Satanismul muzicii rock

Satanismul mărturisit astăzi în felurite chipuri nu este ceva nou, ci un urmaș tîrziu al vechilor credințe păgîne despre care citim în Vechiul Testament. Deci ce este, pe scurt, satanismul „modern”? O religie care se mărturisește atee, dar luptă împotriva Dumnezeului Creștinilor, cinstindu-l pe Satan ca idol al libertății. (Trebuie să înțelegem că ateismul nu este reaua filosofie a celor fără de Dumnezeu, ci a acelora care sînt împotriva lui Dumnezeu. Altminteri, de ce L-ar huli, dacă nu cred în El?)

Satanismul „modern” este noul nihilism, care propovăduiește libertatea desăvîrșită a omului, libertate al cărei simbol este Satan, firește. Întemeietorul acestei drăcării este socotit Anton Șandor Le Vey, fost dresor de circ, autorul Bibliei satanice (în 1969). În 1996, a întemeiat „Biserica lui Satana”, la Los Angeles. Se mărturisește singurul urmaș al lui Belzebut pe pămînt. Din această Biserică făcea parte și Charles Manson – cumplitul ucigaș al Sharonei Tate, soția regizorului Roman Polanski. Unul dintre cele mai cunoscute fragmente ale Bibliei Satanice este rugăciunea care zice așa: „Tatăl nostru care ești în iad, mărească-se numele tău! Precum în iad, așa și pe pămînt! Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi, și du-ne pe noi în ispită și învață-ne de rău! Ave Satan!” Poruncile Bibliei Satanice sînt cam acestea: „Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea și voi socoti credința ta ca un păcat.” Sau: „Fă-ți un idol și închină-te lui în fiecare duminică!”

Precum se vede, satanismul „modern” este un nihilism simplu, care tălmăcește pe dos Biblia, a face lucrurile pe dos fiind chiar felul de a fi al Satanei și al diavolilor lui. Iar mijlocul cel mai la îndemînă pentru a propovădui acest satanism simplificat, calea cea mai ușoară de a intra în legătură cu duhurile cele rele, este acela al muzicii, și anume al așa-numitei muzici „rock”, pe care tinerii o ascultă cîteva ore pe zi, căci rock-ul este pentru ei o filosofie de viață, o RELIGIE. Această cale nu este numai la îndemîna fiecăruia, dar e și îngăduită, pentru că se ascunde sub înfățișarea „artei”, iar de „artă” nimeni nu îndrăznește să se atingă, fiind un idol cinstit de toată lumea. Astfel încît acești preoți ai celui rău numiți „rock-staruri” nu numai că nu se ascund, ci săvîrșesc la vedere slujbe închinate stăpînului lor, la care adună deodată chiar și un milion de „credincioși”. Căci asta sînt concertele rock, adunări satanice în care tinerii se îndrăcesc prin sunete, prin texte și prin mișcare. Fără să intru în multe amănunte, voi zice că gălăgia tobelor și a altor instrumente ritmice duce la pierderea minților. La aceasta se adaugă acele mișcări nebunești, care duc la pierderea stăpînirii asupra trupului, acesta ajungînd să se miște așa-zicînd de la sine. În sfîrșit, vorbele rostite nu sînt altceva decît rugăciuni către duhurile căzute și către înainte-stătătorul lor, diavolul cel mare. Astfel, rocker-ii nu fac nimic altceva decît să aducă pe stadioane și în săli de concert vechea vrăjitorie a șamanilor (a tuturor vrăjitorilor), care izbesc în tobe, se învîrt pînă amețesc și cheamă demonii pentru a intra în legătură nemijlocită cu ei (ceea ce se și întîmplă, întotdeauna). Și, atît vrăjitorii „tradiționali”, cît și rocker-ii se ajută de ierburi sau de prafuri de nebunie, pe care noi le numim acum „droguri”.

