Acestea sunt cuvintele care ar trebui să preceadă orice buletin de știri sincer. Pentru omul modern libertatea nu este decât o iluzie ce-l amăgește constant. „Gândește liber!” era într-o perioadă sloganul Pro Tv. Cruntă amăgire. Întocmai instrumentul care îți răpește gândul, te îmbie la o libertate pe care nu o vei dobândi niciodată.
Dacă robul din antichitate își privea suferind cătușele din metal, omul modern nu-și înțelege sclavia. Stăpânii celui din antichitate nu i-au putut fura gândul, robul contemporan nu mai are cuget și gândește întocmai cum îi este dictat.
Sistemul bancar abuziv, un model social adictiv și o structură mediatică modelatoare sunt doar câteva dintre formele moderne de înrobire. Omul din societate nu scapă de acestea decât atunci când se furișează în Biserică. Acolo este liber! Așa cum spunea Învățătorul nostru: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi”.
Homo Videns – o brută
Oamenii cred că, odată ce au închis televizorul, încetează și influența acestuia asupra lor. Primim o falsă senzație de libertate odată ce punem telecomanda deoparte. Ei bine, așa cum vom arăta în continuare, televiziunea este un drog ale cărui efecte se resimt pe termen lung. Cel mai virulent atac la adresa televiziunii a venit tocmai de la un gânditor post-modern.
Italianul Giovanni Sartori, un profesor de științe politice la universități prestigioase din Statele Unite, a lansat în 1997 un veritabil manifest împotriva culturii vizuale, Homo Videns: Televisione e Post-Pensiero. (Homo videns: Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea).
Sartori a reușit să pună pe hârtie ceea ce era evident pentru toți. Adică faptul că televiziunea nu doar că manipulează, ci tâmpește de-a dreptul. „Televiziunea produce imagini și anulează concepte”, arăta Sartori. Homo sapiens este dominat de Homo videns. Imaginea triumfă asupra capacității noastre de a forma concepte.
Cum viețuiește omul fără noțiuni ne arată psihologia generală. Noțiunea este un integrator categorial care selectează și sistematizează însușirile esențiale și necesare, cu privire la o întreagă clasă de obiecte sau fenomene. Fără noțiune nu prea gândim. Adică, suntem imbecili cu totul.
Ramoliți ai ecranului
Televiziunea ne anulează treptat capacitatea de conturare mentală a noțiunilor. Homo videns nu mai operează cu noțiuni și nici nu le mai înțelege. „Imaginea unui deținut care părăsește închisoarea nu explică libertatea, vederea unui sărac nu explică sărăcia, iar imaginea unui bolnav nu explică boala”. De aici, apare fenomenul de post-gândire. Omul, orbit de televiziune nu-și mai explică adevărul. „Ceea ce se vede pare «real» și, implicit, pare adevărat”. Generații întregi vor sta sub semnul acestui trist fenomen. După cum chiar Sartori amenință: părinții trebuie să conștientizeze pericolul în care se află copiii lor. Toate acestea duc la imbecilitate, ignoranță împinsă la extrem și lipsa coloanei vertebrale. Video-copilul nu va crește niciodată. Copilul a cărui primă școală este televiziunea este un animal simbolic care își primește tiparul său formativ de la niște imagini ale unei lumi în întregime centrată pe vedere. Problema principală este că un copil este un burete care înregistrează și absoarbe fără discernământ tot ce vede. Pe de altă parte, copilul format de vedere se mărginește la a fi un om care nu citește și, deci, de cele mai multe ori, un ramolit al ecranului, înrobit pe viață de jocurile video.
Gândim în imagini
Informația vizuală este cel mai ușor procesată. Programarea neuro-lingvistică, un nou domeniu încă insuficient explorat, a identificat că majoritatea subiecților studiați gândesc în imagini. Astfel, noțiunile sunt identificate și combinate vizual în procesul gândirii. Același domeniu arată că memoria și imaginația folosesc aproape aceleași circuite neuronale. De fapt, putem spune că creierul nu poate face diferența dintre memorie și imaginație. Pe același segment intervine și manipularea prin televiziune. Face apel la imaginație, induce o stare de transă și provoacă o deformare a conceptelor, pe care le înlocuiește cu pseudo-noțiuni. Privitorul este relaxat și i se induc informații pe care le atribuie propriilor sale amintiri.
