Scrisori către țară
Anexa II. 31 mai 1993. A Doua Scrisoare deschisă către Domnul Președinte Ion Iliescu al Republicii România

The International Society for Intercommunication of New Ideas, Inc. (ISINI)

Mult respectate Domnule Președinte,

Am primit FAX-ul din 26 Mai 1993 cu urările de bine trimise cu ocaziunea împlinirii stagiului de octogenar, onoare pentru care țin să vă mulțumesc. Dacă merit sau nu atenția Președintelui Republicii, nu este pentru mine să decid. Judecata istorică a timpului prin care trece țara și poporul românesc își va spune ultimul cuvânt.

Evident că m'am bucurat, ca orice muritor, muncitor în câmpul științei, să văd că lucrul făcut până acum nu a fost în zadar; că mai de vreme sau mai târziu ADEVĂRUL ȘTIINȚIFIC va învinge, dacă ne luăm oboseala, cum spune George Washington, primul Președinte al USA, să-l aducem la lumina.

Toată viața mea a fost și rămâne dedicată până la ultima suflare să servesc prin Adevăr Științific, pe calea scrisului sau în practică: (1) cauza neamului din care mă trag (România) sau unde am fost adoptat în vremuri de pribegie (USA) și (2) cauza umanității, care, la fel, trebuie apărată tot cu atâta energie, fiindcă neamul românesc este și el o parte din umanitate. Legea nescrisă a OMENIEI o spune foarte clar. De aceea eu mă ocup cu precădere nu de persoane care dețin puterea politică pentru moment sau prestigiul unui premiu Nobel care și acela e tot temporar, ci de probleme sociale, economice și financiare de a căror soluționare corectă depinde o viață mai bună pentru cei mulți în suferință.

Trebuie să o spun în public că ceea ce m'a impresionat la Dvs. a fost și este răbdarea de Sisif, calmul, flexibilitatea cu care dați ascultare la idei sau opinii pe care poate nu le împărtășiți cu toată inima sau chiar le detestați în sinea Dvs. Asta e o mare calitate pentru un om politic. Că nu ați făcut ce am recomandat eu asta e o alta problemă pentru care consider ca eu sunt cel vinovat. Sigur este că nu am fost destul de tare și clar în expunere ca să vă conving de adevărul științific. Asta îmi amintește de un episod întâmplat acum aproape trei decenii în urmă. După ce am depus jurământul ca Președinte al Comisiei de Experți Economici pentru Statul Massachusetts, Guvernatorul John A. Volpe, m'a chemat singur în Cabinetul lui și mi-a spus: „Te-am ales în aceasta funcție pentru pregătirea pe care o ai pe două continente și pentru faptul că, fiind un emigrant mai de curând, nu ai încă relații strânse cu interese Private (bănci, corporații, societăți de asigurare etc.). Îți dau însa următorul sfat: să nu te amesteci în lupte politice în Corpurile Legiuitoare și să nu-mi spui mie ce să fac, căci știu eu ce să fac și de asta m'a ales poporul; să-mi spui totdeauna ce ai face dumneata dacă ai fi în locul meu; prin asta mă poți ajuta foarte mult fiindcă eu am încredere în dumneata!” Am stat la vremea aceea și am reflectat mai mult: avea dreptate! Ceea ce dorea de la mine era o voce critică, competentă, sinceră și loială. I-am ascultat sfatul și am ținut poziția cinci ani, între 1965 - 1970, și multe lucruri prețioase am învățat în cursul celor cinci ani. Am observat și la el același lucru: discutam îndelung o problemă, părea că am ajuns la aceeași soluție, ca după două sau trei săptămâni mai târziu să văd că el, în practică, ia o decizie cu totul deosebită. O dată, numai o singură dată, când decizia lui schimbată de ceea ce noi discutasem, a adus unele neplăceri, mi-a spus: „Rugi, ai avut dreptate, dar nu se putea altfel; procesul democratic cerea să fac ceea ce am făcut!”

Cum vedeți, am acumulat și eu destulă experiență cu răbdarea în procesul democratic. Ca să corectez slăbiciunea din trecut, la planul cu „Miracolul Economic", în care nu mai crede nimeni decât autorul și masele nevinovate din poporul obidit, la a 3-a ediție pe care v'am trimis-o mai de curând (Teoria și Practica Pentru Tranziția de la Economia de Stat Centralizată la Economia Socială de Piață Funcțională), în afară de textul revăzut p. 51-82, am adăugat la început, 50 de pagini cu explicații și comentarii suplimentare, de ce trebuie să se facă și nu altfel.

În orice caz, socot că este o datorie morală din partea mea să vă alarmez (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit la condițiile date) că a început „să se strângă funia la par", cum se spune în înțelepciunea populară. Suferințele poporului român, cum le-am observat și eu personal, și mai ales cum sunt descrise în presa străină, se apropie de o limită critică, când nimic nu mai poate să le oprească de la o explozie socială.