Lăsînd la o parte muzica propriu-zisă (de care s-a ocupat părintele Dan Bădulescu în scrierile sale), vreau să aduc aici cîteva din textele și din spusele celor mai cunoscuți „hard-rocke-eri” de azi, pentru a ne lămuri oarecum că nu avem a face cu glume și copilării, ci cu lucruri cît se poate de adevărate și înfricoșătoare. Iar mai înfricoșător decît toate e că țara noastră ortodoxă este unul din locurile cele mai căutate de cei mai aprigi rock-eri. Să răsfoim de pildă presa de acum doi ani:

„Marilyn Manson, Reamonn, Alice Cooper, Faithless [Fără credință], Wu-Tang Clan, Kasabian, Pink, Hooverphonic și Morcheeba concertează în România, în cadrul B-ESTIVAL. În zilele de 29, 30 iunie și 1 iulie va avea loc în România primul festival după exigențe internaționale: pe parcursul a trei zile, nu mai puțin de 20 de nume, artiști de renume mondial alături de trupe autohtone, vor zgudui scena de la «B-ESTIVAL», un eveniment organizat de Emagic Entertainment cu sprijinul Romexpo! […] Unul dintre headlinerii B’ESTIVAL-ului va fi nimeni altul decît Marilyn Manson, vedeta rock autoproclamată «Anticrist-ul Superstar»! Indiscutabil, una dintre cele mai celebre și mai controversate apariții din lumea showbiz-ului, Marilyn Manson a reușit să-și atragă milioane de fani din rîndul publicului tînăr. […] Pe numele lui adevărat Brian Hugh Warner, Marilyn Manson a avut drept surse de inspirație pentru alegerea pseudonimului pe actrița Marilyn Monroe și pe criminalul în serie Charles Manson, considerați în America drept cea mai iubită și, respectiv, cea mai detestată persoană.”

În interviuri, Marilyn Manson mărturisește cu mîndrie (după cum citim pe NET): „Din fericire, lumea își va aminti de mine ca de acela care a pus sfîrșit creștinismului.” Manson este „reverend” al Bisericii Satanice. El se mutilează pe scenă, rupe Biblia și scuipă hule împotriva Domnului Hristos. Pe tricourile lui scrie: „Ucideți-vă părinții!” Manson zice că discul său „Antichrist Superstar” („Antihrist super-vedetă”) i-a fost insuflat de o putere suprafirească, ceea ce e cît se poate de adevărat. Manson nădăjduiește aceasta: „Cred că de cîte ori oamenii ascultă acest album («Antichrist Superstar») poate că Dumnezeu va fi nimicit în mințile lor.” „Cînd eram copil – își amintește Manson – mama îmi spunea: Dacă blestemi la vremea nopții, diavolul va veni la tine în somn. Și eu mă emoționam, căci chiar voiam ca aceasta să se întîmple… O voiam. Voiam aceasta mai mult decît orice.” Manson zice: „Nu știu dacă cineva a înțeles cu adevărat ce încercăm noi să facem… Odată ce i-am prins pe oameni, putem să le dăm MESAJUL nostru.” Iar următorii lui din România mărturisesc așa:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: manson-666

…prefer melodiile cu subiect legat de religie, mai exact anti… Idolu’ meu e marilyn manson… Sunt genul care crede doar ce vede. Astfel, refuz existența lui dumnezeu și sunt împotriva lui.”

Nici nu mai are rost să citim ce zice Marilyn Manson în cîntecele sale, așa că o să trecem la Alice Cooper. „Alice Cooper (născut Vincent Damon Furnier, la 4 februarie 1948), este un cîntăreț de muzică rock, compozitor, textier și muzician a cărui carieră muzicală se întinde pe o durată de patru decenii. Prezentînd spectacole de scenă complexe, în care ghilotinele, scaunele electrice, sîngele simulat și șerpii boa constrictori sunt elemente frecvente, Cooper a împrumutat numeroase elemente de heavy metal, garage rock, horror movies și vodevil pentru a crea o variantă teatrală a muzicii hardrock care a devenit cunoscută sub numele de shock rock… Cariera de cîntăreț solo a lui Alice Cooper a început în 1976 cu albumul conceptual «Welcome to My Nightmare» («Bine ați venit în coșmarul meu»)” (articol de enciclopedie). Alice Cooper a mărturisit: „Cu ani în urmă m-am dus la o ședință de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie și formației mele glorie, stăpînire universală în muzica rock și bogăție. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-l las să-mi stăpînească trupul.” Și l-a lăsat, fiind cu desăvîrșire dăruit lui Satan, căruia i-a dedicat albumul „House of Fire” („Casa focului”). Credința în sine însuși a trecut în cîntecele sale. În „Vreau doar să fiu dumnezeu”, el zice așa: „Eu stăpînesc, am un suflet impermeabil la gloanțe și sînt plin de mîndrie. Eu m-am născocit pe mine fără ajutorul nimănui. Sînt prototipul suprem. Stau pe propriul meu tron. Eu și cu mine sîntem de acord că nu avem nevoie de nimeni. Nu am învățat niciodată să mă plec nici unei stăpîniri cunoscute. Chiar vreau să-mi ridic o statuie înaltă, asta e tot. Încerc doar să fiu Dumnezeu, doar să fiu Dumnezeu… M-am născut pentru rock și m-am născut să stăpînesc.”

