Copții sunt de o sută de ori mai buni ortodocși decât românii

Copții sunt de o sută de ori mai buni ortodocși decât românii

Scrisoarea unui eretic și răspunsul unui monah

Mai jos, este reprodusă scrisoarea ereticului, exact așa cum a fost primită la redacție.

Carissimo

Mare poate fi prostia omenească, iar cea românească este fără măsură!

În Germania și America se fac Liturghii în bisericile protestante și nimănui nu i-a dat prin cap să protesteze.

La noi, la catolici, dar și la Vechii Catolici și la Anglicani se pun ortodocșilor biserici la dispoziție, pentru a sluji alternativ (aceștia din urma neavând biserici proprii), fără ca să-și fi pus nimeni problema că s-ar comite un sacrilegiu.

Preotul român ortodox din Constantinopol slujește în biserica armeană (tot monofizită sau miafizită), fără să-i fie teamă că se spurcă. S-au găsit doi deștepți să protesteze, că bieții copți au făcut Liturghia în Biserica Sf. Ecaterina din București, iar acum trebuie spălată și târnosită Biserica, parca ar fi fost întinată de păgâni.

La Damasc, în fosta catedrală rum-ortodoxă, devenită în sec. VIII Moscheea Omeazilor, slujeau în mod alternativ ortodocșii, iar după ei, ori înaintea lor, se ținea Marea Rugăciune în ritul islamic, fără să fi fost gaură în cer. Moaștele Sf. Ioan Botezătorul se afla încă acolo în această moschee, fostă Biserică. Eu le-am văzut, când am fost în Damasc.

La Sf. Ecaterina din Sinai, din sec. X există o moschee în fosta trapeză a mănăstirii, cu minaret, iar abatele arhiepiscop titular de Raith și Pharan este instanța supremă, pentru beduinii musulmani, din jurul mănăstirii (potrivit shariei), și care ajută și păzesc pe călugări și Sfânta Mănăstire de la poalele Muntelui Revelației.

Patriarhii Constantinopolului au fost toți monofiziți, până la împăratul Justinian I, în conformitate cu dispozițiile Henoticonului, din 482, care ignora Calcedonul. Adoptarea Henoticonului era condiția pe care le-o punea împăratul romeu, înainte de-a-i confirma în scaun. Cu toate acestea nu sunt scoși din diptice. Exemplele le pot continua, dar mă opresc aici.

Și acum, se face tărăboi pentru un gest de ecumenism, de ajutor frățesc, oferit de Sf. Patriarhie din București, bieților copți. Un lucru pot să spun, Christologia coptă este destul de diafiză în conținutul ei, chiar dacă nu este formulată în terminologia calcedoniană.

Că nu amestecă vinul cu apa, ei spun că vinul conține și așa apă, deci nu trebuie amestecat. Pe grecește „vin” se spune KRAZI, care însemnează etimologic SPRITZ, adică vin amestecat cu apa. Existând acest termen grecesc deja pentru vin, miafiziții n-au mai considerat necesară forma ritualistică de amestecare a vinului cu apa, simbol al firii divine si umane.

Pot să mai spun că în realitate, copții sunt mai buni ortodocși decât românii și decât mulți alți „calcedonieni”: ei postesc, merg la biserică, fac asceza și mai ales au rezistat 1400 de ani pericolului islamic, cu mai multă dârzenie și cu mai multă demnitate decât clerul și vlădicii BOR în cei 40 de ani de comunism.

Domnișorii respectivi, clerul și tot creștinul din România au numai de învățat de la copții din Egipt, de la sirieni, de la armeni, de la etiopieni, abesinieni și nubieni.

Eu am celebrat Sf. Liturghie în ritul copt și cu clerul acestei Biserici Sfinte, după cum am celebrat și cu frații ortodocși și uniți, fără să-mi fac probleme de conștiință ori să mă tem ca n-o să mă mai pot mântui. He, he, alte probleme și abateri întinează Bisericile: preoții ghicitori, vrăjitori și deschizători de pravilă, trădarea secretului mărturisirii sau aluziile privitoare la păcatele penitentului, lăcomia de bani a vlădicilor și preoților, lipsa lor de activitate, redusă la lălăitul de duminecă, cu silirea duhului spre răcnire, pomenile, sărindarele, căldărușa, mesele copioase la boteze sunt mai mari păcate decât că un cleric copt a slujit Sf. Liturghie în Biserica Sf. Ecaterina din București.

