Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Portret din mers
veneam lumină în pâlpâire în amurgul acela veneam de ceasuri întregi de la facerea lumii parcă de la Adam. de la tatăl meu la bunicu la tatăl bunicului la tatăl străbunicului locul de unde venim se face mereu mai departe podul de veacuri pe podul de oase podul de lacrimi pe podul de oase în pasul nostru de lumină...

Citește mai mult

Exil în inimă
se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale
I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud banca bătrânei care veghea toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre...

Citește mai mult

Ca și când ți-aș spune acum, privindu-te în ochi
încep mereu, de la capăt mereu începutul. eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi, unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor – pe ele nu le pot păcăli ușor. uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului, uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă. eu doar...

Citește mai mult

Thomas Molnar, o voce a lucidității în epoca relativizării
Eu, Simah, prefectul Romei, urmat de Omul și mașina – este titlul primei cărți traduse în limba română a profesorului universitar Thomas Molnar, apărută în 2013 la editura Logos, ediția originală în franceză fiind publicată în anul 1999. Traducerea aparține profesorului sibian Manuel Valeriu, cel care a făcut...

Citește mai mult

Înainte de cuvântul înainte
mai ales în satul de câmpie se întâmplă să-ți uiți sufletul în dimineți cețoase culegând lumină până te pomenești crescând și părinții nașii finii te privesc de jos în sus și nevoit te lași convins de minunea asta (nevrută) cumva ai rămas cu vreo trei copii în toamnele cețoase ștergându-ți fruntea de culoarea lor după...

Citește mai mult

Ardealul – pământ românesc.
Rândurile de față nu au decât rolul de a atrage atenția asupra unei lucrări de referință ce prezintă dovezi clare asupra modului cum s-a luptat secole de-a rândul împotriva drepturilor românilor din Transilvania. Un genocid cultural și deseori în sens propriu. În fața datelor istorice, sociale și culturale,...

Citește mai mult