Feminismul și politica

„Să nu te blăsteme cineva: s-ajungi slugă la cai albi și stăpân femeie s-aibi!”

În Parlamentul României există, de ceva timp, un proiect de lege care așteaptă să fie aprobat și care își propune să ofere femeilor o mai mare reprezentativitate în politica din România (că „românească” nu mai e de multă vreme!).

Concret, prezența femeilor pe listele electorale pentru Parlament ar trebui să fie, în mod obligatoriu, de cel puțin 33%.

Proiectul a trecut deja de Senat, acolo unde cu excepția AUR, s-a votat favorabil proiectului, acesta aflându-se acum la Camera Deputaților, forul decizional.

E aproape sigur că acest proiect va trece și de Camera Deputaților, dat fiind că inițiatorii acestui proiect, respectiv PNL, PSD, USR, UDMR, reprezintă 80% în Parlament, majoritari în ambele camere ale Parlamentului.

O asemenea inițiativă legislativă este complet neavenită, este chiar absurdă, în contextul în care în România, femeile au libertate deplină și drepturi egale cu bărbații de a participa activ la viața politică a țării, și totodată acces neîngrădit la structurile puterii politice. (Am avut o femeie prim-ministru, avem o femeie președinte de Senat, avem două femei vicepreședinți de Senat și Camera Deputaților!)

Atât prezența pe listele electorale cât și ocuparea unei funcții politice în Stat trebuie să fie expresia și rodul competenței acelei persoane, bărbat sau femeie, care dorește să facă politică! De ce ar trebui adăugat criteriul de gen??!!

Femeile sunt puține în politică, e adevărat, dar asta se întâmplă natural, pentru că nu este datul femeii de a face politică, sau de a conduce. Sunt foarte puține femei care se orientează către viața politică, tocmai pentru că este împotriva firii lor celei adevărate, și atunci de unde să găsești atâtea femei, într-un procent de 33%, ca să poți alcătui o listă electorală care să poată fi validată d.p.d.v. legal?!!

Am cunoscut femei care au intrat în politică. Toate erau neîmplinite ca femei, aveau tot felul de nemulțumiri, frustrări, legate de condiția lor naturală, aceea de femeie. S-au refugiat în politică. Au devenit feministe, ca să supraviețuiască, după ce și-au trădat condiția, firea cea adevărată de la Dumnezeu! Am simțit o adâncă compasiune pentru ele! Pentru că nu s-au putut împlini în datul lor natural, au căutat să fie altceva. Așa a apărut feminismul, despre care marele nostru gânditor Nae Ionescu spunea: „Eu am văzut multe feministe în viața mea. Și mi-a fost dat să surprind și resortul intim al mișcării acesteia: feminismul decurge din lipsa de feminitate. Încercarea – ridicolă în pretențiile ei și generatoare de milă în lipsa ei de mijloace – de a expropria pe bărbat din funcțiile lui politic-sociale, în beneficiul femeilor, nu a fost niciodată întreprinsă de femei propriu zise; ci, în chip normal, de biete ființe aruncate, printr-o lipsă sau alta, în afară de putința acțiunilor lor firești, scoase, printr-o deformație sau alta, de sub raza de valabilitate a legilor lor firești.”

A recurge la criteriul de gen (stabilindu-se un procent obligatoriu de 33% atât pentru femei cât și pentru bărbați pe listele electorale), cu scopul de a spori prezența femeilor în politica din Romania, pornind de la constatarea unei realități firești - aceea că prezența femeilor în politică este destul de redusă - este un act forțat, împotriva naturii, care va dăuna nu doar femeilor, ci întregului popor român!

Acest proiect de lege nu vine ca să facă o reparație socială, morală, sau politică, în spiritul unei echități sociale sau politice între bărbat și femeie, ca să combată o discriminare, o inegalitate, o nedreptate care, chipurile, s-ar face femeilor, ci vine, pur și simplu, ca un privilegiu acordat, absolut gratuit, femeilor!!!

Ceea ce arată, în mod evident, că această inițiativă legislativă se înscrie pe linia ideologiei feministe, a excesului, a extremismului de a acorda femeii drepturi pe care nici nu le moștenește și nici nu și le poate atribui într-o competiție electorală corectă, în care nu există „bărbat” sau „femeie”, ci doar român apt și responsabil pentru a conduce România!

De aceea nu ne miră că principalul inițiator al acestui proiect de lege este feminist-liberala Alina Gorghiu, ale cărei derapaje pe scena politică sau în spațiul public sunt pe cât de hilare, pe atât de îngrijorătoare!

Ca să dau un singur exemplu, vă amintiți, probabil, de replica halucinantă pe care Alina Gorghiu i-a dat-o, pe facebook, unui cetățean care își punea, în mod responsabil, problema siguranței vaccinurilor anti-Covid. În timp ce Alina Gorghiu, cunoscută ca mare propagandistă a vaccinării, îndemna oamenii să se vaccineze, respectivul cetățean a întrebat-o direct daca îi garantează, în scris, că vaccinarea nu va avea efecte nedorite, poate chiar fatale, asupra lui, în cazul în care s-ar vaccina. Răspunsul a fost stupefiant: „Dacă mori, o faci pentru tine, pentru sănătatea ta.”(!!!)

La un asemenea răspuns delirant, n-are rost să mai analizăm activitatea politică a celei ce ocupă o funcție foarte importantă în Senat (vicepreședinte), ne întrebăm doar dacă această femeie e zdravănă la cap!

Cu așa femei în politică, oare la ce ne putem aștepta?!…

Vrem mai multe femei în Parlamentul României? Păi dacă vor semăna cu Alina Gorghiu, să ne ferească Dumnezeu! Mai bine… lipsă! Sau, cu cât mai puține, cu atât mai bine!

De altfel, această inițiativă legislativă nu face decât să recunoască și să (re)confirme neputința „sexului slab” de a se impune în politică prin propriile-i puteri. Căci altfel, nu-i așa, de ce ar mai fi nevoie de o asemenea lege?

Și iată că se recurge la strategii și criterii electorale absurde, așa cum este criteriul de gen, pentru a ușura accesul femeilor în politică.

Orice femeie cu ambiții politice, dar și cu o oarecare demnitate în aspirațiile ei politice, s-ar simți jignită și n-ar accepta acest favor, pentru că asta ar însemna, implicit, sa-și recunoască slăbiciunea!

E bine să-ți recunoști slăbiciunea! E atitudinea omului smerit, care-și cunoaște și își acceptă limitele. Dar, dacă te smerești cu adevărat, atunci stai în banca ta, nu încerci să obții ceva la care aspiri cu îndârjire, în mod nefiresc, prin cu totul alte mijloace decât prin puterile tale naturale.

A-ți cunoaște și a-ți respecta condiția, a ști să stai la locul tău, se numește demnitate creștină! Evident, fără nicio legătură nici cu feminismul, nici cu politica din România.