Tot acum doi ani a venit la noi și Robert Plant de la Led Zeppelin. Formația aceasta a adus în piesele muzicale versuri satanice inserate subliminal, nescrise pe coperta discului – o cale ascunsă de a vîrî în conștiința ascultătorului anumite mesaje fără ca el să-și poată da seama, care îl pot face mai tîrziu să treacă și la fapte. Cîntecul „Stairway to Heaven” („Scară la cer”) al grupului „Led Zeppelin” („Zeppelinul de plumb”) este cel mai cunoscut cîntec din istoria rock-ului. Unul dintre stihuri zice așa: „Știți că uneori cuvintele au două înțelesuri.” Trebuie să se știe că acest cîntec este îmbibat în amăgire satanică! Cînd e rulat înainte, zice: „Da, sînt două căi pe care poți merge, dar pe calea cea lungă este vreme să schimbi drumul.” Atunci cînd e ascultat pe dos, se aude limpede: „Este dulcele meu Satan… O, voi cînta pentru că trăiesc cu Satan.” Cîntecul lui „Zeppelin”, „Houses of the Holy” („Casele sfîntului”) zice: „Lasă muzica să fie stăpînul tău! Ia seama la chemarea stăpînului! O Satan!” Ceea ce se știe mai puțin e că formația „Led Zeppelin” este următoare lui Aliester Crowley, un vestit ocultist și satanist mărturisit. Aleister Crowley a fost întemeietorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cîntă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de el, pe mormîntul său discipolii rostesc formule sataniste și cîntă „Imnul către Satana” al lui Carducci¹, iar formații celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci. Membrii formației „Led Zeppelin” au cumpărat vila din Londra a lui Crowley, unde au locuit o vreme.

Să zicem cîteva cuvinte și despre formația „The Rolling Stones” care, tot așa, a cîntat în România în 2007, spre fericirea bătrînilor „tineri” care au așteptat-o vreo treizeci de ani. Cîntecul „Sympathy for the Devil” („Simpatie pentru diavol”) al celor de la „The Rolling Stones” este imnul oficial al Bisericii lui Satan. În el, Lucifer cere dragostea celor care îl întîlnesc. Șeful grupului, Mick Jagger, zice că Anton Lavey, întemeietorul Bisericii lui Satan și autorul Bibliei satanice, i-a ajutat inspirîndu-le muzica! Albumul numit „Their Satanic Majesties Request” (Majestățile lor satanice cer”) spune tot!

Alte formații cunoscute și muzica lor:

Cei mai mulți nu știu că unul dintre cele mai cunoscute cîntece ale anilor 70’, „Hotel California”, al trupei „Eagles” („Vulturii”), trimite la Biserica Satanică, ce se află într-un fost hotel din strada California! În interiorul coperții albumului este poza lui Anton Lavey. Că „The Eagles” sînt legați de Biserica Satanică o arată și cîntecul lor „Have A Good Day in Hell!” („Să aveți o zi bună în iad!”).

