Îndatorarea externă a României. Eminescu împotriva F.M.I.
Eminescu, economistul politic al mileniului II

Îndatorarea externă a României. Eminescu împotriva F.M.I.

„Proprietarii adevărați și în perspectivă ai bunurilor ipotecate din țară sunt detentorii străini de titluri române.”

Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1985, pag. 231

Seară rece. De iarnă. Discut cu directorul unei curajoase reviste culturale.

Mă-ntreabă: Poți face un articol despre Eminescu? Gândirea economică? Vreo patru pagini?

Ce pot surprinde-n patru pagini? Pertinent?

Enunț fugar subiectele economice ale Eminescului și-mi consum tot spațiul. Fără a le înfățișa în chip viu. Fără măcar să reușesc de a le consemna pe toate…

Atunci?

Ceea ce vedeți aici. Focalizez o temă. Una singură. De mare actualitate. Și pe care o prezint ca dialog. Ca schimb de replici. Autentice! Între cine? Eminescu versus mai mari ai zilei. Prim-ministru. Președinte. Șef de Misiune F.M.I. în România. Plus alții. După trebuință.

Subiectul?

Îndatorarea externă a României.


Prim-ministru al României: „Zestrea de credibilitate pe care o are astăzi România este foarte importantă. Aceasta se convertește acum în bani pentru România”, a declarat premierul(;) la videoconferința cu prefecții. El a subliniat faptul că decizia Board-ului FMI de a acorda țării noastre tranșele a doua și a treia din acordul stand-by reprezintă o dovadă că România și-a îmbunătățit sensibil imaginea externă.

(Notă: Marius Dobrescu - Amos News. Data publicării: 30 Aug 2002, http://2002.informatia.ro/Nastase_despre_credibilitatea_Guvernului-2208)

Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveți ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moșii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câre strămoșii au păstrat.

Și, daca ne veți întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătății încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.

Din ce în ce elementele naționale sunt substituite prin cele străine; siguranța că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranța că poporul nostru nu mai e în stare de-a-și recâștiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranță că viitorul e al lor în această țară, ei creditează guvernului”.

(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1985, pag. 232)

Șef al misiunii FMI pentru România: Bugetul pe 2010 prezentat de autoritățile române este unul „credibil” - a declarat, la finalul discuțiilor de marți de la Ministerul Finanțelor Publice, Jeffrey Franks (șeful misiunii FMI pentru România). Împrumutul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind eliberat în 8 tranșe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de la FMI și 330 de milioane de la Banca Mondială.

(Financiarul, 17 Decembrie 2009, http://www.financiarul.ro/2009/12/17/fmi-transa-urmatoare-probabil-in-februarie-2010/)

Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părți ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înțelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.

(Mihai Eminescu, De îmbunătățiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)

Președinte al României: „Noi suntem dependenți de acești bani, pentru că avem cheltuieli din bugetul de stat mai mari decât încasările și fără acești bani există riscul să nu putem plăti investițiile, salarii, pensii. Or, este vital pentru noi să primim acești bani, pentru a onora obligațiile care sunt…”

(„Nașul” - 15.10.2009, http://www.monitoring.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6257:qnaulq-15102009-invitat-traian-bsescu&catid=86:b1-tv&Itemid=272)

Mihai Eminescu: „Posibilitatea dată unor nulități și unor parveniți de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituțională dată unor oameni de proveniență incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensație, iată răul, incurabil poate, al organizației noastre.”

(Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., București, 1985, pag. 303)

Ziar economic din România: „Pachetul de sprijin pentru România se ridică în total la 19,95 miliarde euro, în afară de FMI Comisia Europeană oferind 5 miliarde de euro, Banca Mondială, 1 miliard și BERD și alți finanțatori mondiali, încă 1 miliard”.

(Financiarul, 17 Decembrie 2009, http://www.financiarul.ro/2009/12/17/fmi-transa-urmatoare-probabil-in-februarie-2010/)

Mihai Eminescu: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice”

(Mihai Eminescu, Ce imperturbabili sunt confrații… Timpul, 4 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 182)

„Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puțin de înrâuriri străine”.

(Mihai Eminescu, Frază și adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., București, 1989, pag. 31)

Ministru de Finanțe al României: „Nu consider că o creștere economică negativă echivalează cu un colaps, a declarat ministrul Finanțelor Publice(;) în cadrul evenimentului „Agenda de Business a României pe 2009”, organizat de Ziarul Financiar în colaborare cu PricewaterhouseCoopers.

Acesta a completat că este doar o problemă mai dificilă care trebuie gestionată în noile condiții economice globale. Cu această ocazie, ministrul a ținut să amintească obiectivele din programul anticriză: limitarea scăderii creșterii economice, protejarea intereselor economice ale populației, menținerea calendarului de aderare la zona euro și sincronizarea politicilor guvernului cu planul european de redresare economică”.

(Ziarul Financiar, 18.03.2009, http://www.zf.ro/zf-24/pogea-nu-consider-ca-o-crestere-economica-negativa-inseamna-colaps-4059843/)

Proiect de Buget de Stat al României: „Creșterea economică se va intensifica începând din 2011, când va ajunge 2,4 la sută, 2012 - 3,7 la sută și 2013 - 4,4 la sută, inflația medie urmând să scadă la 2,5 la sută, până în 2013”.

