Printre tablouri și mori de apă

I

inima azi îmi este câmp de maci:
din arșița captivă
în cupe amărui de catifea
iese cea mai senină miere.

II

vin norii ca turme de berbeci,
ca armatele din Babilon.
lasă-i să vină,
s-a auzit străbunicul de dincolo de nori,
voi încă nu ați învățat să iubiți
lumina.

III

soarele mi se plimbă de colo-colo
prin suflet
și iată-l dintr-odată în genunchi,
frângându-și razele și sfera:
în cochilia asta a fost cândva
o viață!

IV

în cădere frunzele au clipa lor de zbor
și totuși nu devin păsări.
nici noi nu ne-am vindecat de răni aproape uitate
(nu, încă nu suntem trecuți prin sita cea deasă).
un copil rătăcit în pădure,
un copil rătăcit în pădure,
asta ești, asta ești,
cântă picăturile de ploaie.

Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.