Acesta este principiul care stă la baza manipulării prin televiziune. Nu minciunile de la canalele de știri și nici circurile politice sunt periculoase, ci efectele pe care plăcerea imaginilor le poate avea asupra minților noastre. Sistemul a devenit atât de sigur, încât a trecut lesne din sfera simplei teorii, în cea a aplicațiilor militare, provocând emoții de neexplicat.
Televizorul, instrument de hipnoză
Nu putem înțelege pe deplin natura sistemelor de comunicare audio-vizuală, fără a elucida dimensiunea hipnotică a acestora. Cercetările de neuropsihologie au arătat că la nivelul cortexului unei persoane care urmărește o emisiune TV se petrece un fenomen similar cu hipnoza. Undele cerebrale ajung la nivelul alfa, explicând astfel două aspecte: atracția și dependența de imaginile vizionate. Educatorii cunosc de mult efectul „sedativ” al televiziunii. Copilul lăsat în fața televizorului este absorbit de scenele ce i se derulează în fața ochilor, se liniștește repede.
Totuși, acest fenomen hipnotic, privitul la televizor, nu este nici pe departe atât de benefic cu ar părea. Specialiștii definesc hipnoza ca fiind o stare de sugestibilitate crescută (Hippolyte Bernheim – De la Suggestion dans l’État Hypnotique et dans l’État de Veille). Termenul „hipnoză” fiind chiar înlocuit cu cel de „sugestibilitate” în literatura franceză de specialitate de la începutul secolului XX. Telespectatorul hipnotizat nu doar că este prostit, așa cum am arătat mai sus, ci este indus cu gânduri și pseudoconcepte ce nu-i aparțin.
ținta este la nivelul personalității. Structurile caracteriale (latura relațional-valorică a personalității) tind să se uniformizeze la nivelul general al întregii populații. Efectele pe termen lung fiind producerea unei populații fără prea mari diferențe de amprente caracteriale, indivizii având aceeași opinie despre lume și viață. Aceste persoane sunt și cel mai ușor de stăpânit.
Fiind ușor sugestibil, privitorului la televizor i se impune modelarea mentalităților și a comportamentelor, prin activarea mecanismelor psihologice de imitație, prin impunerea propriilor modele în mentalul individual și în cel colectiv (Gheorghe Virgiliu – Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi (Fața nevăzută a televizorului)). Studiile vorbesc despre un efect de cultivare, o adevărată condiționare a unor comportamente care, de cele mai multe ori, nu sunt dintre cele mai sănătoase, în mai multe cercetări se arată că predominanța pe micul ecran a mesajului violent și a celui erotic, a comportamentului răzvrătit și a celui de consumator au efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului de conștiință și comportament al tinerilor, după cum arată Gheorghe Virgiliu.
Un creier mic, mic, mic
Dezvoltarea corticală este serios afectată de vizionare. Sunt numeroase studii care atestă că privitul la televizor inhibă dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi și a comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.
Afecțiunea cel mai des întâlnită ca urmare a dependenței de televizor este deficitul de atenție cu sau fără hiperactivitate. Cu alte cuvinte, se constată slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacități mentale fundamentale precum concentrarea atenției, memoria de scurtă durată, imaginația creativă, motivația de a întreprinde o acțiune care cere efort.
La copii, reprezintă un fenomen tot mai des întâlnit în dificultățile de învățare, sindrom de care suferă tot mai mulți tineri din statele occidentale (54%), sunt efectul timpurilor audio-vizuale. Cu o motivație scăzută privind învățarea de noi cunoștințe, incapabili să se concentreze cu atenție și agitați permanent din cauza unei hiperactivități excesive, copiii tot mai greu pot răspunde cerințelor școlare, în completarea tabloului simptomatologie al deficiențelor de învățare observate la copiii de astăzi, un rol esențial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcționarea emisferei cerebrale stângi, aceea care guvernează gândirea logică și analitică, construirea sintaxei și discursivitatea. Prin urmare, dificultățile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacității de citire și în stăpânirea raționamentului matematic sunt determinate, în principal, de lipsa dezvoltării normale a rețelelor neuronale din emisfera stângă, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării, după cum explică cercetătorul român Gheorghe Virgiliu.
