fluviul veșniciei
a inundat
deșertul
rătăcind după miraje,
strigăm
și
tot
strigăm
după nisip.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
se înseninează
pe drumul acesta
departe se face aproape
mai frig se face cald
mai întunericul se strânge în el
și devine un punct de suspensie.
unde stau vulturii
se ridică un răsărit
și duce lumina lui
până la celălalt colț.
e o dimineață frumoasă
preotul iese din altar
cădelnițează un pic prin univers
apoi se...
fire de nisip
în țara furtunilor
ne plimbă peste tot.
corăbiile
timpului,
pâinea și sarea
au fost pregătite
și ascunse în așteptarea
unor oaspeți de rang,
noi prea des am ales
dulceața
unei
otrăvi
pe care acum
o vrem uitată.
unde ne sunt cuvintele
curate
cu gustul lor
de cer?
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și...
necontenit
ostași
străini
lovesc
cu un berbece-n inimă
doar doar
or să-mi dea brânci
din ea.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)
ce nebunie
ce nebunie să se coboare
cumpăna-n fântână
şi-n loc de apă,
sete,
mai multă sete
să îţi
dea.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)
venim şi noi
ca amintirile
ca să dăm mărturie
despre o realitate mai înaltă,
aşa cum frunzele mărturisesc
puterea copacului,
cum norii fac vizibilă
adâncimea cerului.
(din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)
și-a venit dimineața
în fire,
noi
cheia cuvintelor
spre lumină
o am întors.
pământul e cald,
ploaia aproape,
tăcerea cea bună
a fost semănată.
lucrând,
așteptăm
flămânzi
de
Dumnezeu.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
căderile bune îți doresc
cu fața spre lumină,
rătăcirile care te adună
din atâtea călătorii
fără capăt
şi pierderile
ce îmbogățesc pe pierzător.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
însingurări ale zilei,
însingurările binecuvântate
ale celui alungat
de vocile care nu spun nimic.
se adună singurătatea
ca apa rece în burdufuri
și ţine pentru încă
o jumătate de sahară,
între timp timpul devine prieten
chiar și când știi
că e prieten și cu nisipurile.
omul ca iarba,
zilele lui ca floarea câmpului
așa...
deschid
adânc ochii
te privesc
și mă înfricoșez:
omule,
ești
tot
o rană deschisă.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)