lume-a regilor prinși în cochilii
al căror regat e rugina,
a căror pâine-i pământ,
umbră și vis trăiți pretutindeni,
răsăritul acesta precum și clipa
ce desface sufletul de ternul veșmânt.
și de va ploua,
de va cădea soarele-n fântână,
de-am rămâne, de-am pleca,
toate, pentru voi, regișori triști și goi,
sunt umbră și vis,
ca și când nimic de la facerea lumii
nu s-ar fi schimbat,
ca și când Acela, așezat pe dealul durerii,
între ocări și tâlhari,
n-ar fi înviat.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
Comentarii