Duminică
inima – tron împărătesc
timpul – leu îmblânzit.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
A fost odată ca niciodată
Un Copil
Care ne-a învățat să devenim
Viață fără de moarte.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
mai întâi florile, mugurii și razele soarelui
mai întâi frumusețea văzută
cu nunta ei de petale –
toate se vor duce
chiar venind spre cel care privește.
tăcuți și pașnici soli,
frunză cu frunză, fir cu fir,
lacrimi, bucurii, cuvinte
pleacă negreșit
și fiecare om, până la ultima silabă,
până la ultimul foton
își...
daaa, vine în sfârșit un pic de cosmos
și pe la noi prin bezne
după ce soarele a fost puțin încătușat,
brăzdat de curcubee,
pe scurt, a fost reeducat.
iată, zice el voios, după ce a răsărit
din marea picătură de rouă:
vă aduc în grabă noile table ale legii!
întâi de toate, de azi înainte
să scrieți Dumnezeu cu literă...
prietenul, fratele meu drag și bun,
iartă-mă, te rog,
cuvântul de-astă dată e simplu și atât:
sunt cel mai mic, dar cel mai mic de pe pământ,
e prima certitudine pe care o pot spune azi lui Dumnezeu
de mă întreabă cine sunt.
de ce? de ce? ce ai făcut?
vei zice și-mi vei cere sufletul pe tavă.
răspunsul, cum ziceam, e...
nu, nu sunt nici o dată singur
nici în zgomot, nici în tăcere, nici în somn, nici în veghe,
nici în cel mai ascuns colț de inimă.
ne naștem curați, coborâm întregi de lumină,
iar viața printre nisipuri începe să scuture
din mantia aceasta cerească – o dată, de două, de o mie de ori
și apoi din nou de la capăt.
ne...
sertare și uși
atât mi-ai spus că rămâne când te uiți în urmă,
memoria – o drogherie unde mergi și întrebi constant
care e leacul? cât face? când ajunge? cum se ia?
timpul vieții – cotloane peste cotloane,
nesfârșită galerie a unei străvechi familii de șoareci,
loc de fugă de atâta necunoscut.
ființă din sertare și...
ce înseamnă puțină moarte
pentru câmpia înflorită?
o mână de timp
peste țara-fără-de-vreme?
pârâuri tulburi
pentru pașnicul adânc?
ce înseamnă o pulbere de spaime
în nesfârșirea Saharei?
Aproape totul, aproape nimic.
Între ele, cu sufletul adesea strivit
adesea zburând, omul caută
marginea solidă pe care să meargă....
sunt ninși acum copacii
de florile lor calde –
a trebuit să fie iar trezită
din preacucernica memorie a sevei
dulceața învierilor trecute.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o mare risipire
așteaptă
să ne dea îmbrățișarea ei
acum
când timpul pare să își piardă
punctul arhimedic.
ce poate fi mai trist
decât să vezi puii de vultur
crescuți să fie rațe?
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.