Problemele economice, monetare, financiare și sociale care trebuiau rezolvate în Ianuarie - Februarie 1990 nu și-au găsit o soluție cum se cade nici după trei ani. Și asta nu pentru că Dvs. sau Dl Prim Ministru Văcăroiu, sau cei dinaintea lui, nu ar fi dorit (cum spun gurile rele din străinătate, ca și din țară) dar pentru ca strategia economică formulată în „Schiță privind strategia înfăptuirii Economiei de Piață în România” (Mai, 1990) și apoi cristalizată în „Program de Concepere și Coordonare a Proiectelor de Reforme” (August-Septembrie, 1990) nu a fost cea mai bună posibilă sau, cum spunea Prof. Madgearu, la cursul pentru doctoranzi mai ales, „nu a fost ducătoare la scop”. Aici se află buba principală și până nu se recunoaște acest lucru, nu este posibil să se îndrepte lucrurile către un stadiu economic-social sănătos la optimum, unde nu mai există inflație, șomaj, deficite în buget și balanța de plați internaționale, inclusiv nedreptăți sociale în masă.

Cum am spus, pentru mine este o datorie morală față de poporul român și nu mai puțin față de Dvs., care mi-ați acordat încrederea de a fi ascultat, să vă alarmez, să nu vă dau pace, să vă produc neliniște noaptea, când vă treziți din somn, să vă dau dureri de cap momentane, cu speranța că prin Dvs., luând decizia cea bună, va veni salvarea națiunii, acum grav suferinde. Par'că aud unul din consilierii Dvs. spunând: „Rugi iar vă dă dureri de cap!”

Mult respectate Domnule Președinte, e mai bine, cred, să vă dau acum dureri de cap momentane, ca să vă scutesc mai târziu de calamități catastrofale, nu numai pentru Dvs. personal, dar și pentru țara întreagă.

Să mă explic. Mai întâi, suferințele poporului nevinovat nu pot dura la infinit. Pe calea ce se urmează acum, problemele date nu se pot rezolva cum se cuvine, chiar dacă perioada de tranziție, prin absurd, s'ar prelungi încă o sută de ani! Și în țările vecine se derulează un proces de eroziune asemănător, deși, poate nu cu aceeași intensitate. Dar asta „nu ma încălzește" nici pe mine și nici poporul român.

În plus, mai este încă și altceva! Nu știu dacă diplomații din străinătate, și cu precădere aici, în USA, vă informează corect că dizidența împotriva Dvs. lucrează zi si noapte, ca la primul incident în țară să se aprindă focul, să vina cu sloganul „Regele Mihai e Salvarea!”, să câștige poporul revoltat de partea lor, iar, în final, să vă aducă în justiție (noua Justiție!), pe banca acuzării, pentru atrocitățile comise de mineri, pe care, se zice, că Dvs. i-ați invitat la București.

Toți cei care nu au nici o soluție pozitivă la problemele economice și sociale care frământă poporul român se unesc acum sub paravanul „Regele Mihai e Salvarea!" deși nici el și nici cei dimprejurul lui nu au asemenea soluții, decât întoarcerea la condițiile vechi de la 1940, un alt dezastru. Iar poporul suferind, fără nici o speranță sigură de îmbunătățire, poate și el, ușor, să fie furat de mirajul acelorași iluzii monarhice. Cât despre Guvernele din Apus, mai mult ca sigur, ar trece de partea Regelui Mihai, fiindcă nici ele nu au o soluție mai bună.

Mă îngrijorează, aș putea spune mă îngrozește, ideea că s'ar putea repeta drama națională creată de căderea lui Ceaușescu. Ca să se evite o asemenea drama națională, Dvs. trebuie acum, în ceasul al 12-lea, să întoarceți roata istoriei într'o direcție nouă, clară, pozitivă, producătoare de bunăstare și bună învoire, chiar și pentru cei care momentan pot fi inamici. Rezolvarea problemelor economice, monetare, financiare și sociale, cu începere imediată, ar schimba toată atmosfera apăsătoare a momentului, ar închide gura și la cârtitorii din afară sau dinăuntru.

Planul Rugi reprezintă combinația cea mai justă între Adevăr Științific și considerarea intereselor națiunii întregi. Nu lăsați, Domnule Președinte, să treacă ceasul cel bun. E vorba de o decizie cu caracter istoric pentru a închide o epocă de tranziție ți a deschide o eră nouă în istoria poporului român. Eu vă stau la dispoziție și vă asigur 99% de succes, cunoscând pulsul poporului în momentul de față. Nu mă îndoiesc că Președintele Camerei Deputaților, Domnul Dr. Adrian Năstase, și Președintele Senatului, Domnul Prof. Dr. Oliviu Gherman, și întregul Corp Legislativ se vor ralia la decizia Dvs. spre binele neamului.

Drept încheiere, dați-mi voie să repet, ca și Galileo Galilei, la timpul său: Chiar daca nimeni nu mai crede, eu rămân convins că de lumina soarelui, de adevărul științific, că este încă posibil de realizat un „Miracol Economic" în România, sub condiții de echilibru general stabil, cum nu a mai fost în nici o altă țară din lume.

Cu cele mai alese sentimente, rămân,

al Dvs. prea devotat,
Anghel N. Rugină

Descarcă documentul: Anghel Rugină - Scrisori către țară.pdf