Scrisori către țară
Anexa III. De anul nou, 1997. Scrisoare Deschisă Către Noul Președinte Emil Constantinescu: România la o răscruce de drumuri

Prof. Anghel N. Rugină

145 MOSS HILL ROAD
JAMAICA PLAIN, MASS. 02130 USA
TEL. (617) 524-4580

Boston, de Anul Nou 1997

SCRISORI CĂTRE ȚARĂ

1. ROMÂNIA LA O RĂSCRUCE DE DRUMURI:
Și Totuși un „Miracol Economic” Este Încă Posibil!

„Singurul lucru necesar pentru triumful
Răului (scris cu literă mare) în lume
este ca oamenii de bine să nu facă nimic."
Edmund Burke

Scrisoare Deschisă Către Noul Președinte Emil Constantinescu

Duminică, 17 Noiembrie 1996, poate să rămână în istorie ca o rază de lumină nouă, un cap de pod solid către victoria finală: O Renaștere Românească în economie, știință, artă și literatură, începută încă din veacul trecut. Tot așa, Renașterea din Apus s'a născut și crescut paralel cu dezvoltarea economică a orașelor moderne. La fel a decurs și epoca de aur a lui Pericles, în lumea antică. Și tot așa, în România de astăzi, o viață mai bună pentru toți nu este posibilă fără realizarea unui „Miracol Economic”, la sate, ca și la orașe.

Dacă nu punem toți umărul, cum se spune în înțelepciunea populară, să realizăm un „Miracol Economic”, care este încă posibil, atunci ne merităm soarta, iar ziua de 17 Noiembrie 1996 va dispare „în negura uitării” - cum ar spune genialul Eminescu -, ca un alt vis urât, sau ca un vis frumos care nu s'a împlinit.

Largi mase populare, compuse din țărani, intelectuali și oameni de știință - acasă, ca și în diasporă - împărtășesc credința că ce s'a întâmplat în ziua aceea de toamnă târzie, a fost o sclipire divină în sufletul neamului românesc, care s'a deșteptat, în fine, din amorțire, din „somnul cel de moarte”, cum a spus poetul ardelean Andrei Mureșanu.

După atâtea suferințe și umiliri, mai întâi sub regimul comunist dictatorial a lui Ceaușescu și apoi după o revoluție furată în 1989, la umbra unei epoci de tranziție (1990 - 1996), care n'a rezolvat nimic, ci numai a complicat problemele printr'o politică diabolică importată din regimul capitalist din Apus (și el plin de contradicții!) numită eufemistic „politica monetară și fiscală la nivel macro” care a distrus economia românească prin dobânzi exorbitante (neînchipuit de ridicate, peste 100%) și impozite și taxe fără sfârșit, în fine, neamul romanesc a trecut prima bariera politică de eliberare: schimbarea celor de la cârmă.

Nu trebuie să uităm însă că această barieră era doar numai o piedică care stătea în cale pentru că problemele cele mari economice, monetare, financiare și nu mai puțin sociale de-abia acum bat la ușa și cer să fie rezolvate cum se cuvine și cât mai repede posibil. De aci o mare răspundere istorică apasă pe umerii noului Președinte, a noului Prim-Ministru și, nu mai puțin, a noului Ministru al Reformei, inclusiv noul Parlament. Cu vorbe alese, cu promisiuni deșarte, cum e acordarea de credite ieftine (o sursa principală de inflație și alte calamități sociale) sau reducerea de impozite fără un program de reforme constructive, care să scoată economia din groapa în care se află, prin „Noi Înșine!”, iar nu prin împrumuturi din străinătate, care îngreunează și mai mult orice încercare de relansare economică în viitor, șabloane care fac parte din politica diabolică copiată din Apus, trebuie spus, sus și tare, că nu poate rezolva cum se cuvine problemele date și nici nu e posibil să se realizeze o viață mai bună și mai dreaptă pentru cei mulți și nevinovați care sunt gata să lucreze „din zi și până'n noapte”, dacă merită.

Sunt pe deplin acord, mult respectate Domnule președinte Emil Constantinescu, cu cele spuse când ați depus jurământul de credință:

„Azi, 29 Noiembrie 1996, începe un drum nou pentru România. Un drum care este posibil datorită înțelepciunii, cumpănirii, dar și curajului poporului român. Națiunea română, în majoritatea ei, a optat pentru schimbare, pentru o viață mai bună și mai dreaptă… Drumul pe care pornim astăzi este un drum greu. Responsabilitatea care ne revine este cea a construirii unui Stat de drept în adevăratul său sens.” (Ziarul Universul, Nr. 277, Decembrie, 1996)

Avem numai o observație scurtă de făcut: drumul nou, cu adevărat nou, nu este absolut necesar să fie „greu”. Drumul cu adevărat nou, ducător la realizarea unui „Miracol Economic” nu este greu deloc. El este simplu, clar ca lumina zilei sau a soarelui și, în plus, este numai și numai în interesul comun al celor mulți, a majorității absolute, așa încât, asemenea unui magnet puternic invizibil, atrage cooperarea voluntară a tuturor cetățenilor care își câștigă viața în mod cinstit, producând cât mai mult și cât mai bine. Căci doar aceasta este cheia adevărată a progresului societăților umane, iar România nu face excepție de la această regulă.