Prea Fericitul Părinte Daniel I ar putea să-i pedepsească aspru pe acești instigatori și provocatori de zâzanie, neliniște, nesiguranță și dușmănie în Biserică. Copții cred în Sfânta Treime, au șapte Taine, au succesiune apostolică, au ierarhie sacramentală, deci nu le lipsește nimica, în afara de „erezia” monofizită.

Numai că și aici se cuvin câteva precizări:

  1. Monofiziții au respins formal Calcedonul.
  2. Ortodocșii au acceptat formal Calcedonul, dar, în realitate, au pus și pun accentul pe firea Divină a Lui Iisus Hristos. De aici sfinții slabi și spiritualizați, aversiunea față de trup, scrupulozitatea excesivă față de păcat, stâlpnicii, Cuminecatura, ca o coroană a vieții spirituale, fapt care a dus la situația că la ortodocși nu se mai cuminecă nimeni, iar dumineca și de sărbători, preoții cuminecă doar pruncii și câteva babe, care aduc prescura și împlinesc toate epitimiile și canoanele cerute de cler, dar pe care clerul însuși nu le mai respectă. Le pretinde doar de la credincioși, ascunzându-se după deget.
  3. Latinii au acceptat formal Calcedonul, dar au pus și pun accentul pe firea umană a Lui Iisus Hristos. De aici sfinții grași și bine hrăniți, ghiftuiți chiar, statuile, apoi accentul mai mare pe Crăciun și nu pe Sfintele Paști (adică pe Naștere și nu pe Înviere) etc.

Atât pentru azi și-ți doresc noapte bună.

Sper ca Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel I va face ordine și-i va pune la punct pe acești oameni de izgaga, cu nivel teologic de doi lei.

Dumnezeu să fie cu noi și să ne binecuvinteze,

Ioan Marin Mălinaș

Faptul că BOR nu s-a zbătut să-și cumpere sau construiască propriile biserici în diasporă înseamnă:

  1. că politica externă a BOR este foarte prost concepută;
  2. că BOR este singura (dacă nu cumva printre puținele – deși nu mai știu alte cazuri) Biserică Ortodoxă care face acest lucru.

„În Germania și America se fac Liturghii în bisericile protestante și nimănui nu i-a dat prin cap să protesteze. La noi, la catolici,”

aha… e bună precizarea asta; pentru că dincolo de aceste cuvinte tot ce se scrie are altă culoare și cu atât mai mult va fi extrem de simplu să nu amestecăm merele cu perele.

„dar și la Vechii Catolici și la Anglicani se pun ortodocșilor biserici la dispoziție, pentru a sluji alternativ (aceștia din urmă neavând biserici proprii), fără ca să-ți fi pus nimeni problema că s-ar comite un sacrilegiu.

Preotul român ortodox din Constantinopol slujește în biserica armeană (tot monofizită sau miafizită), fără să-i fie teamă că se spurcă.”

Rușine, deci, încă o dată. Și grecilor, că pe teritoriul lor canonic îngăduie astfel de rătăciri.

„S-au găsit doi deștepti să protesteze, că bieții copți au făcut Liturghia în Biserica Sf. Ecaterina din București, iar acum trebuie spălată și târnosită Biserica, parcă ar fi fost întinată de păgâni.

La Damasc, în fosta catedrală rum-ortodoxă, devenită în sec. VIII Moscheea Omeazilor, slujeau în mod alternativ ortodocșii, iar după ei ori înaintea lor se ținea Marea Rugăciune în ritul islamic, fără să fi fost gaură în cer. Moaștele Sf. Ioan Botezătorul se află încă acolo în această moschee, fostă Biserică. Eu le-am văzut, când am fost în Damasc.”

