Prof. Anghel N. Rugină
145 MOSS HILL ROAD
JAMAICA PLAIN, MASS. 02130 USA
TEL. (617) 524-4580
Boston. 2 Martie, 1997
Scrisoare Deschisă Către Președintele României
Politica economică a României între 1900-1997 Complet Falimentară.
Dă-mi Doamne Mintea Din Urmă a Românului!
„De la Nistru pân' la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s'a!”
Doina, de Mihai Eminescu
Mult respectate Domnule Președinte,
Vă mulțumesc pentru scrisoarea Dvs. din 23 Ianuarie, 1997, concepută în ajunul marelui eveniment al primei Uniri de la 24 Ianuarie, 1859. Cuvinte frumoase, care bucură pe orice om de știință dacă vede că strădania lui nu e zadarnică. Dar, acum a venit vremea să lăsăm faptele saă vorbească, deși, fără a uita de rănile trecutului și visurile care au rămas neîmplinite, adică istoria neamului din trecut și din prezent, cum și ce se vede la orizont pentru viitor.
Dvs. spuneți așa de frumos: „Singura noastră șansă este efortul lucid și solidar al Românilor de pretutindeni. Și pentru că vă oferiți cu atâta generozitate sprijinul, vă asigur că nu vom ezita să apelăm la sfatul și competența dumneavoastră ori de cate ori va fi cazul.”
Sunt de acord cu Dvs. 100%, dar astea sunt numai vorbe frumoase. Poporul român, în momentul de față, nu are nevoie de promisiuni goale că în 1998 situația economică a României se va îmbunătăți simțitor.
Mesagiul meu, pe care îl repet încă o dată, de aici, departe de țara mea de origine „care suferă și geme”, cum a spus poetul ardelean Ștefan Iosif, de ultimele măsuri de politică economică din Ianuarie '97 și care este adresat Dvs. și la toți cei cu „inima română”, cum a spus Vasile Alecsandri, este foarte clar și limpede în acest moment istoric din viața poporului român:
SĂ NU LĂSĂM ȚARA SĂ SE DUCĂ DE RÂPĂ!
căci s'a ajuns deja la marginea prăpastiei. Este același Mesagiu pe care mi l'a lăsat la ultima călătorie în țară, „cu limbă de moarte” cel care a fost regretatul Corneliu Coposu: „Domnule Profesor, să nu lăsați țara să se ducă de râpă!”, căci el știa cât de mult m'am zbuciumat și m'am chinuit cu fostul Președinte I. să-l conving că este posibil să se realizeze un „Miracol Economic”, o „Renaștere curat Românească”, dorită de toată suflarea neamului nostru și care să ducă numele de român și România până la marginile globului pământesc.
Cum pot să tac când, într'un număr din ziarul „Românul liber” a lui Rațiu, ce mi l'a adus cineva, de curând, din țară, am cetit prima parte din Programul de activitate a Domnului Prim Ministru Ciorbea și Președinte Emil Constantinescu și m'a uimit să citesc, în principiu, absolut aceleași măsuri de politică economică urmate de cele trei Guverne sub I.
Cum adică, dacă politica economică sub I. nu a lucrat și a chinuit poporul, acum, ca prin scamatorie magică, va lucra sub regimul lui Emil Constantinescu? Nu are sens deloc!
În ziarul Universul, Nr. 280, Ianuarie, 1997, am cetit că un membru marcant din Guvern a declarat, la postul de Radio BBC, că „terapia de șoc e unica soluție pentru România sau, cum spune el verbatim: Acum șapte ani, terapia de soc era o eroare, fiindcă existau resurse suficiente pentru a suferi gradual, dar, în șapte ani, țara a fost secătuită în așa hal încât nu mai putem aștepta.”