(Adevărul, marți, 6 octombrie 2009, http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Poriectul-economica-crestere-bazeaza-pentru_0_129587521.html)

Mihai Eminescu: „Pentru încurcarea judecății profanilor se clădește un labirint de cifre și fraze pseudoștiințifice, fără cap și fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenția guvernului vătămătoare intereselor Statului”.

(Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354)

Prim-ministrul al României: „Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani și, cu siguranță, cel mai greu de după Revoluție.

Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuși va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creștere economică și împreună, prin muncă, solidaritate, lege și eliminarea risipei și prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toți românii așteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate și la acea zi de mâine fără griji și cu multă speranță”, a afirmat(;) [primul ministru], joi, după ce a vizitat Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj, citat de Mediafax.(;) Premierul a fost prezent joi, la Cluj, unde a oferit pachete cu cadouri de sărbători vârstnicilor internați în Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca, precum și angajaților instituției.

(Ziare.com, joi 31 decembrie 2009, http://www.ziare.com/actual/politica/12-31-2009/boc-in-2010-politicienii-trebuie-sa-faca-ce-trebuie-si-mai-putin-ce-le-place-984163)

Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România: „Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei românești, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile românești, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piața Unică, o piață care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se așteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar va crește cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare. În acest sens, este vitală creșterea competitivității produselor românești. O piață mai mare va determina creșterea nivelului de producție și va conduce la crearea economiilor de scară.

Implementarea legislației comunitare, investițiile de capital și creșterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creșterea productivității.

Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă deja simțită, prin cadrul legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piața Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței.

În condițiile îmbunătățirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață.”

(Euractiv, 29 mai 2006, http://www.euractiv.ro/content/section%7CreadStory/stID_4/pT_sumare/pID_5340/Care-sunt-avantajele-economice-ale-Romaniei-din-perspectiva-aderarii-la-UE.html.html)

Mihai Eminescu: „Marii oameni ce se pretind reprezentanți ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naționale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceștia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza și mai mult, a slăbi în noi simțul de conservațiune națională și, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-și câștiga popularitate”.

(Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229)

„Producțiunea națională nu se poate mănține, nici naște chiar, fără măsuri prorecționiste”.

(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)

Copilul industriei naționale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbară a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze sub regimul libertății comerțului”.

(Mihai Eminescu, Influența austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., București, 1980, pag. 167)

„O dovadă despre asta ne-o dau » toate statele. Anglia și America, Franța și Germania, Rusia, Austria, toate au protejat industria lor pentru a o avea, l-au crescut pe copil cu chelzuială și, după ce a devenit bărbat, i-a[u] dar voie să se ia la trântă cu toată lumea”.

(Mihai Eminescu, Influența austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit, București, 1980, pag. 167)

Spre exemplu: „Olanda cerea pentru comerțul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englezii răspund: ne iertați — mare clausum. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei”.

(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea… Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)

„Natura poporului, instinctele » și înclinările lui moștenite, geniul lui, care adesea, neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceielor străine”.

(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)

Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”.

(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)

„Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naționalității, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene”.

(Mihai Eminescu, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259)

„Capitalul cel puțin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradițional și personal. Legăturile între boieri și țărani erau istorice, tradiționale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeași rasă, care neam de neamul lor trăiseră și lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruțare și omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze țăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moșie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puțin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de școală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moșia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor și clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii și Basmangii (alcătuite din elemente neromânești n.n.) lipsa de simț istoric și național, ne-au adus unde suntem și au prefăcut o țară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeți străini, în care toată organizația (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted și mai moale în țara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogățirii celor ce vin și se așează în țară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetățeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noștri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt - cu toatele, indubitabil și aproape în exclusivitate - apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existența fizică și morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit și de neînțeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e națională, egipteană”.

(Mihai Eminescu, Economiștii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)

„La noi, în țara absolutei libertăți, este(;) cu putință, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până și animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă mașină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruță la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înțeles al proprietarului este cruțarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliță amară, care primește orice condiții”.

(Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iași, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286)

„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-și legiui trebuințele și tranzacțiunile ce rezultă neapărat din acele trebuințe, reciprocitatea relațiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuși”.

(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)

„Condițiunea de viață a unei legi, garanția stabilității (garanția legitimității n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuințelor acelui popor”.

(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 92)

„Legislațiunea trebuie pusă în > aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuințele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. Industria trebuie să fie a națiunii aceleia și păzită de concurență, iar purtătorul ei, comerțul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrănește pe industriaș și îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiași națiuni”.

(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)

„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor țări depărtare ce au trăit și trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va ști să codifice datina țării lui și soluțiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie.

Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa și va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiunile preexistente ale poporului său”.

(Mihai Eminescu, Novele din popor de Ioan Slavici. Un volum de 456 pag[ini], București 1881, Editura Librăriile Socec et. comp, Timpul, 28 martie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 85)

AXA ESTE UN ÎNDEMN LA ATITUDINE

Comentarii

comments powered by Disqus