Dacă vreodată s-a întâmplat așa, nu știu, pentru că nu cunosc. Dar un lucru este cert, anume că astăzi fosta bazilică e doar moschee.

„La Sf. Ecaterina din Sinai, din sec. X există o moschee în fosta trapeză a mănăstirii, cu minaret, iar abatele arhiepiscop titular de Raith și Pharan este instanța supremă, pentru beduinii musulmani, din jurul mănăstirii (potrivit shariei), și care ajută și păzesc pe călugări și Sfânta Mănăstire de la poalele Muntelui Revelației.”

Beduinii din Sinai sunt foști creștini ortodocși și ei știu lucrul acesta. Ultimul care a murit și a fost îngropat cu cruce la cap a fost o femeie, pe la anul 1750. Mai mult, ei sunt vlahi, aduși de Sfântul Împărat Iustinian din Balcani în Sinai. Și ei știu asta, și spun despre ei înșiși „noi suntem din țara Llah”. Mai mult, recomand înveninatului papistaș care se bagă unde nu-i fierbe oala să meargă în Sinai și să-i vadă pe beduini cum dorm pe jos, în ușa mănăstirii, ca să nu poată nimeni să intre noaptea în mănăstire, ori să urce noaptea pe vârful Muntelui Sinai și să-i vadă pe foștii creștini vlahi cum se nevoiesc dormind pe piatră, la peste 1000 de metri altitudine, cu urechile ciulite, să nu treacă cineva pe lângă ei fără să-l ajute, gata să îți ofere un ceai cald sau altceva (cum nimeni între musulmani nu face). Nu am întâlnit în toată lumea arabă beduini atât de nobili, de blânzi și de serioși cum sunt aceștia. Nu este legendă faptul că cineva și-a pierdut noaptea un portofel cu 1000$ și a doua zi l-a găsit la șeicul beduinilor.

Afirmația că moscheea e construită în secolul X nu se susține prin nimic. Poate vrea să spună că trapeza a fost construită în secolul X, iar schimbarea destinației ei s-a făcut mai târziu, sub stăpânirea otomană, când beduinii musulmani, sustrăgându-se de la biruri, au devenit la fel de oprimați ca și creștinii, și era firesc să li se dea un colț de rugăciune în spatele zidurilor, unde micile grupuri înarmate și tâlharii de toate felurile nu puteau pătrunde, ci doar expedițiile militare organizate puteau vătăma mănăstirea. Dar, atenție, și aici e vorba de ceva: trapeza e trapeză, biserica e biserică, și acestea două nu s-au amestecat niciodată.

„Patriarhii Constantinopolului au fost toți monofiziți, până la împăratul Justinian I, în conformitate cu dispozițiile Henoticonului, din 482, care ignora Calcedonul.”

Sfântul Iustinian a ajuns împărat la anul 527.

Între 518-520 a fost patriarh Sfântul Ioan Capadocianul, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 25 august, împreună cu ceilalți patriarhi ortodocși: Ghenadie (+471), Mina (+552) și Epifanie (+535) care s-au luptat cu erezia monofizită. Oare prezența Sfântului Ioan Patriarhul pe scaunul Constantinopolei, adus de împăratul ortodox Iustin I este suficientă, sau nu pentru a demonta afirmația rătăcită?

„Adoptarea Henoticonului era condiția pe care le-o punea împăratul romeu, înainte de-a-i confirma în scaun. Cu toate acestea nu sunt scoși din diptice. Exemplele le pot continua, dar mă opresc aici.

Și acum, se face tărăboi pentru un gest de ecumenism, de ajutor frățesc, oferit de Sf. Patriarhie din București, bieților copți. Un lucru pot să spun, Christologia coptă este destul de diafiză în conținutul ei, chiar dacă nu este formulată în terminologia calcedoniană.”