Cum așa?! Adică ceea ce în regimul I. a adus dezastru, acum va aduce fericire poporului român, așa, numai pentru că fotoliul Prezidențial de la Cotroceni e ocupat de altă persoană? Ce fel de Logică Economică o mai fi și asta?! Un corp economic al României, așa de slăbit de 7 ani de doctrina „terapiei de soc din timpul de băjenie a lui I.”, acum, sub un regim de eliberare de neo-comunism, în loc sa-i dea o medicină de învigorare, un fel „miracle growth”, care aici, în America, se întrebuințează la plantele care nu cresc bine, Economiei Românești (scris cu literă mare!), așa de slăbite după șapte de o politică economică diabolică, îi mai dai un alt șoc, o lovitură de moarte, așa, numai caă Guvernul Ciorbea nu are o politică economică sănătoasă? Asta poate fi numita aplicarea unei științe economice fără sens!
Și fiindcă suntem la acest subiect, să lămurim și ce a fost diabolic în politica economică a lui I. Titlul acestei scrisori este „Politica economică a României între 1990-1997 complet falimentară". Accentul principal s'a pus pe încurajarea artificială a industriei și producției pentru export, când se știa foarte bine că produsele românești nu erau de calitate superioară pentru a lua parte, cu succes, la competiția de pe piețele internaționale și, în același timp, s'a neglijat agricultura și industria - bună, sau mai puțin bună - care s'a creat sub regimul de tristă memorie a lui Ceaușescu, cu multe suferințe și lipsuri din partea populației, dar care a împlinit două țeluri principale: a dat de lucru la oameni, pentru a'și câștiga o pâine zilnică, și chiar și economisind ceva ca să se poate duce în vacanță, și a dezvoltat piața internă cu produse industriale românești, în loc să le importe și să aibă nevoie de valută ca să le plătească.
Regimul economic al lui I. a comis o crimă națională: a distrus industria românească cu o sursă de venit pentru populație; a distrus piața internă, ca să facă loc la „piețe capitaliste sălbatice” din Apus, cum le-a numit, pe bună dreptate, un sociolog polonez. De aceea, o bună parte din popor mi-au spus când eram eu acolo: „Domnule Profesor, sub Ilici - cum ii spuneau ei! - e mai rău, cu mult mai rău decât sub Ceaușescu”. Acum am auzit că tot cei mulți și nevinovați în suferință, după dezastrul cu noile măsuri luate de Guvernul Ciorbea, în Ianuarie, își plâng zilele spunând: „Sub Ilici era mai bine decât sub Ciorbea!”
Pe mine mă doare în suflet să aud astfel de știri triste, fiindcă eu l-am admirat mult, el venind din Ardeal - soția mea e tot Ardeleancă -, de unde a venit în țară nu numai Gheorghe Lazar și Titu Maiorescu, pe când Ardealul era sub stăpânire străină, dar și cel mai mare economist pe care l'a produs neamul nostru în veacul trecut: Dionisie Pop Marțian (1829 - 1865), care, într'o viață așa de scurtă a produs așa de mult: a scris cea dintâi carte de economie în limba română; a înființat cea dintâi revistă de economie-statistică pe care, în primele numere, numai el a scris-o în întregime; a pregătit și a executat, de unul singur, primul recensământ din Principate și a luptat din toate puterile ca să nu vină în țară coloniști germani, din Austria, după formula „Drang nach Osten!” (expansiune spre răsărit), politica Guvernului Austriac de atunci.
Marțian va fi privit și el, de acolo, de sus, din Cer, cu tristețe la măsurile luate de Guvernul Ciorbea. Eu i-am scris cred 3 scrisori, din Noiembrie 1996, dar nu am avut onoarea să primesc un răspuns, probabil fiindcă mi-am îngăduit să-i dau unele sfaturi.
Mult respectate Domnule Președinte Constantinescu, eu sunt prietenul Dvs. cel bun, care nu închide ochii admirând Puterea Publică, și nici nu speră vreunul din Avantajele Puterii Politice. Pentru mine toate se opresc la linia unde stă scris cu literă mare: interesele vitale ale neamului românesc trebuie considerate întâi, peste orice alte interese personale, profesionale sau de partid.