Dar, dacă noul Guvern începe să repete greșelile făcute de cele trei Guverne anterioare între 1990-1996, atunci nu numai că nu se pornește pe un drum nou, dar drumul de mâine devine și mai greu și problemele în cauza nu numai că nu se rezolvă, dar devin și mai complicate. De aici trebuie să fie clar pentru cetățeni și mai ales pentru guvernanți că ne găsim la o Răscruce de Drumuri în economia românească. Cu alte cuvinte, ne găsim în față la timpuri cu probleme noi. În mod logic, dar și empiric, avem nevoie de asemenea și de soluții noi. Acesta este mesajul zilei de 17 Noiembrie 1996.

Noul Președinte are dreptate să spună mai departe că responsabilitatea Guvernului nou este „construirea unui Stat de drept în adevăratul său sens”. Bine, dar care este adevăratul sens al unui Stat de drept? De obicei, oamenii politici se referă la un „Stat de drept” cu privire la alegeri libere, la vocea majorității, într'un cuvânt, la un Stat capitalist democratic.

Dar asta, din nefericire, nu ne spune nimic despre structura social-economică consistentă cu aceea a unui Stat de drept. Ca să ne dăm seama cât de complexă este structura social-economică care trebuie să fie construită alături de, sau mai bine zis, înăuntrul unui stat de drept, în accepțiunea lui integrală, e bine să vedem clar natura și mărimea problemelor social-economice în România din pragul lui 1997.

Iată care sunt, în miniatură și fără explicații suplementare:

1. Economia națională, în general, nu funcționează normal și de aici șomaj;
2. Moneta, „săracul Leu de hârtie si de credit”, la fel, nu funcționează chiar deloc;
3. Sistemul bancar privat, manipulat de B.N.R., nici nu poate funcționa normal fiindcă cei de la BNR ar avea și mai multe probleme;
4. Sistemul burselor, adoptat mai recent si copiat după bursele capitaliste din Occident, la fel controlate de BNR, nu pot să funcționeze normal;
5. Banca Națională a României nu este o Bancă Centrală independentă de finanțele Statului și de aparatul bancar privat, ca să poată asigura un sistem monetar sănătos, ci mai mult o anexă a Guvernului;
6. Sistemul bugetar al Statului și datoria publică concentrată la BNR și Fondul Monetar Internațional este ca și o barcă fără cârmă;
7. Relațiile comerciale și financiare cu străinătatea, inclusiv cursul schimbului sunt la voia întâmplării, determinate de legea hazardului, prin decizii anacronice date de BNR și expuse la corupție fără limite;
8. Un mecanism de încredere și just în distribuția venitului național nu există. Aici e vorba mai mult de un dezastru social, „unde peștele cel mare înghite pe cel mic”, cum se spune în limba populară.
9. Corupția - toată lumea o știe - a devenit o funcție puternică, a patra putere în Stat.
10. Siguranța personală a cetățenilor, aproape în toate orașele țării, nu mai este asigurată la orice oră din zi și noapte, iar pentru asigurarea sau protecția ecologică și umanistă a mediului înconjurător (Natura și întreprinderile industriale și edilitare) nimeni nu dă nici o atenție.

Concluzia Nr. 1: Economia națională și societatea românească în pragul lui 1997 se află într'o Criză Generală de Structură.

Concluzia Nr. 2: În aceste condiții de criză generală se cere de urgență, de asemenea, un Plan de Stabilizare Generală de echilibru Stabil.

Noi ne-am chinuit - autorul acestui articol și Domnul Deputat Dr. Otto Weber -, și „chinuit” este cuvântul cel mai potrivit, să convingem pe fostul Președinte că țara nu se află în bune condiții, marea majoritate din populație suferă și că era nevoie de anumite reforme de structură. Dar în zadar! El ascultă calm și politicos, sau se făcea că ascultă, greu de ghicit care era adevărul! În orice caz, după aceea, el decidea tocmai contrariul. Era de acord că era nevoie de o schimbare, dar o schimbare care, în fond, nu schimbă nimic.

Mult respectate Domnule Președinte Constantinescu, vă rugăm insistent ca „schimbarea” menționată de Dvs. la luarea jurământului să fie cu adevărat o schimbare spre mai bine. În acest sens, îndrăznim să vă rugăm pentru două reforme de urgență, care nu cer multă chibzuire.

Legea Nr. 1: Să se restabilească granițele vechi la cele 14 sau 15 județe demolate de regimul vechi comunist, numai ca să rupă legătura cu trecutul nostru istoric și geografic.

Legea Nr. 2: De înregistrare a averilor la funcționarii publici, începând cu primarul din cel mai îndepărtat sat și până la Președintele Republicii și membrii Parlamentului, la data când intră și când iese dintr'o funcțiune publică, începând cu data de 1 Ianuarie 1990.

Cu respect și un tradițional La Mulți Ani! cu succes în 1997, rămân al Dvs. prea devotat,

Anghel N. Rugină

(Va urma)

Descarcă documentul: Anghel Rugină - Scrisori către țară.pdf