Păi nu putem vorbi despre mai adevărat și mai puțin adevărat, mai mincinos și mai puțin mincinos. „Destul de diafizită” este o expresie pentru cine stă prost cu categoriile. În materie de dogme ești ortodox sau nu, ești eretic sau nu. Ești diofizit sau nu. Miafizit, așa cum se mint pe sine că mărturisesc ei, înseamnă altceva decât diafizit. În modul de rațiune al papistașului cârtitor, Filioque nu ar fi un adaus la Crez, o erezie, nu-i așa?

„Că nu amestecă vinul cu apa, ei spun că vinul conține și așa apă, deci nu trebuie amestecat. Pe grecește „vin” se spune KRAZI, care însemnează etimologic SPRITZ, adică vin amestecat cu apa. Existând acest termen grecesc deja pentru vin, miafiziții n-au mai considerat necesară forma ritualistică de amestecare a vinului cu apa, simbol al firii divine si umane.”

Vin se spune OINOS în tot Noul Testament. Papistașul furios are halucinații de la șprițul nemțesc, de când nu mai găsește un vin bun, românesc, fie și pentru a-l bea la masă cu familia. Bun ar fi dosarul acela al unirii BOR cu monofiziții, să cităm un pic și din afirmațiile inițiale ale fostului decan Necula, care spune că, din păcate, diferențele de cult între ortodocși și monofiziți sunt uriașe și poate dintre toate, aceasta, împreună slujirea, va fi cea mai mare problemă. Ciudat că peste foarte puțin timp, 2 sau 3 ani, același liturgist ecumenist spune că putem închide ochii la ceea ce ne desparte și putem căuta ceea ce ne apropie.

„Pot să mai spun că în realitate, copții sunt mai buni ortodocși decât românii și decât mulți alți „calcedonieni”: ei postesc, merg la biserică, fac asceza și mai ales au rezistat 1400 de ani pericolului islamic, cu mai multă dârzenie și cu mai multă demnitate decât clerul și vlădicii BOR în cei 40 de ani de comunism.

Domnișorii respectivi, clerul și tot creștinul din România au numai de învățat de la copții din Egipt, de la sirieni, de la armeni, de la etiopieni, abesinieni și nubieni.”

Așadar, faptul că după 1000 de ani de invazii migratoare păgâne, aproape 500 de ani de vasalitate față de turcii musulmani, pe de o parte, și robie față de ungurii și nemții papistași, pe de altă parte, România ortodoxă a rămas țara din Balcani cu cel mai mare procent de creștini ortodocși, cu cel mai mare număr de biserici, cu cel mai mare număr de mănăstiri, cu cel mai mare număr de călugări, este sau nu este un ghimpe în ochii uniatului apostat?

Dacă musulmanii nu au construit o singură moschee în satele românești din Dobrogea, ca să nu mai vorbim de nordul Dunării, iar papistașii eretici au ras cu tunurile mai mult de 90 de mănăstiri și au omorât sute și mii de ortodocși care nu voiau să primească erezia lor cui aduce mai multă cinste? Turcului, sau ereticului?

Iar dacă în fața Islamului monofiziții cu greu s-au menținut la un procent de 10% din populația de astăzi (în Syria, Liban, Egipt), asta ce înseamnă? Că monofiziții sau ortodocșii au rezistat mai cu bărbăție în fața prigoanelor de tot felul? Despre ce dârzenie și demnitate e vorba? Aceea a creionului chimic care însemnează Crucea pe frunțile femeilor, ca să se scârbească de ele musulmanii?

Apropo de comunism: Faptul că 20 de ierarhi ai sinodului BOR au fost înlăturați din scaune și pensionați forțat, din care 7 au murit otrăviți și 2 au făcut închisoare înseamnă sau nu înseamnă ceva? Sau numai reclama făcută episcopilor uniți are valoare?

„Eu am celebrat Sf. Liturghie în ritul copt și cu clerul acestei Biserici Sfinte, după cum am celebrat și cu frații ortodocși și uniți, fără să-mi fac probleme de conștiință ori să mă tem ca n-o să mă mai pot mântui."