Domnule Președinte, aveți milă de poporul românesc care suferă nevinovat, ca și Domnul Iisus Hristos. Vreo 100.000 trăiesc împărătește; poate altă 100.000, ca și în vremea lui Ceaușescu și Ilici o duc bine. Dar restul, de 20.000/000 și mai mult, o duc greu și nu știu ce facă ca să supraviețuiască până la primăvară. Nu vă jucați cu focul! „S'a ajuns cuțitul la os!”, cum se spune așa de plastic în limba populară. Repet, nu vă jucați cu focul!
Când se dezleagă furia mulțimii, nu o mai poate opri nimeni! Nu cred că Dvs. doriți să vedeți vărsare de sânge! Dacă se ajunge până acolo, să fiți încredințați că armata nu va trage în poporul suferind, chiar dacă Guvernul ar lansa știrea despre o insurecție neocomunistă. Nu lăsați să treacă acest moment istoric, fără a nu aplica și înțelepciunea populară: „Dă-mi Doamne mintea din urma a Românului!”, indiferent câți prieteni s'ar simți lezați. Nu mai ezitați! Timpul nu este de partea Dvs. Regula de urmat: Interesele vitale ale națiunii să fie mai înainte de orice alte considerente.
Iată care este propunerea mea. Sfatul Nr. 1 il mai repet: să vă luați o Sâmbătă și o Duminică liberă, spre a putea ceti în voie primele 134 pagini din „Teoria și Practica Economică în Epoca de tranziție și După”. Reflectați Dvs. singur, fără a consulta pe alți experți (naționali sau străini), căci de la ei se trag toate necazurile României de azi. O singură excepție să faceți și anume să vă consultați cu Doamna Constantinescu. Așa fac și eu cu Ardeleanca mea, căci ea e cel mai bun critic și, de multe ori, chiar mă irită fiindcă merge până la ultima limită.
Reflectați la drama celor mulți și nevinovați. Orice ar mai face de acum încolo, Guvernul Ciorbea - afară de a face tabula rasa de reforma din luna Ianuarie și devotă, cu trup și suflet, la realizarea unui „Miracol economic” într'o acțiune imediată la 21 Martie - nu se mai poate reabilita.
Sfatul Nr. 2 Vă rog să nu mai așteptați la minuni venite din afară, prin credite și împrumuturi în străinătate. Am citit că datoria publică a ajuns la cifra astronomică pentru economia românescă, și anume 11 miliarde de dolari americani. Salvarea economică a României nu poate veni din afară; ea trebuie să vină dinăuntru, printr'un efort uriaș al întregii națiuni, când se pune în aplicare un Plan de Stabilizare Generală, o curățire imediată a tuturor elementelor de dezechilibru din economie și un spirit nou „Că se poate realiza, în România, un miracol economic”, cum nu a mai fost în nici o altă țară din lume, adică „Prin Noi Înșine!”
Alexandru Vlahuță, poet și prozator, în momente grele pentru țara noastră de la 1905, a scris și publicat un poem: „Minciuna Stă cu Regele la Masă”, dar înțeleptul Rege Carol n'a cerut să fie arestat sau supus la alte chinuri grele, cum se făcea sub Ceaușescu. Un sem vizibil, cât de avansată era Democrația Românească sub egida OMENIEI, cea mai înaltă virtute a neamului nostru.
Tot în numele OMENIEI și a suferințelor celor mulți, îmi îngădui, vă rog, a da ordin să se organizeze un Simpozion la Palatul Cotroceni, unde să se invite Consiliul de Miniștri, în frunte cu Domnul Prim Ministru Ciorbea, Președintele Senatului și a Camerei Deputaților, Președintele Curții de Casație și de Conturi, Guvernatorul Băncii Naționale și Președinții Comisiei de Economie și Finanțe din Senat și Cameră, Președintele Academiei Române, Rectorul actual al Universității și Rectorul Academiei de Studii Economice, și oricine mai credeți Dvs., inclusiv Deputatul Dr. Otto Weber, cu nume de german, dar și un mare suflet de român, care cunoaște toată lupta mea cu regimul I., unde să se discute numai două puncte:
1) De ce Planul Rugi nu se poate aplica cu succes în România? și
2) Există alt plan, mai bun și mai eficace, și componentele?