Membrii grupului „Kiss” („Sărut”) se arată pe scenă în chip de demoni, cu sînge curgînd, scuipînd foc și răcnind. În cîntecul lor „The God of Thunder” („Dumnezeul trăsnetului”), cei de la „Kiss” le poruncesc tinerilor să îngenuncheze înaintea lui Satan: „Am fost crescut de către un demon, pregătit să stăpînesc lumea. Sînt domnul tărîmurilor pustii, omul modern făcut din oțel. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Vă poruncesc să îngenuncheați înaintea dumnezeului trăsnetului, dumnezeul rock’n roll-ului! Îți voi fura sufletul tău cel feciorelnic.” Ca un ecou, să citim ce zice o tînără de la noi:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: MaliceBathory²

…obsedată, cînd văd sînge, să mă spăl cu el. Și recunosc: am făcut asta o dată; și, la fel ca ea [?], am considerat că arăt mai bine…”

Să mai dăm cîteva pilde, fără o rînduială anume:

Rock-starul homosexual David Bowie a spus de mult: „Rock-ul este dintotdeauna muzica diavolului… Cred că rock and roll-ul este primejdios… Simt că vestim ceva încă mai întunecat decît noi înșine.”

În cîntecul „The Conjuring” („Chemarea”), de Megadeth, se arată adevăratul scop al rock-ului: „Eu sînt avocatul diavolului, un comis voiajor dacă vreți… Veniți cu mine în adîncurile mele infernale… Ți-am luat sufletul!” Iar la sfîrșit se zice: „Supuneți-vă!”

Rocker-ul Frank Zappa zice așa:

„Eu sînt avocatul diavolului! Avem proprii noștri închinători. Fetele își vor da trupurile muzicienilor așa cum voi ați da o jertfă lui Dumnezeu.”

Super-grupul „Metallica” zice, în cîntecul „Sări în foc!”: „Urmează-mă acum, copilul meu… Fă întocmai ce-ți spun… Sări de voia ta, ori vei fi luat cu sila… Oricum te iau… Așa că apleacă-te și apucă-mă de mînă… Vino acasă, acolo de unde ești, vino și sări în foc!” Tot „Metallica”, în „Prințul”: „Înger de dedesubt, vreau să-mi vînd sufletul… Diavole, ia-mi sufletul! Nu-mi pasă de rai, așa că nu te aștepta să plîng. Și voi arde în iad din ziua în care voi muri.”

Bon Jovi cîntă, în „Homebound Train” („Trenul spre casă”): „Cînd eram doar un băiat, diavolul m-a luat de mînă, m-a luat de acasă și m-a făcut bărbat. Mă duc în jos, în jos, în jos, în jos, în trenul spre casă.” Tot el mărturisește: „Aș omorî-o pe mama pentru rock and roll. Mi-aș vinde sufletul.” Așa a făcut Tommy Sullivan, din New Jersey! Într-o noapte de sîmbătă, Tommy (14 ani), i-a tăiat gîtul mamei sale și i-a scos ochii. Apoi, Tommy și-a crestat încheieturile de la mîini și și-a tăiat gîtul de la o ureche la alta, încît aproape și-a retezat capul. Tatăl lui Tommy a spus după aceea că fiul său cîntase vreme de o săptămînă un cîntec rock despre sînge și uciderea mamei.

Unul dintre cele mai iubite grupuri rock este „Slayer” („Ucigașul”). „Slayer” cîntă așa: „Războinici ai porților iadului…, noi credem în domnul Satan.” Despre asta e vorba în toate cîntecele lor. În „Iadul așteaptă”, ei zic: „Isus știe că sufletul vostru nu poate fi mîntuit. Răstigniți-L pe așa-zisul vostru Domn! Sufletele voastre sînt blestemate, Dumnezeul vostru a căzut în robia mea pentru veșnicie! Iadul așteaptă!” Începutul cîntecului „Iadul așteaptă” nu este decît o gălăgie; cînd e ascultat de-andărăt, se aude adevăratul mesaj: „Alătură-te nouă, alătură-te nouă, alătură-te nouă!” Un „fan” („fanatic”) al trupei „Slayer” zice: „Îl urăsc pe Dumnezeul vostru, Iisus Hristos. Satan este stăpînul meu. Am jertfit animale pentru el. Dumnezeul meu este «Slayer». În cuvintele muzicii lor cred!”

Grupul „Acheron” (rîul morților, în mitologia păgînilor Elini) are un album numit „Ritualurile Messei Negre”. Pe disc, Peter Gilmore, din Biserica Satanică, chiar citește rugăciunile „messei” negre, în vreme ce membrii grupului, mîrîind drăcește, cîntă așa: „Slavă prea-puternicului Satan! Ne rugăm la tine, te binecuvîntăm, te slăvim! Tu ești stăpînul, tu singur, o preaputernice Satan!”

