Robi și sclavi
Robert nici nu s-a trezit bine și a început, ca de obicei, să se plângă – că e înnorat, că a întârziat coletul comandat, că n-a ieșit cafeaua cum dorea și multe altele pe care le înșira conștiincios aproape zi de zi, de parcă ar fi oficiat un ritual de exorcizare a grijilor. De fapt, nu făcea decât să își amplifice...

Citește mai mult

Lăcașul cerului
de când am plecat mama își așază noapte de noapte câte-un lucru de-al nostru sub pernă. ea nu poate dormi, nu poate să cadă la pace cu ziua care-a trecut, cu somnul care vine, dacă nu are sub pernă o bluză roșie-a Elenei, fularul Danielei, o cămașă de-a mea. știu că mama ne duce dorul când plecăm, știu că plânge pe...

Citește mai mult

Nobilii
– Spuneți-le să vină aici!, se adresă Ionuț chelnerului care întâmpina un grup de tineri pe care îi vedea intrând pentru prima dată în localul său. – Sănătate, băieți, bine ați venit! Așezați-vă care cum doriți, am rezervat masa asta de câteva ore, pentru că este ceva mai retrasă și putem discuta liniștiți. Dacă cineva...

Citește mai mult

Jertfa lui Constantin Brâncoveanu
și erau în ziua aceea un timp vechi și un timp nou față către față nimic risipind nimic amestecând dar ziua a început să se plece spre seară și-n zale de cenușă cineva a venit la omul acela să-i dea un veșmânt de durere să facă un târg cum se fac uneori pe aici iată altul să fii chip străin de inima ta încrustată cu...

Citește mai mult

Canibalii
– Ce mai faci, măi, sfinte Petre? – Salut, Sorin! Tot cu glumele piperate la tine!? Nu te desparți o clipă de ele. – Hai, Petrule, că știi de glumă, nu te-oi fi supărat acum. – Nu m-am supărat, că dacă mi te adresezi cu „sfinte”, cu siguranță nu te referi la mine, dar poate s-o fi supărat puțin Sfântul Petru, că îi...

Citește mai mult

Demnitatea Ortodoxiei
„Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească încă. Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa și Omega, cel dintâi și cel de pe urmă, începutul și...

Citește mai mult

Com-pătimire
Sfinte Îngere Păzitor, ce pază fără pic de pace ți s-a mai dat și ție pe umărul unui așa de îndărătnic muritor! tu-nchizi ușile morții, el fuga le deschide; când plângi, el cântă îmbătat de lume; tu stai în fața lui să nu se piardă, el parcă vânează genune. o știi și te-ntristezi, dar ce să-i faci nebunului care se...

Citește mai mult

Un gând ciudat
– Salut, Iulian! – Salutare, Mihai! Cum o mai duci? – În general bine, cum mă știi. Doar că zilele astea m-au bântuit niște gânduri mai negre, probabil și după întâlnirea cu un coleg din liceu, un om pe care îl cunosc de peste 20 de ani. – A pățit ceva? Ce te-a tulburat atât de mult? Dacă îmi poți spune, desigur. – A,...

Citește mai mult

Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând
luminile și norii – pe-ascuns – treceau înaintea dimineților sale. a fost vineri și apoi duminică. pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut, chiar dacă atunci, în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup. nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei; cutremurat, a căzut și a plâns. au trecut zile...

Citește mai mult

Spiritul unui popor într-un singur nume: Mihai Eminescu
A mai scrie astăzi ceva despre Eminescu… Ce s-ar mai putea spune despre geniu, când s-au spus atâtea, când unii și-au dedicat viața încercând să se apropie de opera și viața sa, încât s-a desprins un nou „logos” din sânul filologiei – eminescologia. În plus, de câte ori ascult vorbindu-se despre Eminescu îmi vin în...

Citește mai mult