Iată că se dă de gol că îi plac alunecările dogmatice și canonice ale Vaticanului…

„He, he, alte probleme și abateri întinează Bisericile: preoții ghicitori, vrăjitori și deschizători de pravilă, trădarea secretului mărturisirii sau aluziile privitoare la păcatele penitentului, lăcomia de bani a vlădicilor și preoților, lipsa lor de activitate, redusă la lălăitul de duminecă, cu silirea duhului spre răcnire, pomenile, sărindarele, căldărușa, mesele copioase la boteze sunt mai mari păcate decât că un cleric copt a slujit Sf. Liturghie în Biserica Sf. Ecaterina din București.”

Ereticul papistaș nu știe că păcatele personale capătă mai ușor iertare decât erezia, care desparte omul de Dumnezeu. Păcatele de orice fel se spală prin Sfânta Spovedanie. Dar întoarcerea unui fost ortodox (cum nu e cazul lui) de la erezii cere nu doar Sfânta Taină a Spovedaniei, ci Sfânta Taină a Mirungerii, adică putința și nădejdea mântuirii, pentru că Mirungerea aduce pe Duhul Sfânt în inima omului.

Iar ereticii care vor să vină la Ortodoxie se primesc prin Sfântul Botez, după toate canoanele Bisericii, de vreme ce nu putem recunoaște drept validă întreita afundare făcută de cei ce nu cred la fel cu noi.

Și că tot am ajuns aici: Știe cumva domnul doctor (în ce știință scolastică) papistaș ce înseamnă verbul BAPTIZO în elinește? Cumva „mă scufund, mă afund”? Iar dacă asta înseamnă, de ce nu face și el niște demersuri ca Vaticanul și toate slugile sale să nu mai vorbească de Taina Botezului, ci de taina stropirii ori, taina turnării, ori taina împroșcării cu apă cu sare?

„Prea Fericitul Părinte Daniel I ar putea să-i pedepsească aspru pe acești instigatori și provocatori de zâzanie, neliniște, nesiguranță și dușmănie în Biserică.”

Sigur că prezența actualului patriarh, cumincior, în rând cu alți sateliți ai curiei romane la așa-zisele rugăciuni organizate de Vatican înseamnă pentru papistași un pic de speranță.

Dar, cum zice poetul, „Nu spera și nu ai teamă, / Ce e val ca valul trece; / De te-ndeamnă, de te cheamă, / Tu rămâi la toate rece.”

Au fost unii preoți ortodocși care l-au așteptat cu mare nădejde pe actualul patriarh să ajungă șeful sinodului BOR. Interesant este că printre primele măsuri luate a fost tocmai să se debaraseze de ei. Deh, ce să-i faci, nu e pentru cine se pregătește, pentru că situația de pe teren, oricât ne-am strădui noi să o organizăm, nu e în mâinile noastre.

„Copții cred în Sfânta Treime, au șapte Taine, au succesiune apostolică, au ierarhie sacramentală, deci nu le lipsește nimica, în afară de „erezia” monofizită.”

Superbă exprimare! Să ne trăiți, domnul doctor. Deci ziceți că le lipsește erezia, fie ea și cu ghilimele, nu?

„Numai că și aici se cuvin câteva precizări:

Monofiziții au respins formal Calcedonul.”

Monofiziții nu au respins formal Sinodul 4 Ecumenic, pentru că dincolo de el s-au constituit într-o sinagogă a satanei și i-au prigonit cât au putut pe ortodocși. De sinodul tâlhăresc de la Efes (449), cu doi ani înainte de Halchidon, a auzit ereticul simpatizant de eretici?

Iată aici o mică pildă din Limonariu (s-a auzit la Blaj despre această carte?):
Spunea Avva Polihronie despre Avva Ilie, arhiepiscopul Ierusalimului, că nu bea vin când era monah și a păstrat această rânduială și când a ajuns patriarh. Se spunea despre Ilie, arhiepiscopul Ierusalimului și despre Flavian, arhiepiscopul Antiohiei, următoarele:
Împăratul Anastasie (monofizit) i-a exilat pe amândoi pentru sinodul de la Calcedon. Pe Ilie l-a exilat în Alia, iar pe Flavian în Petra. Într-o zi, patriarhii și-au făcut cunoscut unul altuia: Anastasie a murit astăzi. Să mergem și noi că să ne judecăm cu el. Și după doua zile au plecat către Domnul.