Foarte multe cercetări din Statele Unite au arătat cât de ușor influențabil este creierul uman. Din laboratoarele CIA au ieșit treptat adevărate instrumente de manipulare. Aproape toate invențiile patentate intervin la nivelul undelor cerebrale, provocând stări modificate de conștiință. Intervenind direct la nivelul subconștientului. Același fenomen apare și în timpul urmăritului emisiunilor televizate. Psihologii și-au dat seama că privitul la televizor este un gen de transă hipnotică, însă este un fenomen care se petrece pe termen lung și ale cărui efecte nu pot fi pe deplin elucidate.
Arma care ucide gândul
Tehnologiile avansate de manipulare au apărut, așa cum era de așteptat, în domeniul militar. Silent Sounds Inc. este o companie din SUA care a derulat pentru foarte mulți ani proiecte de cercetare destinate armatei. Tehnologiile folosite, și care au la bază aceleași principii ca și cele din televiziunea de masă, reușesc să inducă și să modifice stări emoționale. Folosind supercalculatoare, specialiștii pot analiza modelul emoțional regăsit în electro-encefalogramă (EEG) și pot reproduce aceste modele pe un alt calculator. Construiesc astfel adevărate șabloane și dispun de tehnologia de a induce sau modifica starea emoționale a ființei umane, în mod silențios. Sistemul dezvoltat folosește două metode de transmisie. Una este inducția directă de microunde în creierul subiectului, fiind limitată la operațiuni în imediata apropiere. Cealaltă metodă face apel la frecvențele purtătoare ale televiziunii.
Președintele companiei, Edward Tilton, a recunoscut implicarea în aceste cercetări, ba chiar și folosirea sistemului în operațiuni militare. Însă, păstrează tăcerea cu privire la amplitudinea și la potențialele efecte ale acestei arme. „Toate semnăturile și schemele au fost declarate secrete de stat de către Guvernul SUA și nu avem permisiunea de a revela detaliile exacte. Lucrăm și în colaborare cu Guvernul German și cu unele dintre țările fostei Uniuni Sovietice. Totul se face, evident, cu permisiunea Departamentului de Stat al SUA. Sistemul a fost folosit în războiul din Irak cu un deplin succes”, arată Tilton.
ONU nu ne protejează
În 1945 a fost înființată Organizația Națiunilor Unite, cu scopul de a „salva generațiile viitoare de la pericolul războiului”. Pericolul armelor psihologice și al manipulării prin televiziune a fost pus pe masa organizației, în 1979, de către Uniunea Sovietică. Blocul estic era conștient că a rămas în urmă cu cercetările în acest domeniu și încerca ca prin această manevră diplomatică să obțină un tratat care să-i ofere o ușoară protecție. Rușii au propus interzicerea armelor cu radiație acustică infrasonoră, armelor electromagnetice care operează prin radiații de radio-frecvență care au efecte negative asupra funcționării organelor din corpul uman. Adică, a acelor tehnologii care pot funcționa foarte bine și pe canalul TV. Reprezentanții SUA au ignorat ani la rând propunerile URSS, rușii fiind nevoiți să accelereze cercetările în domeniu. Americanii și-au pus tehnologiile la adăpost de eventualele tratate internaționale, prin transferul lor de la Departamentul Apărării la Departamentul de Justiție.