După Vlahuță, fiind târziu în noapte, am uitat să pun și corolarul pertinent pentru zilele noastre: „Minciuna stă cu experții străini la masă!”. Motivul fundamental: "„Promit la țările în cauză ceva care ei însăși nu pot să livreze!” Ceva de necrezut: Să plătești atâția bani, în dolari (măcar dacă ar fi lei românești!), ca să-ți dea un sfat pe care ei știu că nu se poate realiza în practică! Așa, numai ca să chinui lumea!
Explicarea: vezi manuscrisul anexat: Prolegomena to any future Study in Economics and The Impossibility Theorem in Practice p.17-24 din Finance as a Science. The road to a Third Revolution in Economic and Financial Thinking" este o lucrare de sinteză pe care tocmai am terminat-o, iar acum merg pentru o scurtă vacanță în Florida, până la 18 Martie '97. Sunt la Boston pe data de 18 Martie. Telefon în Florida: 1-305-361-6084.
Ca să vedeți în ce luptă mare de idei mă găsesc de multă vreme, anexez și o copie de scrisori către Președinții Statelor Unite și Guvernele din Marea Britanie, într'un Studiu ce va apare în vara, în Anglia: An American-British Economic, Monetary, Financial and Social Stabilization Plan: A New Vision of how to solve the „malaise” of the 20th century in the Western world. Din Prolegomena, cetiți cel puțin despre Great Transformation și Global Transformation. pp. 79-84, ca să vedeți cum se explică cuvintele tari ce le întrebuințez față de experții străini pe care îi întâlnesc la diverse congrese.
Evident că vreau sa iau parte la Simpozionul proiectat, dar nu am bani ca să plătesc biletul de avion Swiss Air Boston-București și retour. Vă rog pe Dvs., dacă se poate, să trimiteți un bilet de avion prin Swiss Air, agenția din București, la Agenția mea din Boston:
The Chestnut Hill Travel 1210 Boylston, Str. Chestnut Hill, MA 02167. USA. Tel. 617-734-0600 Fax 617-734-4920 cu indicația For Prof. Anghel Rugină, cu adresa din fața acestei scrisori.
De asemenea, aș dori rezervație la Hotel București, unde am scris o bună parte din ediția revizuită din Planul Rugi.
Daca nu primesc nici un răspuns, atunci am înțeles cum stau lucrurile. Eu înțeleg în ce împrejurări financiare se află țara. Dragostea pentru țară și neamul românesc nu va fi schimbată în nici un fel, până la ultima suflare.
Simpozionul îl văd încheiat în curs de o săptămână. Dacă puteți face un aranjament, atunci rămân în țară să mă pun la treabă la realizarea unui Miracol Economic ce va schimba fața țării și profilul spiritual al opiniei publice. Eu sunt sigur că dacă Dvs. ați da în presă știrea că Prof. Rugină a fost invitat să vină în țară pentru consultare de cum să se rezolve criza economică și financiară în curs de 2 sau 3 luni, atunci cursul dolarului ar sta pe loc, cel puțin pe tot timpul cât aș sta în țară. Lumea știe că ce va face Prof. R. este numai și numai în interesele poporului.
Daca nu ajungem la un aranjament acceptabil pentru ambele părți, atunci, după o săptămână, mă întorc la Boston fără nici o supărare.
Cu cele mai alese sentimente și respect, rămân,
al Dvs. prea devotat,
Anghel N. Rugină
Anexe: 3
Descarcă documentul: Anghel Rugină - Scrisori către țară.pdf
Comentarii