„Ortodocșii au acceptat formal Calcedonul, dar, în realitate, au pus și pun accentul pe firea Divină a Lui Iisus Hristos.”

Minciuni. Nu e nevoie să spunem de ce. Sau poate cred papistașii că Praznicile Împărătești, ale Triodului (cu Săptămâna Patimilor și Învierea Domnului) și Penticostarul sunt semne ale vreunei rătăciri? Noi suntem Ortodocși, domnule, și credem în cele două firi, două voințe și două lucrări, dumnezeiești și omenești, ale Mântuitorului Hristos.

„De aici sfinții slabi și spiritualizați, aversiunea față de trup, scrupulozitatea excesivă față de păcat, stâlpnicii, Cuminecătura, ca o coroană a vieții spirituale, fapt care a dus la situația că la ortodocși nu se mai cuminecă nimeni, iar dumineca și de sărbători, preoții cuminecă doar pruncii și câteva babe, care aduc prescura și împlinesc toate epitimiile și canoanele cerute de cler, dar pe care clerul însuși nu le mai respectă.”

Iată de unde a sărit iepurele iubitor de canoane!… Eu știam că pe la Vatican au trecut cam 1000 de ani de când nu s-a mai auzit de Sfintele Canoane, ci doar de bulele papale.

„Le pretinde doar de la credincioși, ascunzându-se după deget.”

Domnule papistaș, iată ce spune Mărturisirea de credință a Bisericii de la 1848: „la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care voiește ca veșnic neschimbată să-i fie credința, și la fel cu a Părinților săi, cum au experiat în fapt după schismă mulți dintre Papi și dintre Patriarhii cu cugetul latinilor, nimic izbândind în încercările lor”. Deci, la noi, cler și popor una sunt în fața Canoanelor Bisericii.

„Latinii au acceptat formal Calcedonul, dar au pus și pun accentul pe firea umană a Lui Iisus Hristos. De aici sfinții grași și bine hrăniți, ghiftuiți chiar, statuile, apoi accentul mai mare pe Crăciun și nu pe Sfintele Paști (adică pe Naștere și nu pe Înviere) etc.”

Tâlharii… tâlharii… Dumnezeu să-i ierte. De parcă la Înviere Mântuitorul a înviat cu altceva decât cu firea omenească… Oricum, sinceritatea nu îi strică celui ce dă de gol lipsa de bună-credință a ereticilor.

„Atât pentru azi și-ți doresc noapte bună.

Sper ca Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel I va face ordine și-i va pune la punct pe acești oameni de izgaga, cu nivel teologic de doi lei.

Dumnezeu să fie cu noi și să ne binecuvinteze,

Ioan Marin Mălinaș”

Cum ziceam mai sus, nu e pentru cine se pregătește.

Domnule Mălinaș, nu eu, ci Sfântul Petru are să-ți spună câteva cuvinte:

„Pocăiește-te drept aceea de răutatea ta aceasta, și te roagă lui Dumnezeu, doar ți s-ar ierta ție cugetul inimii tale. Pentru că întru amărăciune a fierei, și întru legătură a nedreptății te văd că ești.” (Fapte 8:22-23)

Dumnezeu să vă ierte, pe voi, cei căzuți din Adevăr, din Ortodoxie. Noi vă vedem, vă cunoaștem, știm cine sunteți, și știm de ce nu aveți pace în sufletele voastre. Și pentru aceea ne este milă de voi și rugăm pe Toți Sfinții ortodocși din apusul Europei să vă pomenească și să vă înțelepțească și să vă lumineze, ca să vă dea Domnul cuget smerit și să vă recunoașteți greșeala apostaziei, dezbinării și inovaționismului.

Iar cu noi Domnul să facă mare mila Sa, cu milele și îndurările Sale cele bogate.

Comentarii

comments powered by Disqus