Grupul „Manowar” cîntă, în „Podul spre moarte”: „Întunecatule stăpîn, te chem cerînd dreptul sacru de a arde în iad… Ia-mi sufletul meu cel desfrînat! Bea-mi sîngele așa cum și eu îl beau pe al tău! Lucifer este regele, rugați-vă lui Satan!”

Grupul „Morbid Angel” („Îngerul bolnăvicios”) zice așa, în „Răzbunarea din mine”: „…sabia lui Satan, care sînt eu… Ard de ură să curăț lumea Nazarineanului.” Și, ca să ajungă la capăt, cîntă „Blasphemy” („Hula”): „Cîntați hula, batjocura lui Mesia! Îl blestemăm pe Sfîntul Duh… Huliți-L pe Sfîntul Duh! Hulă asupra Sfîntului Duh!” Trey Azagthoh de la „Morbid Angel” zice că este un adevărat vampir și pe scenă chiar se mușcă pe sine însuși și își bea sîngele.

Rocker-ița Kat (Pisica) zice, în parodia „Satan Says” („Satan spune”): „Hei, fete și băieți! Veți face tot ce spune Satan, da? Satan spune: Urmați-mă! Satan spune: Mergeți în iad!”

Grupul „Bow Wow Wow”, în cîntecul lor „Prince of Darkness” („Prințul întunericului”), îndeamnă: „Deschideți ușa și lăsați-l pe Satan să intre, Prințul întunericului!”

Grupul „Sad Iron” („Fier trist”) își cîntă rugăciunea către diavol: „Noi toți ne rugăm diavolului, el e atît de frumos. Noi toți ne rugăm diavolului pînă în ziua cînd vom muri!”

Grupul „W.A.S.P.” („We Are Sex Perverts”, „Noi sîntem perverși sexual”) cîntă, în „Sleeping in the Fire” („Dormind în foc”): „Gustați dragostea, magia lui Lucifer…” În timpul spectacolelor lor, membrii trupei beau sînge dintr-un craniu, taie carne crudă cu toporul și aruncă bucățile fanilor îndrăciți, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultînd cîntecul «I wanna be somebody», îți umpli trupul de draci și te simți predispus la sinucidere…”

În timpul concertelor, grupului „Black Sabbath” („Sabatul negru”) i se cerea de către tineri să-l întîlnească pe Satan. Unul dintre albumele lor este intitulat „Ne vindem sufletul pentru Rock’n Roll!” Cîntecul „N.I.B.” („Nativity In Black”, „Naștere în negru”) este un cîntec de dragoste din partea lui Lucifer, în care acesta zice așa: „Unii spun că dragostea mea nu e adevărată. Te rog crede-mă, dragostea mea, și îți voi da acele lucruri despre care crezi că nu pot fi… Uită-te în ochii mei, vei vedea cine sînt, numele meu este Lucifer, te rog ia-mă de mînă.”

Unul dintre cele mai cunoscute grupuri rock este „AC/DC” („Anti-Christ, Death to Christ”=„Antihrist, moarte lui Hristos”). În cîntecul „Hells Bells” („Clopotele iadului”), ei cîntă: „Te voi lua în iad, te voi lua, Satan te va lua.” Cîntecul lor „Highway to Hell” („Autostrada iadului”) zice așa: „Hei, Satan, mi-am plătit vama, sînt în drum spre țara promisă, sînt pe autostrada iadului.” Satanistul Richard Ramirez, cunoscut drept „Night Stalker” („Călăuza nopții”), care a îngrozit California, mărturisea că piesa „Night Prowler” („Tîlharul nopții”) a grupului „AC/DC’s” l-a făcut să ucidă cel puțin 14 persoane, ca jertfă adusă lui Satan!

Grupul „Suicidal Tendencies” („Aplecări spre sinucidere”), ale cărui cîntece laudă uciderea de sine și a fost pus în legătură cu sinuciderea tinerilor, zice așa, în cîntecul „Possessed” („Posedat”): „Sînt prizonierul unui demon. El stă lîngă mine oriunde m-aș duce. Nu pot scăpa de ținerea lui. Aceasta trebuie să fie pedeapsa mea pentru că mi-am vîndut sufletul!”

