Pune-ți viața în versuri.
Și iarăși îți spun: pune-ți viața în versuri, dacă vrei să simți viața universului și să fii în legătură și armonie cu ea.
Poți analiza cântările, însă niciodată nu uita să cânți. Criticii de poezie trăiesc și mor, pe când poeții trăiesc veșnic.
Analiza ucide, poezia înviază. Numai poezia poate învia proza, căci poezia a răsărit din pomul vieții, iar proza, din pomul cunoștinței.
Toți spunem că minciuna e vremelnică, pe când adevărul este veșnic. Poezia trăiește mai mult decât proza, pentru că este mai aproape de adevăr și mai aproape de viață. Și astfel, dacă îți vei pune viața în versuri, vei fi mai aproape de adevăr, mai aproape de viață.
(Sfântul Nicolae Velimirovici – „Învățături despre Bine și rău”)
Ce este Poezia?
Poezia este starea de grație divină în care gândurile se sfințesc fără știre…
Poezia este starea de incendiu sufletesc în care răul și Binele se întâlnesc, răul despărțindu-se singur de Bine, iar Binele, înveșnicindu-se, suportă cutremurat moartea răului.
Poezia este starea de uitare de sine totală, în care simțind și înțelegând că mori vremelnic, mai dăruiești un zâmbet Vieții!
***
Poezia este muzica gândului, adusă pe treapta desăvârșirii sale…
Poezia este preoția cosmică, a celor care părăsiți fiind, nu părăsesc pe nimeni niciodată!
Poezia este uimirea continuă și pură, înaintea tuturor tainelor dinlăuntrul și dinafara noastră.
***
Poezia adevărată se recunoaște după trei semne limpezi, inconfundabile:
Te face să vibrezi, din marginile suficienței proprii, la suferințele altora;
Te face să vezi clar sacrificiul Luminii în mijlocul beznei, fie ea și dezlănțuită și stihială;
Te ajută, prin curajul ei insolit, să cutezi a recunoaște frica de pustiu, înfrângându-te pe tine însuți!
Poezie se numește numai ceea ce Adevărul Cel veșnic Viu adeverește.
(Ioan Gându)
CE CITEȘTI ÎN AXA – POȚI DUCE CU TINE!
Comentarii