Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Țara mea
e stradă cu vizibilitate redusă unde nebunii și-au luat dreptul de a planta salcâmi după ideea de ordine din mintea lor, iar soarele răsare doar când e obligat (fiindcă lumina doare). țara mea e stradă cu vizibilitate tot mai redusă unde pentru orice crimă scuze se găsesc ușor prin buzunare, spini tot mai mulți trebuie...

Citește mai mult

Diferența
diferența dintre copil și omul mare: copilul desface fără saț la ceasuri. omul mare e servitorul ceasului, îi șterge cu sfială firele de praf apoi predă prăfoasa îndeletnicire (cu limbă de moarte) din neam în neam.
Cassandre și profeți
Când rostim numele Cassandrei, ne trec prin minte numeroase gânduri referitoare la neputința și drama celui ce strigă adevărul fără a fi luat în seamă, ba chiar riscând să fie trecut în rândul nebunilor. Despre tragicul personaj mitologic se spune că ar fi fost blestemat să spună exact ce se va întâmpla, fără a fi...

Citește mai mult

Țesătura
separă cuvintele de setea lor și vei pierde pacea îndreaptă gândul împotriva luminii și moara rătăcirii va porni caută drumul în afara ta și vei ucide bucuria deschide cutii de pandore și-ți vei închide libertatea iar atunci cuvintele, pacea, drumul, bucuria vor fi orfanii ce te vor striga pe nume în veșnicie.
Să nu trăim în minciună! (3)
În numărul anterior al revistei, în partea a doua a textului, am scris despre câteva dintre condițiile prielnice pentru înrădăcinarea totalitarismului, fiind ghidați de cartea lui Rod Dreher, Să nu trăim în minciună! Un manual pentru disidenții creștini (Contra Mundum, București, 2021). Astfel, am văzut rolul pe care...

Citește mai mult

Reversul
acum timpul râde acum ziua moare acum plouă cu temeri acum renasc în chiar aceiași ochi câmpiile-alizee și gheonoaie nu e imaginea închisă-ntr-un tablou e poate ultimul apus de soare când se destramă nesfârșite umbre și cel mai mult lumina doare.
Lumini moarte
ochii privesc și nu văd. oglinzi opace. poți trimite soarele să își continue lucrul, paginile ceasurilor și toate râurile vieții – nimic nu-i mai bucură, Doamne, din ce dăruiești. nici tainele cerului, nici munții, nici setea inimii. nici măcar bucuria copiilor. noii fii de adam nu mai trăiesc, ei freamătă-n ecrane, în...

Citește mai mult

Restaurare
joc de cuvinte-ncrucișate, viața aduce la mal căi limpezi și umbrele lor, încât – fără s-o știi adesea – alergi ca pe săgețile unui trident, ademenit de-o latură și de cealaltă. numai smerita cale a păcii ți-arată mereu ce dulce este, până la urmă, înțelepciunea ei. până la urmă, chiar poate abia în ultima clipă, adică...

Citește mai mult

Să nu trăim în minciună! (2)
În cartea sa – al cărei titlu l-am preluat în titlul prezentului articol – Rod Dreher descrie, în prima parte, condițiile de instituționalizare a minciunii sistemice (trăsătura fundamentală a ideologiei totalitare), iar în partea a doua prezintă strategiile de „prevenție” și de combatere, în caz că această nefericire a...

Citește mai mult