Grupul „Unleashed” („Dezlănțuit”), zice așa, în piesa „Crush the Skull!” („Zdrobește țeasta!”): „M-am uitat în ochii lui sticloși și l-am apucat de barbă. Am ridicat securea și i-am despicat țeasta mîncată de viermi. Zdrobește țeasta, moarte lui Christ!” Stihurile sînt luate din Biblia Satanică.

Cîntecul „The Oath” („Jurămîntul”), al grupului „Mercyful Fate”, este chiar jurămîntul pe care îl face un satanist în timpul liturghiei negre, și zice așa: „Mă lepăd de Isus Christos, înșelătorul; și mă lepăd de credința creștină. În această lume, jur să îmi dau toată silința slujind stăpînului legiuit, să-l cinstesc pe stăpînul nostru Satan, și pe nimeni altul!”

Grupul „Venom” arată adevăratul scop al muzicii rock: „Nu sîntem aici ca să vă distrăm… Eu slujesc căile lui Satan. Răspundeți chemărilor lui!” În piesa „Possessed”, ei cîntă așa: „Sînt posedat de tot ce e rău. Cer moartea dumnezeului vostru… și stau la stînga domnului Satan!” Despre aceasta, iată ce scrie și un tînăr de la noi:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: Wolfsoul [suflet de lup] – Lucifer

…eu am mai multe obsesii⁴ încă de cînd eram copil, aveam unele kestii care pur si simplu nu imi ieșeau din cap… De exemplu, eram obsedat de «evil» încă dinainte să ascult rock; pe la 10 ani, jucam șah cu diavolu’: eu mutam pt el, și – culmea! – luam bătaie; uimit other: the wolf [lupul] – mă regăsesc în acest animal, kiar dacă mulți nu îl cunosc. Lucifer – mă regăsesc în situația lui⁵, și pur și simplu am realizat kă îi aparțin și în cele din urmă voi șade în stînga lui pentru eternitate.”

În 1992, la premierea MTV, membrii grupului „Red Hot Chili Peppers” au mulțumit pentru premiu și au zis: „Înainte de orice, vrem să-i mulțumim lui Satan…”

Cîntecul „The Number of the Beast” („Numărul Fiarei”), al formației „Iron Maiden” („Fecioara de fier”) zice așa: „numărul 666, 666 pentru mine și pentru tine!”

Grupul „Deicide” („Uciderea lui Dumnezeu”) își cîntă credința în piesa „In Hell I Burn” („Ard în iad”): „Ard în iad, nu mai sînt întrebări, ard în iad pentru Satan.” Cîntecul lor „Oblivious To Evil” („Orb în fața răului”) înfățișează o jertfă omenească adusă lui Satan : „Alăturați-vă nouă… jertfa copilului nenăscut. Intrați în împărăția întunericului, sodomizați pentru ritual… Stăpîne al infernului, primește această ofrandă a morții!”

Grupul „Coven” cîntă așa,în „Burn the Cross” („Ardeți crucea!”): „Fiul lui Dumnezeu, pocăiește-te de păcate și făgăduiește-ți sufletul iadului! Roagă-te ca Satan să te ierte, de vreme ce Dumnezeul tău nu poate… Dumnezeul tău este mort și acum mori și tu. Satan stăpînește în sfîrșit!”

Să ne oprim aici, urmînd ca într-un număr viitor să vorbim și de alte fețe ale satanismului vremii noastre.

---

Note

¹ Poet romantic Italian.

² „Malice” vine de la „malițios”, mal, male, „rău”, rău fiind numai satana și păcatul.

³ Messa e liturghia cea mincinoasă a Romano-Catolicilor, o lucrare cumva mai rea decît a aceea a sataniștilor; căci cei dintii se numesc pe sine „Creștini”, înșelîndu-i pe mulți, pe câtă vreme cei de al doilea sînt sinceri în ura lor față de Hristos, neputînd amăgi pe nimeni dintre cei credincioși.

⁴ „Pinderi în minte” le zic Sfinții Părinți, care cunoșteau prea-bine cum lucrează duhurile întunecate.

⁵ Care „situație”? Aceea de ființă nefericită și nedreptățiră, bănuiesc.