Înalt preasfințitul Mitropolit explică de ce nu întrerupe pomenirea ecumeniștilor.
Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare către domnul Dimitrios Harzinikolaos, profesor suplinitor în Științe Economice la Universitatea din Ioannina, prin care îi răspunde asupra conținutului scrisorii, care a fost publicată în „Orthodoxos Typos” („Presa Ortodoxă”), despre „Calendarului Strămoșesc”.
În această scrisoare, Mitropolitul de Pireu susține că: ecumenismul sincretist și zelotismul radical constituie două fețe ale aceleiași monede de rătăcire. Paralel, Mitropolitul de Pireu explică de ce nu întrerupe pomenirea (la Sfânta Liturghie a) ecumeniștilor, în timp ce justifică parțial comportamentul Patriarhiei Ecumenice (în ciuda faptului că nu este de acord cu el), care se află în robia închisului stat kemalic și caută sprijin la forurile internaționale. Întregul text al scrisorii are următorul conținut:
„Distinsule Domn Profesor,
Am citit scrisoarea Dumneavoastră, pe care o numiți deschisă, către smerenia mea, caracterizându-mă „nou-calendaristul” Mitropolit de Pireu, ca și cererile pe care mi le adresați prin ea și V-aș ruga să-mi permiteți ca, fără nicio dispoziție reacționară, să Vă informez că nu m-am ridicat — precum spuneți — împotriva ortodocșilor ce urmează calendarul strămoșesc, pentru că Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească și Nedespărțită este constituită din Biserici Autocefale, din care unele urmează calendarul iulian îndreptat, iar altele calendarul neîndreptat numit și strămoșesc.
Prin urmare, eronat Vă exprimați despre așa-numitul meu atac împotriva ortodocșilor calendarului strămoșesc. Micimea mea, pentru faptul că mișcările au avut loc între hotarele jurisdicției mele canonice, a adus la cunoștință, precum avea datoria, pleromei Bisericii asupra precarității canonice și eclesiologice a celor din afara Trupului Bisericii care acționează și se autodefinesc drept Adevărații Creștini Ortodocși. Și aceasta, iubite domn profesor, pentru că Biserica pe care a întemeiat-o Domnul în ziua Cincizecimii prin pogorârea Preasfântului și de viață-Făcătorului-Duh este doar Una și nu are nicio soră, iar drept Cap al Ei îl are doar pe Întemeietorul Ei, Domnul Iisus Hristos, al Cărui preacurat și sfințit Trup îl constituie. Din acest Trup fac parte sfinții care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, prima find Preacurata și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, apoi Apostolii, Părinții, Martirii, Cuvioșii, Drepții, care se află în ceruri și care se luptă pe pământ. De aceea nu există nicio posibilitate sub pretextul oricărei justificări sau cauzalități binecinstitoare de a întemeia o Biserică, adică un Trup al lui Hristos, dintr-o convingere și inspirație umană, cum în mod tragic o fac para-sinagoga romano-catolică, monofiziții anti-calcedonieni și nefericitele comunitățile protestante.
Din păcate aceeași tactică au aplicat-o și cei ce s-au autodefinit ca Adevărații Creștini Ortodocși, considerând că prin orice declarație „dizidentă” a celor ce legiferează de la Dumnezeu, dogmatic și eclesiologic, ei trebuie să întemeieze o Biserică, adică un Trup al lui Hristos și bineînțeles divizându-se, caterisindu-se și anatematizându-se reciproc. Gândesc logic că vă dați seama de lipsa de demnitate și de tragismul unor astfel de acțiuni, pe care le justificați, după cum se vede din textul Dumneavoastră, prin alunecarea în ecumenismul sincretist a unor slujitori ai Trupului Bisericii.
Să mi se îngăduie să spun că atât zelotismul radical, cât și ecumenismul sincretist constituie două părți ale aceleiași monede înșelătoare și sunt despărțite de comuniunea cu Dumnezeul cel întreit sfânt al adevărului și al dreptății. Mă întrebați de ce nu încetez pomenirea celor care au manifestat de-a lungul vremurilor teze ecumeniste sincretiste, dar vă dați seama, sper, că o astfel de acțiune atât de serioasă presupune, conform Dreptului Canonic al Preasfintei Biserici Ortodoxe Universale și de asemenea conform Dumnezeieștilor și Sfintelor Canoane 13 și 15 ale Sinodului numit I-II, proclamarea publică și pe față a eresului și a învățăturii eretice în Biserică, care va fi materializată nu doar prin declarații absurde (ἐξ ἀνοησίας), făcute dintr-o politețe prost înțeleasă sau din interes politic, ca în cazurile de mai sus, ci printr-o participare conștientă la erezie demonstrată prin împărtășirea din același Potir. Însă așa ceva din fericire nu s-a întâmplat și prin urmare cererea Dumneavoastră este nefondată.
Declar cu toată puterea, că în orice caz, atunci când voi fi informat și mă voi încredința de o astfel de cădere tragică a oricărui cleric, imediat și înaintea impunerii sinodale voi interzice în hotarele jurisdicției mele canonice pomenirea canonică a respectivei persoane.
Aici, Distinsule Domn Profesor, nu trebuie să se ignore faptul că noi vorbim din interiorul securității pe care ne-o oferă Patria elină, însă cei ce slujesc Neamul din Preacinstitul Tron Ecumenic vorbesc din perspectiva situației lor tragice și de sub ghearele încârligate ale severului stat turc kemalic și caută sprijin la forurile internaționale prin reprezentanții comunităților religioase eretice locale și împotriva acestora, de foarte multe ori, încearcă de nevoie să conveargă lucrurile explicabil, fapt cu care eu personal nu sunt de acord, dar pe care pot măcar să-l înțeleg.
Încheind smerit Vă doresc, ca să vă dați seama de adevărul lucrurilor.
Serafim, Mitropolit de Pireu”
(sursa: „Orthodoxos Typos, 14-08- 2009; traducere din limba greacă: Ieromonahul Fotie)
Comentarii