Scutul sfinților părinți
Creștini fiind, am învățat că rugăciunea este un dar de la Dumnezeu. Sfințiilor părinți li s-a relevat că între minte și respirație există o legătură strânsă. Controlul respirației are rolul de a stăpâni și a liniști mintea. „În stare de cugetare adâncă mișcarea răsuflării încetinește. Cât despre respirație, ei (cei care practică) o reduc cât se poate de mult. Aceste efecte urmează în practica isihastă”. Stăpânește-ți mișcarea plămânilor ca să nu răsufli în voie, căci furtuna suflărilor care urcă la inimă întunecă mintea și tulbură cugetarea. Iar de zărești necurăția gândurilor să nu le bagi în seamă ci, atât cât poți oprește-ți răsuflarea; închide-ți mintea în inimă și continuă chemarea Domnului Iisus (Sf. Grigore Palama – Apărarea Sfinților Isihaști).
Prin rugăciune obținem comuniunea cu Dumnezeu, iar acest lucru se observă pe trupul liniștit. Mintea, tulburată de manipulările cotidiene, se liniștește și primește în dar pacea și o pavăză care să o apere de răul din lume.
Patent SUA: nr. 5123899 (23 iunie 1992)
„Sistem pentru modificarea stărilor de conștiință”
Un sistem pentru modificarea stărilor de conștiință umană implică folosirea simultană a mai multor stimuli, de preferință sonori, având diferite forme de undă și frecvențe.
Acest patent face referire la alte patru patente americane: 3576185 (Apr.1971), 3762396 (Oct. 1973), 4227516 (Oct. 1980) si 4834701 (Mai 1989).
Scopul acestei invenții este de a induce diverse stări de conștiință unui subiect uman, folosind mai mulți stimuli sonori.
Este deja cunoscut de foarte mult timp (din anii 1960 – 1970) că există o legătură între ritmurile electroencefalografice ale creierului uman și starea de conștiință a subiectului. Pentru o stare normală, frecvențele undelor cerebrale sunt de 7 – 14 Hz și se numesc unde alfa. Atunci când o persoană este stresată și agitată, frecvențele sunt de 14 – 28 Hz și au fost numite unde beta. O persoana normală, în timpul somnului are unde cerebrale de 1,75 – 3,5 Hz numite delta. Cercetătorii au evidențiat și alte frecvențe cerebrale asociate cu alte stări normale și anormale de conștiință: theta (3,5 – 7 Hz), gamma (28 – 56 Hz), omega (0,875 – 1,75 Hz), epsilon (56 – 112 Hz) și zeta (112 – 224 Hz).
Patent SUA: nr. 3762396 (2 octombrie 1973)
„Metodă și aparat pentru inducerea somnului prin aplicarea de pulsuri electrice pe multiple zone din creier”
Prezintă un sistem pentru inducerea somnului, tratamentul diverselor maladii psihosomatice precum și înlesnirea hipnozei la subiectul uman.
Patent SUA: nr. 3576185 (27 Aprilie 1971)
„Metoda de inducere a somnului folosind sunete și lumini modulate”
Descrie un aparat și o metodă pentru inducerea somnului folosind două semnale sonore de frecvență 40 – 80 Hz modulate în amplitudine. Diferența de frecvență între cele două semnale este de numai 0,5 – 2 Hz. Se pot folosi și stimuli optici.
Patent SUA: nr. 4834701 (30 Mai 1989)
„Aparat pentru inducerea reducerii frecvenței de undă cerebrală”
Se folosesc două semnale sonore de frecvențe beta care diferă între ele astfel încât atunci când sunt aplicate simultan, rezultă o frecvență nouă de tip alfa. Se folosește pentru creșterea capacității de învățare (sau pentru îndoctrinarea cu anumite convingeri).
Patent SUA: nr. 4227516 (14 Octombrie 1980)
„Aparat pentru stimulare electro-fiziologică”
O primă undă este generată cu frecvență mai mare decât undele cerebrale, care este însă modulată cu o a doua frecvență din gama undelor cerebrale (alfa, beta etc). O a doua frecvență este folosită la fel ca și prima, pentru a purta (prin modulare) o undă cerebrală. Astfel, folosind trei frecvențe (din care numai una specifică creierului), aplicate sub forma a două sunete audibile, se obțin efecte de inducere a somnului, a unei stări hipnotice etc.
Comentarii