cu „Cauza Românească” în Basarabia și Bucovina. La Congresul ASSA (Allied Social Sciences Associations), care a avut loc la Boston, Mass. USA, între 3-5 Ianuarie 1994, am avut norocul să fac cunoștință cu Decanul Facultății de Științe Economice de la Kiev, Dr. Anton Filipenko, care mi s'a părut un om de treabă, cu care se poate discuta orice problemă, fără a deveni beligerant. Asta s'a întâmplat la o ședință a „International Society for Intercommunication of New Ideas", cu sediul la Boston, și pe care o conduc. Dr. Filipenko și-a exprimat dorința de a deveni membru la această Societate.

   Dacă se pune în mișcare planul Rugi, atunci Dr. Filipenko poate fi invitat să vină cu un grup la București și să vadă cum se realizează un „miracol economic”, fără a mai apela la credite internaționale și la sfaturi eronate date de experții tehnocrați din Apus. Cum economia din Republica Ucraina se află într'o situație dezastruoasă, un asemenea contact ar ușura întrevederea cu Președintele Kravchuk și ar deschide relații economice în stil mare între cele două țări. Și poate, până la urmă, prin Grația Divină, am convinge pe oamenii politici de la Kiev să ne returneze pământ românesc și cetățeni români nevinovați din fosta provincie Basarabia și Bucovina, pe cale pașnică și fără incriminări politice, fiindcă cetățenii ucrainieni nu au nici o vină. Ei însăși au avut de suferit, ca și românii, de pe urma aceluiași regim anti-uman introdus și menținut cu forța de comuniștii bolșevici.

***

Mai sunt multe lucruri de spus, care cad în sarcina unui Prim Ministru nou, care să pună bazele la o altă Românie de mâine, mai bună și mai dreaptă decât cea de azi și de ieri, în acord cu dorințele poporului și resursele naturale și umane de care dispunem, dar aceste observații și sugestii sunt suficiente pentru moment.

Anghel Rugină

Boston, Mass. USA
Februarie, 1994

Copyrights rezervate de autor.

Descarcă documentul: Anghel Rugină - Scrisori către țară.pdf